La data de 4 decembrie 2019, Plenul Camerei Deputatilor a votat abrogarea legii „Recursului compensatoriu”.

Am pus intre ghilimele recurs compensatoriu deoarece, in legislatia penala din Romania, aceasta terminologie pur si simplu nu exista, in lege fiind mentionati doar termenii de compensare si masura compensatorie.

Deoarece termenul de recurs compensatoriu a „sunat bine” cand a fost folosit pentru prima data in presa, toata lumea l-a adoptat ulterior si a ramas folosit si in prezent.

Mai mult, pentru ca terminologia recurs compensatoriu sa fie valida din punct de vedere juridic ar trebui ca, in urma admiterii unui astfel de recurs, o persoana sa fie eliberata din penitenciarul in care se afla in executarea unei pedepse definitive.

Este unanim cunoscut faptul ca, nicio persoana nu poate fi eliberata din penitenciar (exclusiv) in baza legii recursului compensatoriu.

In baza legii adoptate de Parlamentul Romaniei la data de 14 iulie 2017, un detinut castiga 6 zile la 30 de zile executate in conditii improprii, ceea ce ii permite sa intre mai repede in comisia de liberare conditionata dar, pentru ca acea persoana sa fie efectiv eliberata este obligatoriu ca, in urma avizului favorabil al comisiei de liberare conditionata, judecatorul delegat, dupa ce a ascultat concluziile procurorului de sedinta, sa admita cererea de liberare conditionata.

In situatia in care judecatorul respinge solicitarea de liberare conditionata, persoana care a formulat-o a beneficiat de legea recursului compensatoriu doar pentru a putea sesiza mai repede comisia de liberare conditionata.

Pentru a putea emite argumente pro si contra abrogarii legii recursului compensatoriu este important de subliniat motivul care a generat adoptarea legii recursului compensatoriu.

La data de 25 aprilie 2017, C.E.D.O. a pronuntat o Hotarare prin care Romania a fost amendata cu suma de 17.850 euro, ca urmare a faptului ca Daniel Arpad Rezmives, Laviniu Mosmonea, Marius Mavroian si Iosif Gazci au reclamat faptul ca si-au executat pedepsele in conditii improprii, conditii care nu corespund exigentelor C.E.D.O..

Hotararea C.E.D.O. din data de 25 aprilie 2017 a devenit Hotarare Pilot.

Ca urmare a pronuntarii Hotararii Pilot anterior mentionate, legiuitorul a avut de ales intre a acorda o compensatie baneasca pentru fiecare zi de detentie, in conditii improprii, incepand cu data de 24 iulie 2012, data la care C.E.D.O. a pronuntat Hotararea Pilot prin care s-a constatat faptul ca Romania nu respecta standardele minime impuse pentru fiecare detinut, sau a acorda o compensatie in zile considerate ca si executate, la 30 de zile efectiv executate.

Legiuitorul a agreat ideea acordarii unei compensatii in zile considerate ca si executate, la 30 de zile efectiv executate in conditii improprii.

Pentru a respecta adevarul, trebuie mentionat faptul ca proiectul legii recursului compensatoriu a fost lansat de Ministrul tehnocrat al Justitiei, d-na Raluca Pruna care a propus o compensare de 3 zile la 30 efectiv executate in conditii improprii.

Tot din respect pentru adevar, trebuie mentionat faptul ca, Parlamentul a adoptat in final legea care prevede o compensare de 6 zile la 30 efectiv efectuate in conditii improprii, ca urmare a propunerii venite din partea Consiliului Superior al Magistraturii.

Este de netagaduit faptul ca, orice persoana care a intrat in coliziune cu legea penala si a fost condamnata definitiv de catre instanta de judecata la o pedeapsa privativa de libertate intr-un loc de detentie, trebuie sa-si ispaseasca pedeapsa, conform dispozitiilor legale incidente.

La fel de adevarat este faptul ca, orice persoana condamnata definitiv la o pedeapsa privativa de libertate intr-un penitenciar, trebuie sa beneficieze de conditiile minime impuse de legislatia europeana.

Desi personal nu sunt de acord ca Statul sa aloce pentru un detinut o suma mai mare pe luna decat pentru un copil abandonat intr-un Centru apartinand D.G.A.S.P..C., consider ca orice persoana care a intrat in conflict cu legea penala si a fost condamnata la o pedeapsa privativa de libertate intr-un penitenciar, trebuie tratata cu respect, in sensul oferirii unor conditii civilizate, atat din perspectiva suprafetei alocate / detinut in celula (minimum 3 m cubi), cat si a hranei si a programelor de reeducare.

Din pacate acum, la 30 de ani de la Revolutia din Decembrie 1989, prea putine locuri din penitenciare au fost reabilitate astfel incat sa corespunda normelor europene.

Din cauza acestui fapt, a fost si avalansa de procese initiate de detinutii din Romania la C.E.D.O., procese soldate, in cea mai mare parte, cu condamnarea Statului Roman.

Dupa promulgarea legii prin care se abroga legea recursului compensatoriu, este usor de intuit faptul ca vom asista la o noua avalansa de plangeri depuse la C.E.D.O. de catre persoane care se afla in executarea unei pedepse definitive privative de libertate, ulterior datei de 24 iulie 2012.

Evident, este usor de anticipat faptul ca Romania va fi din nou condamnata de catre C.E.D.O. ca urmare a nerespectarii conditiilor minime de detentie pentru un detinut.

In aceste conditii, se naste intrebarea legitima: Ce ar trebui sa faca Presedintele Romaniei, sa promulge din prima legea care abroga legea recursului compensatoriu sau sa o trimita spre reexaminare, urmand sa o promulge doar daca legea i s-ar intoarce exact in aceeasi forma ?

Daca ar trimite legea spre reexaminare, pe de o parte, ar da dovada de viziune deoarece ar prevedea condamnarile pe care C.E.D.O. le va pronunta din nou impotriva Romaniei, dar, pe de alta parte, ar nemultumi electoratul # rezist si ar starni indignarea liberalilor care l-au sustinut pentru castigarea celui de-al doilea mandat de Presedinte al Romaniei.

Referitor la retorica clasei politice, in special a membrilor P.N.L. si U.S.R., se impune a fi facuta o mentiune pertinenta: desi multi dintre membrii acestor partide, nu doar ca au votat legea recursului compensatoriu, dar au avut si interventii favorabile de la tribuna Parlamentului cu prilejul dezbaterilor prilejuite de adoptarea acestei legi, acum sunt extrem de vocali impotriva acestei legi pe care au sustinut-o, dupa cum le-a permis elocinta cu care sunt inzestrati si au votat-o.

Ipocrizia unor persoane care se cred oameni politici nu este, din pacate, un element de noutate.

Observ ca, in aceasta situatie, in actualul context, cei care „au apelat” din nou la ipocrizie au facut-o absolut gratuit deoarece, in loc sa se prefaca ca au uitat faptul ca au sustinut si votat legea recursului compensatoriu, trebuiau sa evidentieze cruda realitate: in perioada 19.10.2017 – 21.06.2019, din unitatile subordonate Administratiei Nationale a Penitenciarelor au fost puse in libertate, prin acordarea beneficiilor compensatorii prevazute de Legea nr. 169/2017, un numar de 18.849 de persoane.

Din totalul de 18.849 de persoane, 840 de persoane au fost condamnate pentru savarsirea infractiunii de omor, 73 de persoane au fost condamnate pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, 81 de persoane au fost condamnate pentru savarsirea infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, 355 de persoane au fost condamnate pentru savarsirea infractiunii de loviri sau alte violente, etc..

Politicienii care au sustinut si votat legea recursului compensatoriu iar acum sunt foarte virulenti la adresa ei, puteau evita cu dibacie ipocrizia prin simpla recunoastere a greselii de a include in randul persoanelor care beneficiaza de aceasta lege si persoanele condamnate pentru infractiuni prin care au suprimat viata unei persoane sau au comis infractiuni cu violenta.

Acesti politicieni mai aveau o varianta de a evita „apelarea” la ipocrizie, din nou: puteau sustine hotarat faptul ca, desi au dat dovada de ingaduinta cu prilejul adoptarii Legii nr. 169/2017, sunt nevoiti sa revina asupra deciziei din cauza celor peste 500 de persoane care au fost eliberate si ca urmare a primirii beneficiului de 6 zile la 30 de zile efectiv executate in conditii improprii si care au comis, din nou, infractiuni cu violenta.

Aceste peste 500 de persoane care au recidivat intr-un termen atat de scurt, savarsind din nou infractiuni cu violenta, in unele cazuri similare cu infractiunile pentru care au fost condamnate definitiv anterior, au scandalizat pur si simplu orice om de buna – credinta din aceasta tara.

Evident, pentru a evita ipocrizia, politicienii care au apelat la ea trebuiau sa se poata auto include in categoria oamenilor de buna credinta, fapt care s-a dovedit a fi dificil.

Pentru a sintetiza, abrogarea legii recursului compensatoriu nu poate fi catalogata decat ca o masura populista luata strict pentru multumirea electoratului # rezist, in conditiile in care Guvernul nu adopta, in regim de urgenta, masuri viabile de imbunatatire rapida a conditiilor de detentie din penitenciare.

Imediat dupa intrarea in vigoare a legii prin care se abroga recursul compensatoriu, un nou val de plangeri va fi inregistrat la C.E.D.O., fapt care va avea drept consecinta condamnarea din nou a Statului Roman pentru conditiile necorespunzatoare de care beneficiaza persoanele aflate in executarea unei pedepse definitive privative de libertate.

In urma condamnarilor pe care le va suporta, Statul Roman va fi obligat, din nou, sa ofere compensatii persoanelor care nu beneficiaza de conditiile impuse de legislatia europeana pentru un detinut.

Cel mai probabil, de data aceasta se vor oferi compensatii banesti, avand in vedere faptul ca s-a renuntat, nu de multa vreme, la compensatiile in zile considerate ca si executate.

Singurele necunoscute sunt cele referitoare la cuantumul compensatiei banesti si la culoarea politica a Guvernului care va ocupa vremelnic in acea perioada Palatul Victoria, respectiv guvern de dreapta sau guvern psd-ist.

Strict orientativ mentionez cuantumul compensatiilor banesti oferite de alte tari ale Uniunii Europene : Italia – 8 Euro/zi, Ungaria – 5 Euro/zi, Bulgaria – 3 Euro/zi.

Evident, pentru a fi usor digerabila, masura compensatorie in bani va fi prezentata la acel moment ca fiind o masura pe care Statul Roman a fost obligat sa o ia, uitandu-se faptul ca o masura similara tocmai ce a fost abrogata in ovatiile publicului.

Despre reactiile cetatenilor romani care vor fi indignati de faptul ca, din impozitele pe care le achita Statului Roman, acesta despagubeste cu sume importante infractorii pentru fiecare zi de detentie in conditii improprii, voi scrie un articol in viitorul nu prea indepartat, mai precis imediat dupa adoptarea noii legi a „recursului compensatoriu”.