Decizia extrem de importanta a Inaltei Curti care vizeaza avocatii din Romania. Instanta suprema a mentinut hotararile date de Tribunalul Dolj si Curtea de Apel Craiova, stabilind ca este interzis ca avocatii sa isi fixeze onorariile, camuflandu-le intr-un pact de quota litis, inainte de a fi pronuntata o hotarare definitiva intr-o cauza. Inalta Curte a decis astfel ca un contract de asistenta juridica care cuprinde un pact de quota litis este nul, fiind necesar ca onorariul de succes sa fie stipulat intr-un conract aleatoriu in care sa existe atat posibilitatea unui castig cat si riscul unei pierderi intr-o cauza. Instanta suprema a precizat ca de cele mai multe ori in contractele de asistenta juridica se confunda onorariul de succes cu pactul de quota litis.

Totul a inceptut printr-o decizie a Tribunalului Dolj prin care a stabilit ca onorariul Cabinetul de avocatura Anca Patru - care i-ar fi revenit ca urmare a reprezentarii Alexandrei Rochas la Consiliului Local Simnicu de Sus - Comisia de Aplicare a Legii nr.247/2005 si la Comisia Judeteana din cadrul Prefecturii, pentru depunere de cereri, contestatii in vederea punerii in posesie si a eliberarii titlului de proprietate asupra unui teren, in baza hotararilor judecatoresti prin care aceasta obtinuse anterior restituirea dreptului de proprietate - nu poate fi incasat intrucat nu a fost prevazut in contract. Potrivit sentintei civile nr. 424 din 4 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj, la articolul 5 din contractul de reprezentare a Alexandrei Rochas de catre Cabinetul de avocatura Anca Alexandru se preciza ca “in cazul in care se va obtine punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate pentru 30 ha, doamna … va achita onorariu de succes de 125.000 de euro”. Instanta a stabilit la acea data ca, contractul de asistenta juridica incheiat intre Cabinetul de avocatura Anca Patru si Alexandra Rochas este lovit de nulitate absoluta pe motiv ca a fost incalcat art.135 alin. 1 si 2 din Statutul profesiei de avocat, intrucat continea un pact de quota litis in privinta onorariul fixat, dat fiind ca a fost stabilit in mod exclusiv si in integralitatea sa onorariul cuvenit avocatului in functie de rezultatul demersului legal de reconstituire a dreptului de proprietate funciara.

Curtea de Apel Craiova: “Onorariul de succes se confunda grosolan cu pactul de quota litis”

Decizia a fost atacata de Cabinetul de avocatura Anca Patru la Curtea de Apel Craiova, sustinand ca hotararea Tribunalului Dolj a fost data cu incalcarea dispozitiilor legii avocaturii, a Statutului profesiei de avocat si a dispozitiilor Codului civil, si reclamand faptul ca instanta a interpretat gresit notiunea “nulitatii act”, intrucat Statutul profesiei nu interzice inserarea clauzei in contract a “onorariului de succes”. Instanta a respins ca nefondat apelul Cabinetului de avocatura Anca Patru, retinand ca “onorariul de succes nu se stabileste in raport de natura si complexitatea cauzei, ci in functie de rezultatul judiciar al cauzei, valoarea insumata a onorariilor trebuie sa fie totusi echitabila si justificata”: “Onorariul de 125.000 Euro, convenit intre parti, pentru punerea in posesie si obtinerea titlului de proprietate pentru 30 ha teren, conform amplasamentului indicat in cuprinsul sentintei civile nr. 81/12 ianuarie 2007, nu indeplineste aceste cerinte, reprezentand un pact de „quota litis” deoarece inainte de solutionarea definitiva a cauzei - faza executarii fiind o faza a procesului -, la art. 5 din contract au fost fixate totalitatea onorariilor (pentru toate operatiunile necesare ducerii la indeplinire a obligatiilor mentionate in contract ce vizau punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate) sub forma unei sume globale, exclusiv in functie de rezultatul judiciar al cauzei.

Curtea a retinut ca acest onorariu a fost stabilit cunoscand ca nu exista riscul unei pierderi si nu indeplineste conditia proportionalitatii raportat la natura si complexitatea cauzei si nici a echitabilitatii, pentru a putea fi considerat onorariu de succes (…) Onorariul de succes se confunda grosolan cu pactul de quota litis, interpretandu-se abuziv art. 134 cu art. 135 si dandu-se o interpretare contrara normelor de drept imperativ – legea avocaturii si a Statutului, dar si normelor internationale, in domeniu.

Art. 5 din contractul nr. 23/2008 nu s-a incheiat printr-o conventie, ci in contractul de asistenta juridica si odata cu incheierea contractului de asistenta juridica inainte de inceperea oricaruia dintre demersurile stipulate la art. 1, efectuate de Cabinet in interesul d-nei P.J.A., si nu inainte de „solutionarea definitiva a cauzei”.

ICCJ: “Onorariul avocatului pentru munca depusa nu a fost incasat deoarece acesta nu a fost prevazut in contract, deci nu putea fi platit, atat timp cat singura suma de bani prevazuta in contract a fost quota litis, ceea ce este interzis de lege”

Si aceasta din urma decizie a Curtii de Apel Craiova a fost atacata de Cabinetul de avocatura Anca Patru, cu recurs si formand dosarul nr. 10873/63/2011, judecat la Sectia a II-a civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Judecatorii supremi au decis la randul lor respingerea recursului ca nefondat, motivand ca nu se poate retine sustinerea cabinetului de avocatura Anca Patru in ceea ce priveste faptul ca instanta de apel a incalcat dreptul avocatului de a-si incasa onorariul pentru munca depusa, intrucat onorariul nu a fost incasat deoarece acesta nu a fost prevazut in contract, deci nu putea fi platit, atat timp cat singura suma de bani prevazuta in contract a fost quota litis, ceea ce este interzis de lege. ICCJ a mai stabilit si ca „este interzis avocatului sa-si fixeze onorariile in baza unui pact „de quota litis”, care este o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de solutionarea definitiva a unei cauze.

Prezentam in continuare decizia instantei supreme:

"Analizand recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Inalta Curte a apreciat ca acesta este nefondat si a fost respins pentru urmatoarele considerente:

In cauza nu sunt intrunite cerintele art. 304 pct. 1 C. proc. civ., instanta fiind alcatuita in conformitate cu dispozitiile legale in materie din doi judecatori, care au pronuntat atat incheierea de la 23 mai 2012, cat si decizia de la 30 mai 2012.

Din incheierea de la 23 mai 2012 nu rezulta ca recurenta a solicitat instantei de apel sa-si verifice competenta fata de intrarea in vigoare a noului Cod civil. Nu exista consemnari in acest sens. Pe de alta parte, litigiul a fost corect solutionat de Sectia I civila a Tribunalului Dolj si respectiv de Sectia I Civila a Curtii de Apel Craiova, astfel ca nu au fost incalcate dispozitiile legale in materie de competenta si nici de compunere a instantei.

In cauza nu sunt intrunite cerintele art. 304 pct. 4 C. proc. civ., instanta nu a depasit atributiile puterii judecatoresti. Aceasta deoarece obiectul actiunii introductive il constituie constatarea nulitatii absolute a contractului de asistenta juridica nr. 23/17 martie 2008, deci nulitatea absoluta a unui act juridic si, nicidecum, astfel cum sustine recurenta, contestarea onorariului, care este de competenta decanului Baroului.

Intimata-reclamanta a contestat contractul de asistenta juridica avand in vedere dispozitiile acestuia raportat la stabilirea unei quota litis.

In ceea ce priveste art. 304 pct. 6, respectiv „instanta a dat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut”, Inalta Curte a apreciat ca acesta nu este aplicabil in cauza. Pe de alta parte, recurenta nu precizeaza ce anume a dat instanta mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, iar, pe de alta parte, hotararea dispune numai cu privire la criticile invocate in apel fata de sentinta pronuntata de tribunal.

Decizia recurata cuprinde motivele pe care se sprijina, iar considerentele acesteia sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind mentionate motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.

In ceea ce priveste identitatea reclamantei, Curtea de apel s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active facand trimitere la probele administrate.

Aprecierea probelor nu constituie un motiv de nelegalitate care sa se regaseasca in dispozitiile art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., astfel ca, Inalta Curte a considerat ca, in ceea ce priveste critica asupra inscrisurilor care demonstreaza identitatea reclamantei cu persoana cu care a incheiat contractul de asistenta juridica, aceasta priveste netemeinicia deciziei recurate si nu poate fi analizata in calea de atac a recursului.

Nu se poate retine sustinerea recurentei in ceea ce priveste faptul ca instanta a incalcat dreptul avocatului de a-si incasa onorariul pentru munca depusa.

In cauza, onorariul avocatului pentru munca depusa nu a fost incasat deoarece acesta nu a fost prevazut in contract, deci nu putea fi platit, atat timp cat singura suma de bani prevazuta in contract a fost quota litis, ceea ce este interzis de lege.

Curtea de apel a facut o corecta analiza paralela a „onorariului de succes” si a „pactului de quota litis” avand ca reper art. 135 alin. (1) si (2), art. 132 precum si art. 134 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat.

Astfel, „este interzis avocatului sa-si fixeze onorariile in baza unui pact „de quota litis”, care este o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de solutionarea definitiva a unei cauze, conventie care fixeaza exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, in functie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent daca aceste onorarii constau intr-o suma de bani, un bun sau orice alta valoare.

S-a retinut in mod corect de catre Curtea de apel ca pentru a fi considerat onorariu de succes partile ar fi trebuit sa convina asupra unui onorariu care sa indeplineasca conditia proportionalitatii in raport de natura si complexitatea cauzei in care a fost acordata asistenta juridica, la care se adauga onorariul de succes cu titlu complementar raportat la atingerea de catre avocat a unui anumit rezultat.

Intre parti nu a fost incheiat un contract aleatoriu in care sa existe atat posibilitatea unui castig cat si riscul unei pierderi, existand certitudine asupra obtinerii rezultatului, in conditiile in care reclamanta detinea un titlu executoriu prin care obtinuse reconstituirea dreptului de proprietate pe un amplasament indicat chiar in titlu.

Asa fiind, in mod corect s-a constatat nulitatea contractului de asistenta juridica, astfel ca in cauza nu sunt intrunite cerintele art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.

Nu poate fi primita nici critica privind cheltuielile de judecata, instanta de apel facand o corecta aplicare a dispozitiilor art. 274 C. proc. civ.

Fata de aceste considerente, Inalta Curte a apreciat ca in cauza nu exista motive de nelegalitate care sa impuna modificarea sau casarea deciziei recurate si, pe cale de consecinta, potrivit dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat".

* Cititi aici decizia nr. 2131 din 30 mai 2013 a Sectiei a II-a civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie