Avocatul Alexandru Morarescu: Articolul 160 din Codul de procedura penala incalca accesul la Justitie si prezumtia de nevinovatie – Exceptie de neconstitutionalitate

Maestrul Alexandru Morarescu, din Baroul Bucuresti (foto) aparatorul unuia dintre inculpatii din dosarul „Ciorogarla”, a cerut Tribunalului Bucuresti sa sesizeze Curtea Constitutionala in legatura cu neconstitutionalitate a articolului 160, indice 2, alin 1, din Codul de Procedura Penala, cu privire la liberarea provizorie sub control judiciar. Aparatorul inculpatului Dinu Laurentiu George - maestrul Morarescu, a invederat instantei faptul ca articolul 160, indice 2, din Codul de Procedura Penala - care prevede posibilitatea liberarii provizorii sub control judiciar pentru cei acuzati de comiterea din culpa a unor infractiuni sau pentru cei a caror pedeapsa prevazuta de lege nu depaseste 18 ani - nu poate fi aplicat in practica in beneficiul acuzatilor.

Conform exceptiei invocate de avocatul Alexandru Morarescu in numele clientului sau, majoritatea cererilor de acest fel sunt depuse de catre inculpatii care se afla in stare de arest preventiv, nu de catre cei condamnati definitiv, astfel ca, daca un arestat preventiv este acuzat de comiterea unei fapte pentru care pedeapsa este mai mare de 18 ani de inchisoare, judecatorul respinge de pe scaun cererea sa, ca inadmisibila. Prin urmare, institutia liberarii provizorii sub control judiciar este functionala numai in teorie pentru cei care sunt acuzati de fapte pedepsibile cu 18 ani de inchisoare dar, mai grav, acestora le este incalcata prezumtia de nevinovatie si accesul la justitie, intrucat instanta nici macar nu ia in discutie cererea inculpatului, macar pentru o eventuala admitere in principiu. Mai mult, Morarescu a mentionat ca sunt multe articole din Codul de Procedura Penala care incalca prezumtia de nevinovatie, de exemplu, articolul 148, litera f, in care se prevede ca “inculpatul a savarsit o infractiune”, si a carei formulare corecta ar fi trebuit sa fie “inculpatul este cercetat sau judecat pentru ca a savarsit o infractiune”. Judecatorii Tribunalului Bucuresti au amanat pentru 30 martie 2011 pronuntarea pe cererea avocatului de sesizare a Curtii Constitutionale, pentru a da posibilitatea reprezentantului Ministerului Public sa formuleze concluziile sale referitor la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Oricat de minore ar parea la prima vedere, aceste “detalii” din CPP, reclamate de avocatul Morarescu, ele au fost sanctionate deja de CEDO de la Strasbourg, Romania fiind condamnata de nenumarate ori pana acum fie pentru ca reprezentantul unei unitati de parchet s-a pronuntat in sensul vinovatiei unui inculpat, fie pentru ca formularile utilizate in comunicatele de presa ale organelor de cercetare si urmarire penala au incalcat prezumtia de nevinovatie a unui individ.

Liberarea provizorie sub control judiciar, aplicabila numai in teorie

Conform articolului 160 indice 2, alineatul 1 din Codul de Procedura Penala, cu privire la “liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune”, se prevede ca: “Liberarea se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani”.Alineatul ultim al articolului sus-mentionat mentioneaza ca inculpatul poate cere liberarea provizorie sub control judiciar si in cursul urmaririi penale, precum si in faza de judecata.

In practica insa, majoritatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sunt facute de inculpatii aflati in faza de urmarire penala, si, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de care sunt acuzati este mai mare de 18 ani, judecatorul desemnat cu solutionarea cauzei este obligat sa respinga ca inadmisibila cererea inculpatului, aceasta fiind, conform legii, inadmisibila si in principiu.

Avocatul Morarescu a sustinut in fata judecatorilor ca, din cauza acestor prevederi legale, clientul sau nu poate “deduce judecatii unui magistrat cererea sa, iar acel magistrat nu o poate solutiona pe fond, fiind impiedicat de faptul ca la un moment dat organul de urmarire penala l-a pus sub acuzare pentru savarsirea unor fapte de natura penala prevazute cu pedepse de peste 18 ani”. In plus, avocatul a mentionat ca judecatorul ar trebui sa aiba dreptul si posibilitatea legala de a analiza admisibilitatea in principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, “iar in conditiile in care magistratul constata ca interesul societatii este continuarea procesului penal cu persoana arestata preventiv in conditii de detinere, aceasta constatare trebuie sa fie rezultatul unei analize temeinice pe fond a cererii de liberare provizorie si nu rezultatul unei respingeri a priori a acesteia, avand in vedere in mod exclusiv acuzatiile aduse de Parchet”.

Codul de Procedura Penala incalca liberul acces la justitie si prezumtia de nevinovatie

In ceea ce priveste drepturile pe care le incalca Codul de Procedura Penala, avocatul Morarescu a sustinut ca este incalcata chiar prezumtia de nevinovatie, pentru ca inculaptii arestati preventiv nu au suferit nicio condamnare, dar judecatorul nu poate sa le admita cererea de liberare doar pentru ca procurorii l-au acuzat de comiterea unor infractiuni pedepsite cu peste 18 ani de inchisoare, dar si accesul la Justitie, tot din cauza imposibilitatii judecatorului de a lua in discutie cererea. Conform avocatului, “potrivit jurisprudentei C.E.D.O. dreptul de acces la justitie implica, prin insasi natura sa, o reglementare din partea statului si poate fi supus unor limitari sau conditionariatat timp cat nu esteatinsa substanta dreptului. In aceste conditii, nicio reglementare nu poate impiedica accesul la judecata pe fond facuta de catre un magistrat in conditiile in care substanta dreptului se circumscrie dreptului la libertate in legatura cu respectarea prezumtiei de nevinovatie. Nu pot fi primite explicatii de genul inexistentei unei impiedicari a persoanei arestate sa ceara punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune chiar in conditiile in care pedeapsa prevazuta de legiuitor pentru fapta este mai mare de 18 ani, deoarece dreptul de acces la justitie nu poate fi unul formal si inutil, ci trebuie sa fie efectiv. (...)actualul Cod de procedura penala abunda inca de reglementari care incalca prezumtia de nevinovatie (art. 148 alin. 1 litera f) din sectiunea arestarii preventive si unde se arata cazurile in care se dispune arestarea inculpatului „...f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea...”, cand in spiritul Conventiei ar fi trebuit sa fie : „f) inculpatul este cercetat sau judecat pentru savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede...”

* Cititi aici exceptia de neconstitutionalitate a art. 160, indice 2, alin. 1, C.p.p.