ONORARIILE AVOCATILOR CENZURATE BARBAR – Avocatii sunt calcati in picioare de Ministerul Justitiei si instantele care trebuie sa le plateasca onorariile din oficiu. Trei avocati care au reprezentat 6.000 de pagubiti din jocul “Gerald” au primit pentru 7 ani de munca cate 25.000 lei, in loc de 300.000 euro. Instantele au cenzurat onorariul incalcand protocolul cu MJ. Prodecanul Mihnea Stoica: “Este un atac la independenta avocatului”

Miercuri, 29 iunie 2016 18:43 | Scris de Elena DUMITRACHE | pdf | print | email

Megaescrocheriea de tip piramidal "Gerald” continua sa faca victime, desi dosarul a fost finalizat in 2014 prin prescrierea faptelor celor 5 inculpati cu consecinta pagubirii celor peste 6.000 de oameni care au investit in afacerea de tip “Caritas”. Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a constatat ca faptele de care inculpatii erau acuzati - inselaciune si bancruta frauduloasa - s-au prescris, ca urmare a intrarii in vigoare a Noilor Coduri penale. Avocatii care au acordat asistenta juridica celor 6.000 de persoane constituite parte civila in dosarul “Gerald” trebuiau sa primeasca de la Ministerul Justitiei, conform protocolului incheiat in 2008 cu UNBR suma de 150 lei pentru fiecare parte vatamata reprezentata in instanta. Cum in cauza au fost peste 6.000 de parti vatamate, dupa cei 7 ani de proces in care trei avocati au muncit pe branci, acestia trebuiau sa primeasca circa 300.000 euro. Nu li s-au platit sumele cuvenite, iar avocatii au ajuns in instanta, ca urmare a apelului formulat impotriva cuantumului onorariilor de catre Tribunalul Bucuresti si de Ministerul de Finante, institutii nemultumite de cuantum “exagerat” al onorariilor. Considerand cu de la sine putere ca suma pe care o aveau de incasat cei trei avocati este prea mare si incalcand protocolul MJ-UNBR din 2008, Curtea de Apel Bucuresti a cenzurat in mod barbar onorariile din oficiu, alocand in loc de circa 100.000 euro pentru fiecare avocat, doar 25.000 lei pentru fiecare. Mai mult, cauza a ajuns pe masa judecatorilor CCR, intrucat avocatii lezati in drepturile lor au atacat cu Recurs in casatie decizia Curtii de Apel Bucuresti, recurs in cadrul caruia au invocat exceptia de neconstitutionalitate referitoare la dreptul lor de a ataca o hotarare care ii priveste, intrucat in cauza in care li s-au cenzurat onorariile ei nu au avut calitate procesuala, nefiind parti.


Judecatoarea Raluca Morosanu de la Curtea de Apel Bucuresti a redus onorariile avocatilor dupa propriile cugetari

Avocatii Carmen Mariana Agache, Daniela Lorelay Danoiu si Cosmin Scarlatescu care, in 2008, au fost desemnati de Baroul Bucuresti, ca urmare a solicitarii facute de Judecatoria Sectorului 2 si in baza Protocolului incheiat intre UNBR si Ministerul Justitiei nr. 113928/2008 privind stabilirea onorariilor avocatilor, aparatori din oficiu pentru cele peste 6.000 de persoane constituite parti civile in dosarul “Gerald”, repartizarea facandu-se alfabetic, respectiv A-D, E-O si P-Z. Procotolul MJ-UNBR prevedea ca pentru fiecare parte civila reprezentata, fiecare avocat sa primeasca un onorariu de 150 lei. Ceea ce inseamna ca la finalul celor 7 ani de reprezentare in instanta, cu un volum de munca urias, data fiind complexitatea cauzei (67 de volume de urmarire penala), odata cu finalizarea procesului “Gerald” fiecarui avocat ar fi trebui sa ii revina suma de aproximativ 100.000 euro.

De altfel, aceasta a fost si dispozitia Judecatoriei Sectorului 2, care a decis prin sentinta penala nr. 697/8.10.2014 ca avocatilor Carmen Mariana Agache, Daniela Lorelay Danoiu si Cosmin Scarlatescu sa li se acorde onorariile de 150 lei pentru fiecare parte civila.

Impotriva sentintei de la JS2 au formulat insa apel Ministerul Public, trei parti civile, Ministerul de Finante, dar si Tribunalul Bucuresti care, potrivit avocatei Carmen Agache, in calitate de ordonator tertiar de credite are atributii de verificare a conditiilor de forma ale referatelor de decontare a onorariilor avocatilor, “nicidecum de contestare a sumelor cuprinse acestea”. La randul sau, Ministerul Finantelor s-a constitutit parte vatamata, motivand ca JS2 a stabilit un onorariu exagerat de mare.

Dosarul a ajuns astfel la Curtea de Apel Bucuresti, fiind repartizat judecatoarei Raluca Morosanu de la Sectia I Penala, care a decis in data de 9 iulie 2015, raspunzand criticilor aduse de Ministerul Finantelor, Tribunalului Bucuresti, dar si de avocatul inculpatului Gerald Gorduna privitoare la suma de circa 100.000 euro care ar fi trebuit sa ii revina fiecarui avocat din oficiu in acest dosar conform Protocolului incheiat intre UNBR si Ministerul Justitiei nr. 113928/2008, ca “omisiunea de a plafona cuantumul global al onorariului avocatului din oficiu in situatii similare a fost indreptata prin protocolul incheiat intre Ministerul Justitiei si Uniunea Nationala a Barourilor din Romania in iunie 2015” unde se stabileste la art. 5 lit. d) ca indiferent de numarul persoanelor reprezentate sau asistate, onorariul nu poate fi mai mare de 10.000 lei.

Revoltator este ca, in urma calculelor si a aprecierilor neintelese de noi, judecatoarea Raluca Morosanu de la TMB a dispus ca fiecarui avocat din oficiu (Agache, Danoiu si Scarlatescu) sa ii revina un onorariu de cate 25.000 lei. De 16 ori mai mic decat cel care li se cuvenea, conform Protocolului MJ-UNBR in 2008, cand au fost desemnati aparatori din oficiu ale celor peste 6.000 de persoane. Facand un alt calcul, pentru cei 7 ani de asistenta juridica neconditionata, fiecare aparator din oficiu a reprezentat fiecare parte civila pentru sume cuprinse intre 8,59 – 8,79 lei!

Iata argumentele CAB pentru diminuarea onorariului din oficiu:

Urmand aceeasi logica a onorariului cumulat in mod rezonabil si avand in vedere atat perioada mare de timp in care avocatii din oficiu s-au prezentat in instanta pentru a reprezenta partile civile, eforturile depuse pentru a intocmi tabelele cu datele partilor civile, dar si imprejurarea ca activitatile prestate au fost identice, indiferent de numarul partilor civile, Curtea apreciaza ca se impune stabilirea unui cuantum rezonabil al onorariului avocatilor din oficiu de cate 25.000 lei pentru fiecare dintre cei trei avocati. Curtea nu va avea in vedere cuantumul maximal prevazut de protocolul incheiat in cursul anului 2015, de 10.000 lei, apreciind ca acesta nu este aplicabil in cauza, deoarece a intervenit ulterior emiterii delegatiilor avocatilor din oficiu, ci va avea in vedere, in aprecierea cuantumului global al acestui onorariu, considerente de echitate plus criteriile enuntate anterior – durata mare a asistentei juridice/reprezentarii, de circa 6 ani, eforturile depuse de avocati, prezenta acestora la 46 de termene de judecata”.

Ramasi fara cai de atac, avocatii au ajuns la CCR

Considerandu-se nedreptatiti de hotararea CAB, avocatii Carmen Mariana Agache, Daniela Lorelay Danoiu si Cosmin Scarlatescu au formulat recurs in casatie, reclamand nelegalitatea Deciziei Curtii de Apel Bucuresti prin care s-a dispus suma de 25.000 lei pentru fiecare aparator din oficiu, motivand printre altele ca “instanta de apel trebuia sa verifice aplicarea protocolului si nu suma rezultata ca urmare a cumularii onorariilor pentru fiecare parte civila”.

Problema insa apare acolo unde cei trei avocati au ajuns, fara voia lor, parti in proces, dar fara dreptul de a ataca decizia pe care o considera nelegala!

Iata aceasta intrucat Noul Cod de procedura penala nu ar prevede pentru avocat procedura recursului in casatie in vederea supunerii deciziei unei alte instante de control judiciar.

Practic legiuitorul a permis ca prin apel terte persoane si drepturile lor sa fie discutate, fara a da posibilitatea celor ale caror drepturi sunt limitate sa critice dispozitiile instantei de apel.

Din acest motiv, avocatii Carmen Mariana Agache, Daniela Lorelay Danoiu si Cosmin Scarlatescu au ridicat in fata presedintei Sectiei I a Curtii de Apel Bucuresti, judecatoarea Elena Raluca Costache, si in fata presedintei Sectiei I penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatoarea Mirela Sorina Popescu, exceptie de neconstitutionalitate a art. 436 alin. 1 CPP, art. 438 CPP si art. 440 CPP.

In cuprinsul exceptiei de neconstitionalitate, avocatii Agache, Danoiu si Scarlatescu reclama ca prevederile articolelor mai sus enumerate creeaza o “inegalitate de tratament juridic intre adevaratele parti din procesul penala si partile create artificial in calea de atac, cei care au devenit parti in calea de atac neputandu-si apara drepturile la fel ca inculpatul partea responsabila civilmente sau procurorul care desi nu este parte este participant la procesul penal si poate declara cale de atac”.

Or, in final, prin imposibilitatea avocatului ori a persoanei vatamate in drepturile sale de a declara calea de atac a recursului se incalca dispozitiile art.1 alin.5 care prevede faptul ca respectarea Constitutiei, suprematia acesteia si a legilor este obligatorie, art. 16 care prevede egalitatea in fata legii a cetatenilor fara privilegii si fara discriminari, art.20 care prevede prioritatea in aplicarea si interpretarea legilor interne in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, iar alineatul 2 prevede ca Declaratia si pactele devin drept intern, art.21 care prevede dreptul de acces la justitie pentru apararea drepturilor legitime, precum si faptul ca nici o lege nu poate ingradii acest drept iar partile au dreptul la un proces echitabil, art.24 privind dreptul la aparare si art.53 alin 1 si 2 privind restrangerea unor drepturi sau al unor libertati.

Exceptia de neconstitutionalitate ridicata de avocatii Carmen Mariana Agache, Daniela Lorelay Danoiu si Cosmin Scarlatescu urmeaza sa fie luata in discutie de judecatorii CCR in sedinta din data de 30 iunie 2016, reprezentand cauza dosarului nr. 1739D/2015.

Prodecanul Baroului Bucuresti avocatul Mihnea Stoica: “Orice reducere a onorariului constituie un atac la independenta avocatului"

Contactat telefonic de Lumeajustitiei.ro, pentru a afla pozitia sa si cu privire la situatia avocatilor ale caror onorarii au fost din nou reduse in rejudecarea aceleiasi cauze, prodecanul Baroului Bucuresti, avocatul Mihnea Stoica (foto) ne-a declarat ca in mod evident, sentinta pronuntata in rejudecare, implicit dispozitia privind plata onorariilor avocatilor din oficiu, este susceptibila de apel, cu atat mai mult cu cat releva ca Ministerul Justitiei este un partener neserios care nu isi respecta angajamentele asumate: 

"Orice reducere a onorariului constituie un atac la independenta avocatului. Bineinteles ca noua sentinta pronuntata in rejudecare, implicit dispozitia privind plata onorariilor din avocatilor din oficiu, este susceptibila de apel. Recomand avocatilor vaduviti sa exercite calea de atac si ma ofer sa ii consilieze în aceasta privința.  Asemenea solutii califica Ministrul Justitiei ca un partener neserios care nu isi respecta angajamentele asumate. Mai mult, nu inteleg de ce avocatul nu este tratat ca un partener veritabil asa cum este clamat in toate cuvantarile oficialilor din Justitie. Am intalnit si situatia incredibila in care onorariile colegilor desemnati din oficiu au fost reduse pana la 6 lei. Cred ca este scandalos ca onorariile unui avocat din oficiu sa fie 6 lei, in conditiile in care expedierea unei citatii costa Statul roman 7 lei."


Prezentam in continuare pasaje din exceptia de neconstitutionalitate depusa la ICCJ:

Desi am avut calitatea de avocati in prezentul proces si implicit de participanti la procesul penal prin admiterea apelului celor doua entitati, apeluri care ne vizau in mod direct dreptul nostru noi am devenit parti in proces, parti care au primit o decizie pagubitoare a drepturilor lor dar care nu pot face nimic in reglementarea actuala pentru a supune aceasta decizie controlului judiciar avand in vedere dispozitiile art.440 c.p.p.

Singura reglementare este cea generica a dispozitiilor art.433 c.p.p. dar ale carei efecte sunt suprimate de textele neconstitutionale ale art. 436 alin. c.p.p. si 438 c.p.p, 440 c.p.p.

Cu privire la incalcarea drepturilor noastre de cele trei texte din procedura dar si a dispozitiilor art.16, 21 si 24 din Constitutie, sustinem ca acesta creeaza o inegalitate de tratament juridic intre inculpat partea responsabila civilmente parte civila si procuror sub aspectul asigurarii dreptului de a formula recurs impotriva deciziei de admitere sau de respingere a apelului, inegalitate care este nejustificata, in conditiile in care toti acesti participanti la procesul penal au aceeasi calitate, de parti. Consideram ca restrangerea acestui drept partii al unei persoane care la fond nu a fost parte dar care a capatat calitatea de parte fortat si ale carui drepturi au fost luate in discutie printr-o decizie penala pronuntata in apel in baza unor critici formulate de catre o alta persoana care la fond nu a avut calitatea de parte ne priveaza pe acestea de posibilitatea de a ne apara interesele legitime specifice, in vreme ce inculpatului ii este asigurata pe deplin aceasta posibilitate ca de altfel si partii civile partii responsabile civilmente dar si procurorului. Fata de dispozitiile art. 438 c.p.p. care reglementeaza cazurile recursului in casatie se creeaza o diferenta in defavoarea partii civile si a partii responsabile civilmente intrucat aceasta nu are pe ce sa-si intemeieze recursul in casatie.(...)

In conditiile in care legiuitorul a creat institutia persoanei vatamate in drepturile sale printr-o dispozitie a instantei in conformitate cu art.409 lit.f ar fi trebuit sa aiba in vedere ca si in cazul apelului se poate naste existenta unei persoane vatamate si ar trebui sa i se dea si acesteia posibilitatea sa atace decizia pe care o considera nelegala.

Este situatia din prezentul dosar in care printr-o decizie din apel drepturile noastre au fost vatamate drepturi ce rezultau dintr-o lege iar noi nu avem la indemana un caz de recurs in casatie si implicit nu avem garantat si oferit accesul al jusititie.

O alta discriminare este data si de faptul ca art. 409 lit.e creaza posibilitatea avocatului sa declare apel impotriva unei sentinte pagubitoare pentru el insa daca este vorba de o decizie data in apel aceasta nu mai are nici o posibilitate legala de a supune unei instante de control judiciar o dacizie ca il vatama.

Indifierent din ce directie a textului de lege am privii fie ca suntem considerati parti avand in vedere ca am declarat si noi apel impotriva incheierii de indreptare de eroare materiala iar prin prisma lui 409 lit.e c.p.p. am capata aceasta calitate sau prin prisma art. 409 lit.f in sensul de persoane vatamate in drepturile noastre noi nu avem o cale de atac impotriva unei decizii pe care o consideram nelegala.

Consideram ca accesul liber la justitie nu vizeaza exclusiv judecata in prima instanta, ci si sesizarea oricaror altor instante care, potrivit legii, au competenta de a solutiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv promovarea cailor de atac, deoarece apararea drepturilor si a intereselor legitime ale persoanelor presupune si posibilitatea de a ataca hotararile judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate. Prin urmare, limitarea dreptului unor parti sau subiecti procesuali principali ai aceluiasi proces penal de a exercita caile legale de atac constituie o restrangere a accesului liber la justitie.

In ceea ce priveste incalcarea prin prevederile art.436 alin.(1) din Codul de procedura penala a dispozitiilor art.129 din Constitutie, aratam ca, din coroborarea acestei norme constitutionale cu cea de la art.126 alin.(2) din Legea fundamentala, se poate deduce competenta legiuitorului de a reglementa conditiile de exercitare a cailor de atac, termenele de declarare a acestora, forma in care trebuie realizata, continutul sau, instanta la care se depune, competenta si modul de judecare, solutiile ce pot fi adoptate si alte astfel de aspecte legale. Din punctul nostru de vedere dispozitiile constitutionale anterior precizate nu ii permit legiuitorului sa suprime dreptul substantial al unei parti interesate de a exercita caile de atac si nici sa restranga acest drept, decat cu respectarea conditiilor prevazute la art.53 din Constitutie. Notiunea de „lege” folosita in sintagma „in conditiile legii” din cuprinsul art.129 din Constitutie nu semnifica faptul ca legiuitorul are dreptul de a inlatura sau restrange, prin lege, drepturi sau libertati expres prevazute in Legea fundamentala, precum si la art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

In atare situatie daca legiuitorul a permis ca prin apel terte persoane si drepturile lor sa fie discutate atunci ar fi trebuit sa dea posibilitatea acestora sa poata critica dispozitiile instantei de apel la fel ca si celorlalti participanti la procesul penal.

Prin aceasta modalitate de reglementare se creeaza o inegalitate de tramante juridic intre adevaratele parti din procesul penala si partile create artificial in calea de atac, cei care au devenit parti in calea de atac neputandu-si apara drepturile la fel ca inculpatul partea responsabila civilmente sau procurorul care desi nu este parte este participant la procesul penal si poate declara cale de atac.

In ceea ce priveste accesul liber la justitie prevazut de art.21 alin1 si2 din Constitutie asa cum s-a retinut in nenumarate decizii al Curtii Constitutionale acesta vizeaza nu numai actiunea introductiva de instanta ci si sesizarea oricaror altor instante care, potrivit legii, au competenta de a solutiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv, exercitarea cailor de atac, deoarece apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime ale persoanelor presupune, in mod logic, si posibilitatea actionarii impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate.

In ceea ce priveste incalcare dispozitiilor art.24 din constitutie referitor la dreptul la aparare consideram ca acesta este incalcat in mod flagrant de art.433 alin.1 care nu prevede in enumerarea persoanelor care pot face recurs si persoanele vatamate in drepturile lor prin decizia de recurs dar nici avocatul care poate fi vizat de o decizie din apel care poate fi nelegala si neteminica dar pe care nu o poate supune controlului judiciar intrucat nu este mentionat intre persoanele care pot face recurs.

Din acest vid legislativ se naste si lipsa unui motiv de recurs in casatie pentru o astfel de situtie juridica neconstitutionalitatea art. 433 alin.1c.p.p extinzandu-se si asupra art. 438 c.p.p refertior la cazurile de casare dar si 440 c.p.p. care prevad ca recursul este inadmisibil daca nu este incadrat in unul din motivele prevazute de art. 438 c.p.p. aspect care ingradeste in mod vadit accesul liber la jusititie si la apararea drepturilor sale a persoanei vatamate in drepturile sale sau a avocatului dat fiind ca noi am putea fi considerati ca avand dubla calitate.

In conditiile in care avocatul sau persoana vatamate in drepturile sale nu pot declara calea de atac a recursului atunci acestia nu isi pot apara drepturile lor legitime incalcandu-se astfel dispozitiile art.24 din Constitutie.

In ceea ce priveste incalcarea art. 129 din Constitutie care prevede dreptul partilor de a exercita caile de atac prevazute de lege impotriva hotararilor judecatoresti pe care le considera nelegale si netemeinice se poate observa ca leguitorul a suprimat dreptul avocatului la o astfel de cale de atac dar si a persoanei vatamate in drepturile sale in conditiile in care a stabilit ca apelul este o cale devolutiva de atac iar instanta de apel poate dispune si asupra drepturilor avocatului referitoare la onorariul sau din apel dar poate lua masuri si impotriva unor terte persoane uitand sa mai dea posibilitatea si acestora de a critica si ataca deciziile nelegale ce ii vizeaza. Chiar daca legiuitorul are dreptul de a reglementa diferit existenta cailor de atac aceasta nu presupune posibilitatea legiuitorului de a suprima dreptul substantial al unora dintre participanti intr-un proces, respectiv al persoanei vatamate in drepturile sale, a avocatului de a recurge la folosirea cailor de atac .

In ceea ce priveste restrangerea motivelor de recurs doar cu privire la latura penala a cauzei acesta duce la incalcarea flagranta a dispozitiilor art. 16,21,24 intrucat exclud criticile referitoare la solutionarea altor aspecte care nu tin nici de latura penala nici de latura civila a cauzei situatie cheltuielilor de judecata fiind reglementata distinct iar in ceea ce privesc drepturile unei persoane vatamate in drepturile sale printr-o decizie din apel acesta nu este reglementata nicicum.

In sustinerea prezentei exceptii de neconstitutionalitate intelegem sa ne folosim si de argumentele expuse de Curtea Constitutionala in deciziile 190 din 20 februarie 2008, decizia 482 din 09 noiembrie 2004, decizia 266 din 07 mai 2014, decizia 462 din 17. septembrie 2014 decizia 235 din 07 aprilie 2015".

*Cititi aici exceptia de neconstitutionalitate depusa la ICCJ

*Cititi aici exceptia de neconstitutionalitate de la CAB

*Cititi aici Protocolului MJ-UNBR din anul 2008

*Cititi aici Decizia CAB

Accesari:5954