Constat cu un dezgust imens faptul ca trei colegi de breasla au fost amendati cu 5.000 lei (amenda maxima, limitele fiind de la 500 la 5.000 lei) pe motiv ca si-au permis sa paraseasca sala de judecata dupa ce, in prealabil, au solicitat ca persoanele vatamate sa nu fie audiate prin video-conferinta dintr-o alta sala, cu vocea si imaginea distorsionate.

Aceasta solicitare avea la baza dreptul la aparare si la un proces echitabil (care in ultima vreme, in foarte multe cazuri ramane doar la rang de principiu lipsit total de efecte), avocatii aflandu-se in imposibilitate de a realiza o aparare efectiva in cauza, atat timp cat sustinerile persoanelor vatamate erau neinteligibile datorita distorsiunilor.

Adica am ajuns sa protestam pentru ca nu mai intelegem ce vorbesc persoanele vatamate din cauza sistemului respectiv, care oricum nu avea nicio finalitate avand in vedere faptul ca identitatea acestora era cunoscuta. Nu doar la Judecatoria Sector 1 ne confruntam cu asemenea situatii, stati linistiti.

Abuzuri mai mari si mai multe, zilnic. La politie, la parchet, in instanta. Incotro ne indreptam? Da. Intr-adevar, sunt si oameni – painea lui Dumnezeu si in politie si in parchete si in instante. Problema e ca sunt prea putini in comparatie cu ceilalti.

Sa va spun si una personala? Am angajat o cauza in care clienta mea avea calitatea de persoana vatamata, fiind stabilita in strainatate, dar periodic revenea in tara. Formulez o cerere la Parchet (Militar, sa ne intelegem), prin care solicit fotocopii in format electronic (in principal) dupa intreg materialul de urmarire penala. Dupa cateva zile, primesc un telefon de la stimabilul domn procuror, care imi spune ca domnia sa nu a eliberat niciodata de cand e procuror copii dupa tot dosarul si nici nu o va face, sens in care mi-a spus sa ma prezint la sediul parchetului pentru a indica concret filele dupa care solicit fotocopii, iar ulterior se va aprecia asupra temeiniciei cererii mele. I-am spus ca nu ma intereseaza trecutul dansului, dar eu asa procedez peste tot si niciodata nu am mai primit un asemenea raspuns (cu exces de zel de militar), dupa care i-am explicat ca legea e clara si nu ma voi prezenta la parchet ca nu am timp de pierdut si daca doreste sa indic filele dupa care am nevoie de fotocopii, de la prima la ultima. Infuriat, imi spune ca in acest caz imi va respinge cererea. Eu ii transmit ca astept ordonanta pe mail.

A doua zi, primesc pe email o adresa, prin care imi comunica faptul ca, asa cum mi s-a adus la cunostinta si telefonic, sunt asteptat la sediul parchetului sa indic filele dupa care se va aprecia asupra temeiniciei cererii mele.

I-am trimis si eu o adresa prin care i-am dat copy paste din codul de procedura penala si i-am spus sa imi explice si mie unde scrie ca nu am dreptul sa obtin fotocopii dupa tot dosarul si ca in prealabil, trebuie sa studiez dosarul. De asemenea, i-am transmis ca nu ma prezint la sediul pachetului pentru ca nu am timp de pierdut. A, da, si i-am spus ca a uitat sa mentioneze in adresa incheierea conversatiei telefonice, conform careia imi va respinge cererea daca nu ma voi prezenta. Astept ordonanta de respingere!

Dupa o zi sau doua, primesc ordonanta cu solutia „admite in parte” si respectivul alege el de cuviinta ce acte ma intereseaza, de ex. citatii, adrese dintre unitatile militare, poze in care apare suspectul – nu va intereseaza, iar plangerea persoanei vatamate si actele depuse de aceasta sa vi le puna dansa la dispozitie.

Formulez plangere la IJ, si in prima instanta mi se claseaza, pe motiv ca, 1. nu as fi uzat de toate caile prevazute de codul de procedura penala, ca nu am formulat plangere la prim-proc., (de parca cineva mai crede ca ar fi vreo sansa sa se schimbe lucrurile) si 2. nu au competenta legala sa analizeze temeinicia actelor procurorului. Temeiul de drept este art. 99 lit. t) din legea 303/2004, coroborat cu art. 991 din aceeasi lege, care spune cam asa: t) exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, daca fapta nu intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni. Sanctiunea disciplinara nu inlatura raspunderea penala. ; Exista rea-credinta atunci cand judecatorul sau procurorul incalca cu stiinta normele de drept material ori procesual, urmarind sau acceptand vatamarea unei persoane.

Deci faptul ca incalca in mod evident dispozitiile art. 94 alin. 2 C.proc.pen. care spune ca Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informatii din dosar, precum si de a obtine fotocopii pe cheltuiala clientului.

Deci nu se incalca normele de drept procesual nu? Se pare ca nu. Sa vedem daca si la IJ au aceeasi soarta plangerile impotriva solutiilor inspectorului ca si la parchete, plangerile impotriva actelor procurorului.

Si aici e doar un exemplu pur decorativ al abuzurilor. Si atentie, eram avocatul persoanei vatamate!

Unde e UNBR? Nu stim. Ia cineva masuri? Da, noi, cativa colegi in mod individual. Atat. Vi se pare normal sa nu avem noi ca profesie o reactie pe masura (nu sa le multumim frumos ca a fost doar atat)? Avem si noi coloana vertebrala? Ne aparam si noi profesia si drepturile? Mie NU. Si nu am luptat sa ajung avocat pentru a ma ruga de cineva sa-mi respecte drepturile sau pentru a ma supune unor abuzuri, ca na, capul plecat sabia nu-l taie. NICIODATA! Sa nu uitati ca toti am jurat sa respectam Constitutia si legile tarii!

Ah, de fapt am uitat, ca pana nu demult eram complicii unui infractor, ca am iesit toti in strada ca sa aparam un infractor (ca de, e condamnat definitiv). Foarte guralivi unii pe tema asta, pana cand le-a ajuns la mustata.

Nu imi permit sa le dau sfaturi colegilor, doar ii rog sa lupte pana la capat pentru drepturile lor.

PS: Din cauza ca drepturile noastre au fost pres de sters pantofii pentru foarte multi, am ajuns unde am ajuns. Cam pana aici a fost.

sursa: blogul avocatului Cristian Gindac