Presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatoarea Livia Stanciu (foto), cea care de-a lungul timpului ne-a obisnuit cu lectiile de drept pe care le impartaseste celorlalti magistrati si chiar presei, refuza sa vorbeasca despre oribilul caz Mariana Rarinca. Livia Stanciu si-a inghitit brusc limba si sustine ca nu poate comenta o decizie definitiva a unei instante, prin care femeia arestata la plangerea sefei ICCJ si tinuta 6 luni dupa gratii a fost achitata definitiv. O pozitie a Liviei Stanciu in acest caz era totusi necesara, mai ales ca presedinta Inaltei Curti a fost acuzata, inclusiv de catre magistrati, dar si de la cel mai inalt nivel politic, ca si-a folosit functia impotriva unui cetatean obisnuit al Romaniei.

Intrebata de jurnalisti despre cazul Rarinca, Livia Stanciu a refuzat sa faca orice declaratie, sustinand ca legea o obliga sa nu comenteze o hotarare judecatoreasca definitiva: “Stiti foarte bine ca oricarui magistrat, inclusiv presedintelui instantei supreme, ii sunt impuse de lege - ma refer la Legea privind statutul judecatorilor si procurorilor - anumite restrictii, anumite limitari ale libertatii de exprimare. Nu-mi cereti sa-mi incalc sub nicio forma obligatia pe care o am ca orice alt magistrat, de a nu comenta o hotarare judecatoreasca definitiva pe care sunt obligata sa o respect”.

Partenera de nadejde a procurorilor DNA, asa cum s-a intitulat insasi Livia Stanciu, nu face altceva decat sa fuga si sa evite sa dea explicatii publice, dupa ce o femeie a fost arestata in baza unui denunt calomnios pe care l-a formulat. Si dupa ce o tara intreaga a vazut competenta, pregatirea profesionala si moralitatea presedintei Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Prin tacerea ei, Livia Stanciu confirma toate acuzatiile care i-au fost aduse

Exista totusi o prevedere care le da dreptul magistratilor sa faca declaratii. Astfel, la articolul 19 din Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor se arata urmatoarele: „Judecatorii si procurorii isi pot exprima public opinia privind exercitarea dreptului la replica in cazul in care prin articole de presa sau în emisiuni audiovizuale s-au facut afirmatii defaimatoare la adresa lor”. Astfel, Livia Stanciu putea si inca poate sa comenteze pe marginea acestui caz, fara sa se refere la decizia instantei de achitare a Marianei Rarinca.

Spre exemplu, sefa ICCJ putea sa raspunda acuzatiilor potrivit carora si-a folosit functia pentru a baga un om nevinovat la inchisoare, astfel incat sa nu-si mai plateasca datoriile. Aceeasi Livia Stanciu putea sa raspunda si celor care ii recomanda sa isi dea demisia dupa acest caz, considerand ca nu mai are moralitatea necesara pentru a ocupa functia de presedinte al instantei supreme. Nu in ultimul rand, Stanciu putea sa clarifice si acuzatiile conform carora s-ar fi folosit de „parteneriatul cu DNA” pentru a o nenoroci pe Mariana Rarinca.

In schimb, sefa Inaltei Curti a ales sa nu faca niciun comentariu. Ceea ce, prin deductie logica, inseamna ca - avand in vedere articolul din Codul deontologic mentionat mai sus - tacand, Livia Stanciu a confirmat toate acuzatiile la adresa ei, nesimtindu-se defaimata in vreun fel.

Stanciu s-a victimizat in presa dupa retinerea Marianei Rarinca. Atunci, nu mai avea restrictii

Mai exista o alta problema privind atitudinea rezervata a Liviei Stanciu. Acum, dupa devoalarea intregii facaturi judiciare, Livia Stanciu a ales sa taca si sa nu mai vorbeasca despre „santajista” Mariana Rarinca. Nu la fel a facut insa anul trecut, cand Rarinca a fost saltata de DNA cu mascatii, defilata cu catuse la maini si umilita public.

Atunci, Livia Stanciu s-a victimizat in presa si a povestit cum ar fi fost, vezi Doamne, santajata de Mariana Rarinca, oferind detalii din dosarul de la DNA. Oare de ce atunci Livia Stanciu a renuntat la a fi rezervata? Oare de ce nu s-a abtinut de la a face comentarii, avand in vedere ca era o ancheta in derulare? Nu era aplicabil acelasi principiu?

Iata declaratiile de anul trecut ale Liviei Stanciu, cu privire la cazul Mariana Rarinca:

“Nu-mi cereti amanunte, nu stiu ce a determinat-o sa adopte o pozitie de genul acesta. Cred ca este dreptul organelor sa verifice inclusiv aceasta situatie. Cu ani de zile in urma, i-a fost prezentata sotului meu – deci, tot din colegii, nu mai stiu, din colegii avocati sau fosti colegi procurori – ca o persoana careia i-a fost restructurat locul unde lucra domnia sa, o persoana care nu este casatorita, care are doi copii si care se afla intr-o situatie familiala grea. Iar sotul meu care a fost intotdeauna un om...- sigur, sunt alte chestiuni – in general, fata de copii, probabil determinat si de faptul ca mama lui a murit cand el avea 7 ani, a manifestat intotdeauna si intelegere si intotdeauna a dat copiilor care i se pareau ca sunt in nevoie. In rest nu stiu anume ce a determinat-o sau cine a determinat-o sa adopte o astfel de atitudine.

Aceasta doamna care a lucrat la cabinetul sotului meu, decedat in urma cu trei ani si jumatate, m-a apelat, spunandu-mi ca sotul meu ar avea o datorie de 20.000 de euro la dumneaei. Desigur ca am manifestat initial toata disponibilitatea pentru a clarifica aceasta situatie, desi mi s-a parut absurda, dupa doi ani si jumatate, dar i-am solicitat sa-mi furnizeze date concrete, ce reprezinta suma respectiva. Mi-a comunicat ca aceasta ar reprezenta contracte de asistenta juridica, care nu au fost onorate de sotul meu ca urmare a decesului acestuia. I-am cerut din nou, cu insistenta, in acea discutie, sa-mi prezinte elemente concrete cu privire la situatia respectiva. in mai multe randuri, in discutie, a evitat. In finalul ei m-a amenintat ca daca nu-i dau suma de 20.000 de euro va intreprinde actiuni de defaimare a mea si ca n-o sa fie pe placul presedintelui Inaltei Curti. (...)

Cred ca femeia aceasta a crezut ca daca ma ameninta cu un scandal public, in virtutea functiei pe care o detin, de presedinte al instantei supreme, voi ceda santajului pe care l-a exercitat asupra mea si ca ma va intimida. Vreau sa va spun ca tocmai datorita acestei functii pe care o detin si pe care o exercit cu toata responsabilitatea nu voi accepta, nu am putut tolera atunci si va spun clar ca nu voi tolera niciodata si ii voi indemna pe toti care s-ar afla vreodata intr-o astfel de situatie sa nu cedeze santajelor de genul acestora. Acesta a fost si motivul pentru care m-am adresat organelor in drept, iar acum e o ancheta in derulare”.