A fost nevoie ca jurnalistii sa dezvaluie ca violatori si criminali au fost pusi in libertate, pentru ca Guvernul Romaniei sa se miste si sa puna in acord cu Constitutia Romaniei prevederile art. 222 Cod procedura penala privind durata arestului la domiciliu, declarat neconstitutional de CCR in 7 mai 2015. In ultimele zile, presa a prezentat cazuri ale unor criminali, violatori si alti suspecti acuzati de fapte grave comise cu violenta pusi in libertate de instante, ca urmare a hotararii CCR. Desigur, este o alta discutie modul in care niste violatori si criminali, unii dintre ei care si-au recunoscut fapta, au ajuns sa fie pusi in arest la domiciliu, asta in timp ce persoane acuzate de fapte infinit mai putin grave sunt tinute cu lunile si cu anii in arest. Cert este ca asemenea cazuri au determinat Guvernul Romaniei ia masuri in legatura cu prevederile art. 222 CPP privind durata masurii arestului la domiciliu.

Altfel, este inexplicabila pasivitatea Executivului, in frunte cu ministrul Justitiei Robert Cazanciuc, dar si a Parlamentului Romaniei, care timp de aproape doua luni nu au luat nicio masura si astfel au permis ca infractori periculosi sa umble din nou liberi pe strazi.

Ministrul Justitiei Robert Cazanciuc (foto) a anuntat, marti 30 iunie 2015, ca Executivul a adoptat o Ordonanta de Urgenta pentru reglementarea reglementarea duratei arestului la domiciliu in faza de camera preliminara si de judecata. Cazanciuc a explicat ca ordonanta prevede o durata de 30 de zile pentru care poate fi dispusa masura arestului la domiciliu in faza de camera preliminara si de judecata, cu o durata maxima a masurii de jumatate din maximul pedepsei prevazut de lege pentru infractiunile de care este acuzat inculpatul, dar nu mai mult de 5 ani.

Iata declaratia lui Robert Cazanciuc:

„Ordonanta de urgenta a fost emisa ca urmare a unei decizii a Curtii Constitutionale din 12 iunie anul acesta (n.r. - in 12 iunie a fost publicata in Monitorul Oficial motivarea hotararii), cand articolul 222 din Codul de procedura penala a fost declarat neconstitutional, pentru ca in faza de camera preliminara si de judecata nu aveam un termen in care masura arestului la domiciliu putea fi dispusa si de asemenea nu era stabilita, tot in faza de camera preliminara si de judecata, durata maexima a acestei masuri a arestului la domiciliu. Interventia noastra de astazi vine ca urmare a solicitarii formulate de CSM, Ministerul Public, in special, stabileste o durata de 30 de zile pentru care poate fi dispusa aceasta masura a arestului la domiciliu in faza de camera preliminara si de judecata, cu o durata maxima a masurii de jumatate din maximul pedepsei prevazut de lege pentru infractiunile pentru care cineva este trimis in judecata, dar nu mai mult de cinci ani de zile. Practic, celelalte dispozitii raman in vigoare si anume faptul ca in faza de urmarire penale durata acestei masuri este de 180 de zile. Deci avem o distinctie intre faza de urmarire penala, durata masurii maxim 180 de zile, si in faza de judecata, jumatate din maximul pedepsei, dar nu mai mult cinci ani de zile”.

Decizie de neconstitutionalitate luata in unanimitate

In 7 mai 20145, cei 9 judecatori CCR au decis in unanimitate ca art. 222 Cpp, privind durata arestului la domiciliu, este neconstitutional. Curtea Constitutionala a explicat ca aceasta dispozitie incalca mai multe drepturi si libertati fundamentale garantate de Constitutie, precum libertatea individuala, libera circulatie, viata intima, familiala si privata, libertatea intrunirilor, munca si protectia sociala a muncii.

Iata comunicatul CCR din 7 mai 2015 privind art. 22 CPP:

”In ziua de 7 mai 2015, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere urmatoarele exceptii de neconstitutionalitate:

1. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.222 din Codul de procedura penala Durata arestului la domiciliu, care au urmatorul continut:

'(1) In cursul urmaririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durata de cel mult 30 de zile.

(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, in cursul urmaririi penale, numai in caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile.

(3) In cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

(4) Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat in vederea prelungirii masurii de catre procuror, prin propunere motivata, insotita de dosarul cauzei, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia.

(5) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat potrivit alin. (4), fixeaza termen de solutionare a propunerii procurorului, in camera de consiliu, mai inainte de expirarea duratei arestului la domiciliu si dispune citarea inculpatului.

(6) Participarea procurorului este obligatorie.

(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin incheiere motivata.

(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.

(9) Durata maxima a masurii arestului la domiciliu, in cursul urmaririi penale, este de 180 de zile.

(10) Durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala a decis:

1. Cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.222 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.

Curtea a constatat ca, prin omisiunea legiuitorului de a reglementa in cuprinsul acestui articol termenul si durata maxima a masurii preventive a arestului la domiciliu luate in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii in prima instanta, sunt incalcate dispozitiile constitutionale cuprinse in art.23 libertatea individuala, art.25 libera circulatie, art.26 - viata intima, familiala si privata, art.39 - libertatea intrunirilor, art.41 - munca si protectia sociala a muncii si, respectiv in art. 53 - restrangerea exercitiului drepturilor sau libertatilor fundamentale".