Sala Drepturilor Omului din Palatul Parlamentului a gazduit marti, 15 aprilie 2014, cea de-a doua zi a Conferintei "Aspecte privind aplicarea noilor coduri penale si civile”, Sectiunea I „Codul penal si Codul de procedura penala. Dificultati de interpretare si aplicare", organizata de Comisia juridica, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor si Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului in parteneriat cu Asociatia Magistratilor din Romania, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, Uniunea Juristilor din Romania si FACIAS. In cadrul Conferintei, au fost supuse dezbaterilor teme propuse de moderatorii si de participantii la eveniment, care aveau la baza problemele intampinate in practica aplicarii Noului Cod penal si a Noului Cod de procedura penala. In urma discutiilor, membrii Comisiei juridice a Senatului si deputatii din Camera juridica au anuntat ca vor elabora un proiect de lege cu propunerile formulate de specialistii prezenti la eveniment pe care il vor dezbate apoi in Plenul reunit al celor doua Camere.

Cele mai arzatoare probleme ale practicienilor Dreptului discutate in Conferinta s-au referit la modul in care sunt interpretate si aplicate noile preveri ale Codului penal si ale Codului de procedura penala, la practicile procurorilor, la egalitatea de tratament in ce priveste avocatii, dar si la masurile care ar trebui luate in cazul judecatorilor care atrag condamnari la CEDO. In acest sens, s-a lansat varianta ca magistratii sa raspunda patrimonial pentru erorile pe care le fac, iar pentru acest lucru Ministerul Finantelor ar trebui sa initieze actiuni in regres. Odata cu aplicarea acestei masuri, problema raspunderii magistratilor in Romania s-ar rezolva.

In conferinta s-a vorbit si despre problema intarzierii redactarii motivarii de catre judecatori, dar si despre scurgerile de informatii din dosare in faza urmaririi penale. Pentru eradicarea acestui fenoment au existat propuneri, precum cea a presedintelui executiv al Transparency International, Victor Alistar, care presupune raspunderea manageriala a sefilor de parchete:

“As vedea raspunderea directa administrativa si patrimoniala a sefilor unitatilor de Parchete care nu poate sa isi organizeze procesele de maniera respectarii rigorilor cerute de lege. In momentul in care raspunderea este pe capul sefului institutiei, va asigur ca se vor gasi toate metodele sa nu mai existe scurgeri de informatii sa nu se mai intample. Drepturile si libertatile pot fi ingradite expres si limitativ prin lege si trebuie sa existe garantia neutilizarii abuzive a acestei restrangeri. In conditiile in care nu am posibilitatea de a echilibra sarcina riscului cu drepturile procesuale sau competentele administrative ale parchetului, aria de respectare a drepturilor omului este aruncata in aer. Din acest motiv, propun ca orice disfunctie, orice scurgere de informatii din dosarele de urmarire penala care nu sunt publice sa atraga raspunderea manageriala, administrativa si materiala. (…) Avem o mare problema legata de credibilitatea si impartialitatea organelor de urmarire penala. Este limpede ca avem nevoie de garantii suplimentare pana se echilibreaza situatia”.

Victor Alistar a propus in cadrul Comisiei ca in cazul judecatorilor care nu respecta termenul legal prevazut pentru motivarea hotararilor pronuntate, sa se aplice raspunderea disciplinara.

Avocatul Vlad Dan Oanea din Baroul Bucuresti a aratat ca orice scurgere de informatii din dosarele procurorilor sunt de natura a aduca atingere caracterului discret al urmaririi penale: "Vorbim despre echilibrul intre respectarea unui drept fundamental si pe de alta parte in respectarea drepturilor care privesc o cercetare sau o urmarire penala. Dupa cum se stie, urmarirea penala nu este publica, in atare conditie orice informatie care se scurge, indiferent de natura ei, de la stenograme, inregistrari sau alte documente din dosar, aduce atingere caracterului discret al urmaririi penale. Pe de alta parte, putem analiza dreptul la libera exprimare raportat la elementele pe care fiecare dintre noi il are la un moment dat fata de niste informatii scurse din dosare. Atunci, problema este in felul urmator. Cine are responsabilitatea scurgerii de informatii din dosare? Este evident ca dosarul se afla la organul de cercetare penala, la organul de urmarire penala. Cine are acces la informatiile respective? Avem subiectii procesuali, procurorul, organul de politie care are posibilitatea sa ia la cunostinta de dosar, poate sa fie si cineva de la grefa parchetului sau functionar de la politia respectiva”.

La randul sau, Presedintele Asociatiei Procurorilor din Romania, procurorul Constantin Sima, a evidentiat ca in prezent nu este rezolvata in modul cel mai fericit problema nulitatilor de la urmarirea penala si asta din cauza faptului ca acestea se opresc la camera preliminiare: “Nu este normal ca o nulitate despre care noi am invatat ca este absoluta se invoca in tot cursul procesului penal, ea sa fie invocata numai pana la nivelul camerei preliminare”.

Pe de alta parte, procurorul Constantin Sima a propus ca in interiorul CSM sa existe o majoritate de circa 60% formata din reprezentanti ai societatii civile, din care sa faca parte distinsi profesori in drept sau academicieni: “Implicarea MJ in administrarea Justitiei in acest moment priveste numai parchetele si in baza legii 304/2004 prevede doar numirea conducerii parchetelor. Implicarea Ministerului Justitiei in Ministerul Public a fost de fiecare data transparenta. M-a bucurat insa opinia Comisiei de la Venetia in proiectul de revizuire a Constitutiei, unde a precizat ca este de dorit sa avem un Minister Public independent. In privinta CSM, Comisia de la Venetia ridica un semn de intrebare cu privire la decizia CCR care s-a declarat impotriva largirii Consiliului cu un numar mai mare de reprezentanti ai societatii civile. Comisia de la Venetia spune ca magistratii nu trebuie sa se autoguverneze, adica ei nu sunt un stat in cadrul societatii. Raspunderea deciziilor cu privire la administrarea Justitiei trebuie sa revina si societatii civile si corpului avocatilor. Nu ar fi deloc lipsit de interes ca in administrarea problemelor avocatilor sa intre magistratii, in definitiv Justitia este una singura. Nu este impartita pe segmente. Am avut surpriza sa constat ca au existat colegi judecatori care au cerut doua CSM-uri diferite, unul pentru procurori si unul pentru judecatori. Nu cred ca un numar mai mare de reprezentati ai societatii civile in CSM, de circa 60% din numarul membrilor Consiliului, ar bulversa”.

Ilie Iordachescu a ridicat in cadrul Conferintei problema care se refera la faptul ca noile prevederi permit procurorului sa delege compententa pentru efectuarea perchezitiilor informatice si lucratorilor de politie, aspect care, in opinia sa, nu este “chiar bine”: "O problema pe care imi doresc sa o ridic se refera la efectuarea perchezitiei informatice prevazuta de art. 168 alin. 12 se poate realiza si de catre lucratorii de politie specializati. Va rog sa observati ca extinderea nejustificata a posibilitatilor, a competentelor de a efectua perchezitie informatica de catre toata lumea nu este un act care sa conduca spre o solutionare corespunzatoare in sensul celor recomandate prin MCV. Daca toti politisti vor face perchezitii infomatice nu am atins scopul pe care ni l-am propus. In ipoteza in care delegam competentele si legea face o asemenea posibilitate ne aflam in situatia de a ne trezi ca orice persoana, chiar 'specializata', va putea sa efectueze perchezitii informatice, ceea ce nu este chiar bine, datorita faptului ca nu stim unii cat de specializati sunt sau la ce persoane se apeleaza, deoarece legea nu le mentioneaza. Cam asta este tendinta in momentul de fata. Nu fac apologia protectiei persoanei mele, dar doresc sa fiu supravegheat tehnic 24 din 24 de ore, inclusiv ca decan sau ca avocat. Nu ma feresc pentru ca nu am de ce. (…) Aceeasi situatie din cazul perchezitiei informatice se regaseste si in cazul mandatelor de interceptare, unde procurorul, conform art.142, poate sa delege activitatea de ascultare unor lucratori din cadrul politiei ori altor organe specializate ale statului care nu au nicio abilitate in ascultare".

Ilie Iordachescu a opinat ca avocatul nu are parte de egalitate de tratament intrucat nu are protectie penala, asemenea magistatilor, fapt care creeaza un dezechilibru major. Avocatul Iordachescu evidentiaza si ca avocatii nu au un purtator de cuvant, la fel cum au institutiile: “Exista posibilitate ca afirmatii nereale cu referire la judecator sau la organul de urmarire penala sa fie facute de catre avocat prin intermediul mass-mediei. Exista insa si o alta latura. Textul de lege sufera enorm. Aproape toate institutiile si-au creat institutia purtatorilor de cuvant, care atunci cand se instrumenteaza o cauza ies in spatiul public si ofera informatii care pot sa influenteze sau nu bunul curs al unui proces. Intr-un asemenea context, imi pun intrebarea daca judecatorul respectiv trebuie sa suporte o informatie nereala facuta in legatura cu activitatea sa in conditiile in care nu a respectat dispozitiile legale? Daca se fac afirmatii despre avocat care sunt nereale, dar cu consecinte nefaste asupra activitatii sale, el poate sa beneficieze de asemenea protectie penala sau nu? Textul de lege ar trebui completat, modificat in ipoteza in care se merge pe o asemenea situatie. Avocatul nu are purtator de cuvant sau un avocat desemnat care sa exprime pozitia formei de exercitare a profesiei, fiind in minoritate de alte institutii. Pentru egalitate de tratament, cred ca ar trebui inclus si avocatul, in caz contrar se creeaza un dezechilibru major. Noi vorbim de proces echitabil, care ramane insa doar o expresie formala fara aplicabilitate practica. Avocatul este exclus de la protectie penala”.