Comisia juridica, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor si Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului in parteneriat cu Asociatia Magistratilor din Romania, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, Uniunea Juristilor din Romania si FACIAS au organizat luni, 14 aprilie 2014, in Sala Drepturilor Omului din Parlament Conferinta “Aspecte privind aplicarea noilor coduri penale si civile”, Sectiunea I „Codul penal si Codul de procedura penala. Dificultati de interpretare si aplicare”. La eveniment au luat parte reprezentanti ai mediului academic, practicieni ai dreptului, reprezentanti ai Ministerului Justitiei, magistrati si avocati, care au dezbatut alaturi de moderatorii Conferintei, jurnalistul Razvan Savaliuc – senior editor la Lumeajustitiei.ro, Oana Florea - directorul executiv al Fundatiei pentru Apararea Cetatenilor Impotriva Abuzurilor Statutului si Victor Alistar – director executiv al Transparency International provocarile la care sunt supusi in aplicarea Noilor Coduri si solutiile care se impun a fi luate pentru crearea unei practici unitare fara incalcarea unor norme legale existente.

Printre cei prezenti la eveniment ii amintim pe presedintele Uniunii Juristilor din Romania, Ioan Chelaru – membru al Comisiei Juridice din Senat, Bogdan Ciuca presedintele Comisiei juridice din Camera deputatilor, Marian Neacsu liderul Grupului parlamentar PSD din Camera Deputatilor, secretarul de stat din Ministerul Justitiei Liviu Stancu, presedinele de onoare al AMR judecatoarea Viorica Costiniu, presedintele Asociatiei Procurorilor din Romania, procurorul Constantin Sima, presedintele Baroului Bucuresti, avocatul Ilie Iordachescu, presedintele Uniunii Profesiilor Liberale din Romania, Emilian Radu, decanul Baroului Valcea avocata Elena Monica Livescu, precum si avocatii Ian Cazacu si Mihail Ciobanu.

Viorica Costiniu: “Judecatorul poate sa inlature interceptarile, daca constata ca ele nu sunt in concordanta cu celelalte probatorii fara sa fie nevoie de o expertiza a acelor probatorii”

Prima zi de conferinta a fost deschisa de presedintele de onoare al AMR, judecatoarea Viorica Costiniu, care a atins un subiect extrem de sensibil pentru toti practicienii Dreptului: interceptarile! In cadrul discursului sau, judecatoarea Viorica Costiniu a relatat intamplari din instanta, care ii aveau protagonisti pe procurorii care in multe dintre cazuri isi depaseau atributiile sau nu isi exercitau corespunzator sarcinile ce le revin.

Viorica Costiniu este de parere ca interceptarile nu trebuie sa reprezinte cea mai importanta proba intr-un dosar, ci ar trebui sa fie coroborate cu alte probatorii din dosar, pentru a stabili daca exista concordanta intre acestea:

"E o tema pe care am dezbatut-o ca si componenti ai societatii noastre de foarte multa vreme, mai exact de cand au aparut normele legislative mult mai punctuale. Imi aduc aminte ca la momentul in care s-a pus in discutie legea care reglementeaza interceptarile, eram intr-o emisiune la un post, si invederam ca acel proiect de lege are foarte multe deficiente inclusiv din punct de vedere al incalcarii unor norme constitutionale, dar si alte prevederi care nu se coroborau cu normele existente sau cu cele internationale. (...) Au existat protocoale intre diferite institutii care au permis posibilitatea, cu intentia de preventie, ca anumite categorii de profesionisti sa poata fi sub ochiul vigilent al acelor organisme care se straduie sa asaneze societatea. S-a ajuns la aceasta posibilitate, si aici cred ca mai curand colegii mei procurori ar putea sa dea mai multe lamuriri cu privire la modalitatea la care se ajunge pentru a da o importanta mai mare acestei modalitati, si anume interceptarile, care sunt folosite in foarte multe dosare. Este important de stiut si judecatorul se straduie sa afle atat cat este posibil ce anume a determinat astfel incat sa se ajunga la o astfel de modalitate, sa se ceara judecatorului autorizatie pentru interceptari. Ceea ce pot sa va spun din experienta mea profesionala este ca nu toata lumea este foarte bine pregatita in acest domeniu si in a aborda acest subiect si nu de putine ori, chiar in salile de judecata, au posibilitatea sa cunoasca indeaproape aceste documente si sa invoce instantei acele chestiuni care poate sunt discutabile. Sa nu uitam un lucru. Pana la urma judecatorul este cel care asculta procurorul cu probele pe care le aduce si de asemenea partea vizata in acel proces. Va marturisesc ca eu nu sunt dintre cei care considera ca judecatorul trebuie sa intervina intr-un proces din oficiu si practic intr-un fel sau altul sa incline balanta prin punctele lui de vedere si probatoriile care intelege ca ar fi necesare pentru limpezirea cauzei. De aceea, nu de putine ori, se asteapta ca judecatorul sa invoce chestiuni care sa duca la lamurirea acestor aspecte. Eu o sa va dau un exemplu si dumneavoastra puteti sa trageti o concluzie. Normele legale sunt cele pe care le avem, dar care nu tin cont de anumite lucruri sau nu se coroboreaza intre ele astfel incat sa nu aplici o lege incalcand o alta dispozitie legala. Esti in sedinta de judecata, ai cateva zeci de dosare pe rol, vine magistratul si sopteste la ureche ca intr-o ora trebuie sa judecati dosarul x, care are vreo 60 sau 70 de volume. Nu ai decat o ora la dispozitie, nu stii nimic din dosarul ala, doar ca sunt vreo 2,3,4,5,6 inculpati, fiecare avand unul sau doi sau trei avocati, iar intreg dosarul este peste lista. Sunt situatii in care judecatorul trebuie sa ia o hotarare foarte importanta. Ori propune avocatilor amanarea cauzei pentru a da posibilitatea studierii dosarului, cu riscul de a iesi din mandat si de a suporta sanctiuni disciplinare pentru ca legiuitorul a prevazut si aceasta situatie pentru chestiuni procedurale sau sa ascultam pledoariile domnilor avocati si eventual sa ramanem noi in pronuntare. Ei bine, nu de putine ori am avut surpriza ca avocatii sa spuna ca mai bine judecati-ne si vedeti dupa aia ce faceti, le cititi, le amanati, dar noi vrem sa judecam cauza. Am avut situatii cu procuror de sedinta, la randul lui supus acestei presiuni a timpului. A fost supus practic sa puna concluzii generale. In aceasta modalitate chestiunile sunt de generalitate. In momentul in care se invoca faptul ca probatoriul se bazeaza numai pe interceptari, noi le contestam, vrem sa facem expertiza, dar de foarte putine ori s-a intamplat ca apararea sa fie mai punctuala la ceea ce solicita. (...) Judecatorul trebuie sa gandeasca in ce masura la limita solicitarii pe care o are apararea poate solicita o proba ale carei obiective sunt atat de generale incat nu stii exact ce sa ceri.

Este adevarat ca, de cele mai multe ori, probele care sunt cele mai invocate ca fiind importante in decelarea cauzei sunt aceste interceptari. Ele ar trebui sa fie coroborate cu celelalte probatorii, pentru ca nu sunt o regina a probelor. Practic ar trebui sa aiba aceeasi valoare ca si celelalte probatorii astfel incat in momentul in care judecatorul constata ca ele se coroboreaza sigur ca urmeaza sa isi indeplineasca vocatia. Judecatorul sigur ca poate sa inlature aceste probe, ma refer la interceptari, daca constata ca ele nu sunt in concordanta cu celelalte probatorii fara sa fie nevoie de o expertiza a acelor probatorii. Nu ma intereseaza ce vorbeste presa, care are obligatia de a informa, dar marturisesc ca nu dau nici atentie prea mare acelor discutii unde toata lumea se pricepe la absolut tot, unde aflu despre interpretari a unor probatorii din dosare sau a unor acte normative sau de modul in care ar trebui sa fie aplicate acele acte, situatii care sunt departe de realitate. Ma duce cu gandul ca indiferent de pregatirea pe care o are cel care da cu presupusul, induce opiniei publice informatii care nu fac decat sa fie in defavoarea unei parti. Nu sunt sensibila la nicio manifestare mediatica sau talk-showuri pentru ca dosarul este cel care conteaza, intre copertile lui se decide soarta omului si conteaza foarte mult modul in care apararea stie sa conduca acest demers astfel incat sa conduca judecatorul si spre celelalte elemente care nu sunt evidentiate suficient”.

Viorica Costiniu: “In Noul Cod de procedura penala, judecatorul in fazele pana la trimiterea rechizitoriului are sansa sa nu vada niciodata dosarul in original pentru ca de acum incolo, potrivit dispozitiilor legale, originalul se pastreaza la Parchet, iar noi instantele primim o copie certificata”

Judecatoarea Viorica Costiniu a adus in discutie un alt subiect, extrem de delicat, care se refera la noile prevederi din Codul de procedura penala. Magistratul a dezvaluit ca s-a ajuns in situatia in care judecatorul nu primeste dosarul original sau chiar il primeste incomplet: “In momentul in care s-a facut modificarea pe articolul 205 din Codul penal, cei de la Comisiile juridice ale Parlamentului stiu foarte bine cat am insistat noi cei de la Asociatia Magistratilor din Romania asupra acelui proiect de lege, si unde permitea pentru ratiuni care nu are rost sa le dezvolt acum, ca instanta de judecata sa ajunga sa judece pe copii. S-a ajuns la situatia care sa spuna ca sunt inculpati mai multi, fiecare face cereri, cum sa impartim noi un dosar la toata lumea? Si atunci s-a prevazut ca in prima cerere sa se duca dosarul original in totalitatea lui la instanta, iar celelalte instante sa primeasca copii xerox certificate. Pana la urma lucrurile au divagat de o maniera in care nimeni nu mai primea originalul, nici ca numar de volume, nici numerotate, si de multe ori ne-am confruntat cu situatia sa nu fie numarul corect de volume sau sa lipseasca probe din el. Judecatorul de pe scaun pe cine poate sa intrebe mai mult, ia doar ce primeste de la parchet. In noua modificare, in Noul Cod de procedura penala, judecatorul in fazele pana la trimiterea rechizitoriului are sansa sa nu vada niciodata dosarul in original pentru ca de acum incolo, potrivit dispozitiilor legale, originalul se pastreaza la Parchet, iar noi instantele primim o copie certificata. Am facut doua cereri catre Parchetul General, una catre DIICOT in care am solicitat sa mi se spuna de ce nu era certificat dosarul, erau cateva pagini care erau certificate cu o mazgalitura. De la parchet mi s-a comunicat ca nimeni din Parchetul General nu stie cui apartine acea mazgalitura. Recent, am facut o noua adresa catre Parchetul General, tot DIICOT, in care am invederat ca mi s-au trimis in dimineata zilei in care judecam opt volume de urmarire penala, dupa ce am terminat judecata am aflat ca sunt 21. In cele din urma, dupa o amanare am primit o copie certificata cu o semnatura si mi s-a comunicat si cine isi asuma certificarea. Ce m-a surpins a fost ca procurorul de sedinta care nu era procurorul de caz mi-a spus ca ia el cele opt volume si le certifica. Raspunderea pe care si-a asumat-o procurorul pentru institutia pe care o reprezinta mi s-a parut mult prea mare. S-a ajuns pana la urma ca judecatorul sa nu aiba, pana la momentul rechizitoriului, posibilitatea sa judece dosarul si sa il vada in totalitatea lui in original”.

Avocatul Ion Cazacu: “Pentru a evita toate aceste discutii legate in special de modalitatea in care se fac aceste interceptari si mai ales cum se redau ele, as scoate aceste inregistrari dintre mijloacele de probatoriu”

La randul sau, avocatul Ion Cazacu este de parere ca interceptarile au o calitate prea mare in dosarele trimise in instanta, lucru care este nefiresc, cu atat mai mult cu cat este cunoscut modul de redare al acestora. Din acest motiv, avocatul Ion Cazacu propune scoaterea inregistrarilor din mijloacele de probatoriu, si utilizarea acestora doar ca suport tehnic exceptional pentru a informa organul de urmarire penala. De atlfel, avocatul Cazacu propune ca pastrarea interceptarilor sa se faca de catre o autoritate nationala independenta aflata sub controlul Parlamentului:

“O sa imi exprim o opinie personala. Aceste interceptari, asa cum a remarcat si doamna judecator Costiniu, ajung la un moment dat sa fie practic singurele mijloace de proba administrate intr-un dosar. Aici este o problema delicata si periculoasa pentru ca s-a dovedit din punct de vedere stiintific si practic ca asupra acestor interceptari se poate interveni. Sunt numeroase exemple din acest punct de vedere. Parerea mea personala, chiar daca este ceva mai clasica, vorbesc din perspectiva experientei de peste 36 de ani in functia de procuror si apoi de avocat, pentru a evita toate aceste discutii legate in special de modalitatea in care se fac aceste interceptari si mai ales cum se redau ele, as scoate aceste inregistrari dintre mijloacele de probatoriu. Ele sunt intr-adevar niste mijloace tehnice exceptionale pentru a informa organul de urmarire penala, sunt niste lucruri care sunt folosite des si in alte institutii. Informarea organului de urmarire penala si prin aceasta modalitate asigurarea tuturor elementelor legate chiar de siguranta nationala este foarte importanta. De aici incolo, ele fiind doar modalitati de informare, procurorul si organele specializate pot in limite legale administra probatoriu. In felul acesta cred ca ar inceta odata aceasta discutie cu cat de corect sunt facute inregistrarile.

O a doua masura pe care as vedea-o ar fi ca aceste inregistrari, interceptari sa fie pastrate de o autoritate nationala independenta sub controlul Parlamentului. Cred ca acest lucru ar asigura o obiectivitate extrem de mare in legatura cu modul in care aceste informatii sunt reale, nu sunt prelucrate si nu pot fi indreptate intr-un fel sau altul si in felul acesta ele ar putea fi puse la dispozitia oricarui expert, fie ca este din Romania fie ca este un expert international. In acest fel s-ar asigura posibilitate ca ele sa fie verificate de institutiile sau de organele de urmarire penala care le foloseste. (…)

A fost pusa problema stenogramelor care apar de foarte multe ori in presa inainte de a se da o solutie definitiva in cauza. Este o problema pe care eu o consider extrem de delicata. Am vazut ca in noua reglementare penala exista chiar un articol mult discutat in legatura cu protejarea intereselor Justitiei fata de acest aspect. In practica aceste lucruri nu se aplica si apar din nou aceste stenograme inainte de a se lua o masura. Este un lucru nociv, pentru ca intervine dorinta presei de a informa, dar trebuie avut in vedere, dupa opinia mea, protejarea intereselor unor oameni care la acel moment in niciun caz nu poti spune ca sunt vinovati. Din acest punct de vedere, cred ca trebuie sa fim mai responsabil. Organele de urmarire penala fac aceste scurgeri catre presa si am evidente probe pentru aceste situatie”.

Constantin Sima: “Reglementarea pe care o avem in momentul de fata cu privire la semnatura electronica este insuficienta, nu acopera necesarul. Trebuie ca orice document electronic sa fie insotit obligatoriu de semnatura electronica extinsa”

Despre interceptari a vorbit si presedintele Asociatiei Procurorilor din Romania, procurorul Constantin Sima. Acesta a opinat ca reglementarea existenta in prezent in ce priveste semnatura electronica este insuficienta, fiind obligatoriu ca fiecare document sa aiba semnatura electronica extinsa:

“Din punctul meu de vedere, in ce priveste interceptarea, avem doua puncte slabe. Daca interceptarea trebuie sa se faca inainte de inceperea urmaririi penale in personam sau dupa inceperea urmaririi penale in personam. Daca interceptarea se face inaintea inceperii urmaririi penale in personam ne intoarcem la situatia premergatoare din reglementarea vechiului Cod de procedura penala, daca nu, vom avea o reglementare noua. Mai este o problema la fel de importanta. Nu se mai discuta de suportul original. Reglementarea pe care o avem in momentul de fata cu privire la semnatura electronica este insuficienta, nu acopera necesarul. Trebuie ca orice document electronic sa fie insotit obligatoriu de semnatura electronica extinsa. Ori acest lucru trebuie introdus de urgenta in reglementarea utilizarii documentelor electronice in procedura penala. Ar inlatura toate discutiile care se fac cu privire la folosirea interceptarilor in procedura penala. Este de dorit ca aceste documente sa nu ajunga in presa, decat intr-o anumita faza avansata a procesului penala”.

Prezentam in continuare imagini de la eveniment: