Romania a pierdut in ultimul an sute de milioane de euro, suma la plata careia a fost obligata ca urmare a proceselor intentate de anumite companii la Centrul International pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investitii din cadrul Bancii Mondiale (ICSID). Si amintim doar cazurile Micula si Hassan Awdi. La plata unei sume mult mai mari, de ordinul miliardelor de euro, ar putea fi obligata Romania in cazul Rosia Montana, un proiect al companiei Gabriel Resources blocat de cativa ani. Si nu e doar atat. Asta intrucat alte despagubiri ar putea fi acordate de statul roman companiei KazMunayGas, proprietara Rompetrol, totul din cauza actiunilor exagerate ale procurorilor DIICOT care pot duce la pierderea unor investitii de miliarde de euro. Este vorba despre dosarul in care DIICOT-ul condus de Daniel Horodniceanu (foto) a pus sechestru pe rafinaria Petromidia si pe bunuri ale companiei, in cadrul anchetei care vizeaza modul in care aceasta a fost privatizata.

Grupul KazMunayGas a anuntat, miercuri 27 iulie 2016, ca a declansat procedurile pentru solutionarea diferendului cu statul roman. Concret, compania a anuntat ca, in 22 iulie 2016, a fost transmisa catre autoritati o Notificare privind protejarea investitiilor, in contextul in care au fost indisponibilizate active in valoare de 2,1 miliarde de dolari, existand in acelasi timp convingerea ca statul forteaza punerea sub sechestru si nationalizarea unor active care au generat beneficiu Romaniei. In cazul in care nu se va ajunge la o intelegere, KazMunayGas va declansa procedurile de arbitraj si se va adresa fie ICSID, fie Institutului de Arbitraj al Camerei de Comert de la Stockholm.

Iata comunicatul KazMunayGas:

„In data de 22 iulie 2016, Compania Nationala JSC KazMunayGas (KMG) si KMG International N.V. (KMGI) au transmis autoritatilor romane o Notificare formulata in baza tratatelor privind protejarea investitiilor (Notice of Investment Dispute) - avand ca temei prevederile Acordului intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Kazahstan, ale Acordului intre Guvernul Regatului tarilor de Jos si Guvernul Romaniei si ale Tratatului Cartei Energiei.

Diferendul de arbitraj priveste tratamentul aplicat de autoritatile romane investitiilor realizate de KazMunayGas NC si KMG International in subsidiarele din Romania, si anume: Rompetrol S.A. (in prezent Oilfield Exploration Business Solutions S.A., Oilfield), Vega S.A. (Vega), Rompetrol Rafinare S.A. (RRC) si alte companii romanesti.

Scrisoarea companiilor KazMunayGas catre Guvernul Romaniei detaliaza indisponibilizarea unor active in valoare totala de peste 2,1 miliarde de dolari si convingerea companiei ca aparent autoritatile intentioneaza sa puna sechestru si sa nationalizeze active care au generat un beneficiu extraordinar pentru economia Romaniei si oameni. Companiile membre KazMunayGas au investit deja in jur de 4 miliarde de dolari (inclusiv pretul de achizitie al Grupului de catre KazMunayGas NC) in Romania si au planuri de a directiona alte cateva miliarde in fonduri catre unitati de productie si comunitatile unde Grupul opereaza.

Azamat Zhangulov, Vice Presedinte Senior al KMG International a declarat astazi:

'Suntem mereu disponibili sa ii explicam Guvernului Romaniei nevoia ca investitiile noastre sa fie protejate, in baza cadrului legislativ in vigoare. Ne mentinem angajamentul de a ne continua investitiile in Romania si de a dezvolta in continuare pe baza premiselor deja existente. Totusi, nu putem investi si mai mult capital daca autoritatile nu demonstreaza respect pentru lege. Daca nu va fi gasita nicio solutie, suntem obligati sa utilizam toate mijloacele legale pentru a ne apara drepturile si a obtine compensatii, incluzand arbitrajul international impotriva statului roman. Totusi, speram sincer ca o solutie amiabila poate fi inca gasita, care sa ne permita sa ne continuam investitiile in Romania astfel incat sa contribuim la obiectivul Romaniei de a deveni un hub energetic important in regiunea Marii Negre'.

Daca dupa depunerea Notificarii formulate in baza tratatelor privind protejarea investitiilor (Notice of Investment Dispute) nu se va ajunge la o intelegere intre KMG si Romania, cazul va fi deferit si va fi rezolvat de Centrul International pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investitii din cadrul Bancii Mondiale, cu sediul in Washington, D.C., sau Institutului de Arbitraj al Camerei de Comert de la Stockholm, in concordanta cu prevederile tratatelor si cu solutiile si masurile pe care companiile KMG ia in considerare sa le obtina”.

Daca se va ajunge la o procedura de arbitraj international, grupul KazMunayGas ar putea cauta sa demonstreze si sa obtina compensatii pentru mai multe incalcari ale tratatelor amintite mai sus, incluzand, printre altele, exproprieri fara compensatii, tratament discriminatoriu, injust si arbitrar din partea statului roman. Investitiile KazMunayGas sunt protejate de mai multe tratate, precum Acordul intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Kazakhstan privind promovarea si protectia reciproca a investitiilor (BIT Kazah), Acordul privind incurajarea si protectia reciproca a investitiilor intre Guvernul Olandei si Guvernul Romaniei (BIT Olandez) si Carta Europeana a Energiei (ECT).

O masura disproportionata

Nemultumirea companiei KazMunayGas si o eventuala actiune la ICSID sau Institutul de Arbitraj al Camerei de Comert de la Stockholm apar ca fiind justificate. Spunem asta avand in vedere mai multe aspecte si date referitoare la dosarul de la DIICOT.

Astfel, bunurile sechestrate au o valoare care depaseste pretinsul prejudiciu, calculat la 764 milioane de dolari. Masura asiguratorie este una disproportionata si nejustificata daca tinem cont de cifra de afaceri bruta a companiei (7.602.792.115 dolari), activele acesteia (2.302.226.246 dolari) si cuantumul taxelor platite anual (numai in 2015 in valoare de 1.409.591.932,31 dolari).

Pe de alta parte, si in acest dosar se constata ca sechestrul a fost pus la ani distanta de la momentul declansarii cercetarilor. In cazul de fata, vorbim despre un sechestru instituit in mai 2016, desi dosarul a fost declansat in 2005. Asadar, daca timp de 11 ani nu s-a considerat necesara o asemenea masura, iar bunurile puse sub sechestru au continuat sa existe, facandu-se chiar investitii de aproximativ 1,4 miliarde de dolari, atunci cum se justifica ea acum?

In afara de aceste aspecte, este evident ca sechestrul creaza dificultati in mentinerea liniilor de finantare in derulare la data instituirii masurii, esentiala si obligatorie, in comertul cu produse petroliere, iar pe de alta parte este putin probabila, daca nu imposibila obtinerea altor linii de finantare avand in vedere ca marea majoritate a bunurilor sunt deja sub sechestru. De asemenea, va fi aproape imposibil pentru companie sa obtina finantarea proiectelor de investitii viitoare atat pe zona de retail respectiv realizarea de statii de distributie planificate a se construi in Romania, cat si in ceea ce priveste proiectele de optimizare a rafinariei sau optimizare a costurilor de procesare cum ar fi spre exemplu realizarea Centralei Electrice in cadrul platformei Petromidia. Cu alte cuvinte, desi activitatea principala zilnica a KazMunayGas nu este afectata momentan de sechestru, masurile luate de DIICOT creaza disfunctionalitati si restrang optiunile de dezvoltare, punandu-se in pericol intregul program de investitii.

S-a ajuns in ajuns intr-o situatie in care, spre exemplu, pentru fiecare investitie care presupune modernizarea statiilor de distributie carburanti care se afla in proprietatea Rompetrol Rafinare trebuie ceruta aprobarea DIICOT pentru efectuarea acestor lucrari. La fel, in momentul de fata este imposibila casarea si valorficariiea bunurilor care si-au depasit durata de utilizare in vederea eliberarii terenului si utilizarea acestuia in alte scopuri, sau a altor bunuri ale societatii care nu mai sunt necesare acesteia si a caror mentinere in patrimoniu genereaza costuri.

Pe de alta parte, revocarea autorizatiei de antrepozit fiscal pentru statia de imbuteliere din incinta Rafinariei a dus dus la suspendarea activitatilor de imbuteliere a buteliilor de aragaz pentru uz casnic, ceea ce a insemnat o restrangere a activitatii subsidiarei Rompetrol Gas SRL.

Romania a pierdut procesul cu ENEL

Asa cum mentionam mai devreme, chiar la debutul articolului, in ultimele luni statul roman a fost obligat sa plateasca sute de milioane de euro ca urmare a diferitelor procese pierdute cu diverse companii. Am enumerat doar cazurile fratilor Micula si Hassan Awdi. Interesant este ca fix in ziua in care KazMunayGas anunta ca a notificat statul roman si este posibila o actiune de arbitraj in urma careia Romania sa plateasca daune imense, un alt proces se termina prost pentru noi.

Statul, prin Societatea de Administrare a Participatiilor in Energie, a pierdut, miercuri 27 iulie 2016, procesul cu compania ENEL de la Curtea de Arbitraj de la Paris. Este vorba despre o speta in care Romania a dat in judecata ENEL pentru a recupera prejudiciile produse in urma privatizarii Electrica Muntenia Sud, prejudicii calculate la aproximativ 1,3 miliarde de euro. Romania nu a obtinut niciun euro, dar a fost obligata la plata a 1,5 milioane de euro. Bani pe care ii vom plati noi, romanii de rand, asa cum am platit si despagubirile catre fratii Micula sau Hassan Awdi. Si cum vom plati si daunele catre KazMunayGas.

Desigur, cazul Enel nu seamana deloc cu cele mentionate mai sus, in procesul cu Enel statul roman fiind cel care a cerut daune. Cazul Enel trebuie sa ne puna insa pe ganduri, asa cum ar trebui sa ne puna pe ganduri si spetele “fratii Micula” si “Hassan Awdi”, toate pierdute de Romania.