Cazul pe care il prezentam opiniei publice este cat se poate de elocvent in ce priveste modalitatea Directiei Nationale Anticoruptie de a-si proteja denuntatorii ca pe un bun national, ferindu-i de toate rigorile legii. Este vorba de cunoscutul dosar ”Otopeni”, in care urmarirea penala a fost inceputa „in rem”, la gramada, ca la rugby, ca si cu toti vamesii erau suspectati de luare de mita. La o luna dupa ce a fost inceputa urmarirea penala, doi comisionari vamali s-au gandit ca ar fi bine sa faca niste denunturi, avand sansa de a scapa de punerea sub acuzare. Legea spune, insa, ca denuntul trebuie sa aduca fapta la cunostinta autoritatii mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune, pentru a beneficia de neraspundere penala. Numai ca DNA are o viziune si o interpretare proprie a deciziei unei instante care hotarase trimiterea unei cauze in care se daduse N.U.P., inapoi la parchet, in vederea inceperii urmaririi penale, mentionand ca ”o astfel de dispozitie nu are caracter obligatoriu” si ca inceperea urmaririi este ”atributia exclusiva a procurorului”. Ori, aceasta argumentatie nu sta deloc in picioare. Veti observa, insa, in cele ce urmeaza ce argumentatii mestesugite a adus DNA in cazul „Otopeni”, doar pentru a proteja denuntatori extrem de utili unui probatoriu.

Se vede treaba ca Delegatia Comisiei Europene a avut un motiv real de ingrijorare atunci cand a afirmat in ultimul raport de tara ca exista riscul ca unele cazuri de coruptie sa se inchida datorita tergiversarii proceselor pana la prescriptia raspunderii penale. Un caz edificator, de la care a plecat comisia Europeanas si asupra caruia CSM nu a facut din cate stim nicio investigatie care sa stabileasca cauzele tergiversarii nepermise a unui astfel de dosar este cel al fostului deputat Vasile Ioan Savu (foto) fost presedinte al Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului, care a fost trimis in judecata de DNA in luna mai a anului 2006 pentru abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, fals in inscrisuri si o infractiune la Legea 78/2000.

Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie s-au inspirat - dupa toate aparentele - in inchiderea dosarului “Flota”, dintr-un articol scris de avocatul din acest caz al presedintelui Traian Basescu, Dan Apostol, articol publicat in Revista de Drept Penal, in septembrie 2007, si republicat in aceeasi revista in aprilie 2008. Astfel, dupa decizia definitiva din decembrie 2005 a completului de 9 judecatori de la instanta suprema, prin care dosarul “Flota” a fost retrimis la DNA pentru refacerea rechizitoriului (deoarece acesta era confirmat nu de fostul procuror general Ioan amarie, ci de adjunctul acestuia Gheorghe Suhan) procurorii lui Daniel Morar au nesocotit decizia instantei si, in loc sa refaca actul de sesizare, s-au apucat de o nou ancheta, au dispus alte expertize in cauza, pana cand a rezultat ca nu exista prejudiciu, si, pe cale de consecinta, nici infractiuni, dat fiind faptul ca era vorba despre infractiuni economice retinute in sarcina celor peste 80 de inculpati, printre care si presedintele Traian Basescu.

In urma cu sapte ani, in urma unei tranzactii extrem de controversate realizata in timpul mandatului guvernului PSD condus de Adrian Nastase, grupul austriac OMV a preluat o participatie de 51,01% din capitalul Petrom SA. In prima faza, OMV a cumparat de la stat 33,34% din actiuni pentru 669 de milioane de euro si apoi a majorat capitalul social cu 830,6 milioane de euro, ajungand la participatia de 51,01%.

Parchetul anticoruptie musteste de anchetatori care incearca sa bage oameni in puscarie pentru o gasca sau un curcan, ori pentru 80 de lei, pentru o sticla de whisky sau o bricheta, in timp ce in interiorul institutiei exista procurori care se dedau la acte de indisciplina si chiar la fapte care frizeaza penalul. Pe Daniel Marius Morar se pare ca asemenea lucruri nu-l misca, iar pe noi nu ne mai mira, dupa ce DNA a ajuns o institutie cu zeci de achitari, anual, ca urmare a unor dosare fabricate la comanda sau instrumentate cu incompetenta. Lumeajustitiei.ro va prezinta un caz care demonstreaza cum DNA, dar si Inspectia Judiciara a CSM, baga sub pres orice este legat de parchetul anticoruptie, chiar si cand asemenea fapte sunt sesizate oficial de Asociatia Magistratilor din Romania.

Doi dintre martorii din dosarul examenelor fraudate de la INM, in care au fost trimisi in judecata mai multi magistrati, Irina Berar si Florica Marin, si-au trimis mail-uri cu subiectele de examen, iar procurorii DNA i-au dat lui Berar neinceperea urmaririi penale, fara ca macar sa faca un act de cercetare impotriva sa. Ba mai mult, procurorii i-au conferit acesteia si calitatea de martor in dosar, la fel ca si Floricai Marin. Aceasta din urma nici macar nu are o declaratie olografa in dosar si, in plus, semnaturile sale de pe declaratiile scrise la calculator la DNA difera de la cer la pamant, fapt constatat si de instanta de judecata la termenul la care Marin a fost audiata. Intrebarea care se ridica este de ce procurorii DNA nu au cautat adevarul in acest caz si mai ales de ce nu au facut niciun act de cercetare cu privire la mail-ul expediat de Irina Berar catre Florica Marin, in care erau transmise subiectele si baremele de corectare.

In Rechizitoriul Flota, intocmit de fostii procurorii PNA Vasile Draghici (foto 2)si Ioan Otel din 9 august 2004 (Dosar 20/P/2002), pe langa disparitia celor 16 nave ale CNM Petromin SA care au prejudiciat statul roman cu peste 324 milioane dolari, se mai face vorbire de o rezolutie infractionala imputata lui Traian Basescu. Si anume despre faptul ca „in calitate de subsecretar de stat la MLPTAT, in perioada 7-12 aprilie 1991, in timp ce se afla la Oslo – Norvegia si negocia asocierea CNM Petromin SA cu firma norvegiana Klaveness, prin incalcarea atributiunilor de serviciu, fara a avea abilitarea legala in acest sens, de a primi un folos material concretizat in plata cazarii, mesei si convorbirilor telefonice, in cuantum total de 8638 coroane norvegiene (1344 USD) de la firma privata Klaveness Group, in scopul de a favoriza partea norvegiana, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita prev. de art.254 alin.1 Fapta aceluiasi invinuit, care in perioada 7-12 aprilie 1991, s-a deplasat la Oslo, in calitate de subsecretar de stat la MLPTAT, in vederea participarii la o Conferinta IMO, iar la intoarcerea in tara a indus in eroare conducerea MLPTAT, prin prezentarea, la justificarea decontului de cheltuieli externe a unei situatii nereale, constand in aceea ca si-ar fi platit cheltuielile de masa, cazare si convorbiri telefonice, desi in realitate aceasta plata fusese efectuata de firma norvegiana Klaveness, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prev. de art.215 alin.1 Cod penal”. Desi au retinut comiterea infractiunilor de luare de mita si inselaciune, procurorii nu l-au trimis in judecata pe Traian Basescu pentru aceste fapte, considerand ca: “In raport de data savarsirii faptei, 12.04.1991, se constata ca raspunderea penala fata de invinuitul Basescu Traian pentru savarsirea acestei infractiuni, s-a prescris.”

La cateva luni dupa ce Traian Basescu a fost ales presedinte al Romaniei, Inalta Curte – Sectia penala, prin sentinta nr. 293 din 27.04.2005 (dosar nr. 4539/2004) a restituit la DNA "Dosarul Flota" in vederea „refacerii rechizitoriului” ca o consecinta a "neregularitatii actului de sesizare" (nesemnarea lui de catre procurorul general al PNA) – sentinta integrala o puteti citi/copia la finalul articolului. Sentinta a ramas definitiva prin decizia nr. 312 din 05.12.2005 a Completului de 9 judecatori. Astfel, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca restituirea dosarului s-a datorat nu imunitatii prezidentiale sau necesitatii reluarii urmaririi penale (cum a fost intoxicata initial presa), ci simplului fapt ca rechizitoriul "Flota" nu a fost confirmat de fostul sef al DNA, Ioan Amarie (aflat in concediu) ci de adjunctul acestuia Gheorghe Suhan.

Va amintiti de acuzele lui Traian Basescu la adresa Justitiei? In sensul ca niciun sistem nu a facut atata rau romanilor cat a facut sistemul de justitie? Ei bine, dar politicul cat rau a facut Justitiei si romanilor – si ne referim aici in principal la acelasi Traian Basescu, beneficiarul unor masuri de protectie penala de care putini romani au avut parte? Iata, in cele ce urmeaza, istoria numirii de catre Traian Basescu, la Curtea Constitutionala a judecatorului Petre Lazaroiu (fost Petre Ceausescu) cel care, intamplator, a fost cel care in 2003 pe cand era judecator la Curtea de Conturi Bucuresti l-a scapat pe Basescu de obligatia de plata a prejudiciului de 37,95 miliarde lei imputat de procurorul general financiar al Romaniei fostului primar general al Capitalei pentru “Pasajul Basarab”. Cat de corect a fost ca dupa acest verdict de albire „ca la Nufarul”, seful statului sa-l puna judecator la Curtea Constitutionala pe binefacatorul sau Petre Lazaroiu care, atentie, nu e o gluma, detine un pachet de actiuni la SC Nufarul SA?! Azi Basescu si Lazaroiu isi poarta o vie recunostinta (foto 1). Petre Lazaroiu are 58 de ani si a fost numit judecator al Curtii Constitutionale de catre presedintele Traian Basescu, prima oara in vara lui 2008, pentru restul de mandat al defunctului Petre Ninosu, care expira in 2010, iar a doua oara in iunie 2010, Lazaroiu devenind practic primul judecator al instantei constitutionale cu doua mandate! Dosarul „Pasajul Basarab” a fost ulterior musamalizat si de DNA, pe partea penala, aceasta institutie devenind presul lui Basescu incepand cu 2005 de cand acesta a fost ales sef al statului. Procurorul care i-a dat NUP lui Basescu - nimeni altul decat Claudiu Dumitrescu - este in prezent seful DLAF. Cititi si va cruciti! (NOTA - hotararile judecatoresti le puteti citi la finalul articolului!)

Ati mai pomenit ca un dosar penal sa aiba un traseu atat de sinuos ca cel pe care vi-l prezentam astazi? Este vorba de „Dosarul Rosia Montana”. De noua ani, acest dosar deschis in 2001, a fost minge de ping-pong intre parchete, plecand de la Parchetul General spre DNA, via Parchetul Curtii Militare de Apel Alba Iulia, Parchetul Tribunalului Bucuresti, Parchetul Curtii de Apel Bucuresti, Parchetul Curtii Militare de Apel, iarasi Parchetul Inaltei Curti, PNA (actual DNA), apoi Directia de Investigare a Fraudelor-IGP, Directia Cercetari Penala, Parchetul Judecatoriei Deva, DIICOT, Sectia de urmarirea penala si Criminalistica din Parchetul General, DNA, iarasi Parchetul Inaltei Curti si, intr-un final apoteotic, la DNA. Un traseu complet, o cauza tergiversata din interese pe care toata lumea le poate banui.

Caz uluitor! Administratia Nationala a Penitenciarelor s-a adresat cu plangere instantelor de judecata, in vederea anularii a doua ordonante ale procurorilor de la PCA Craiova, prin care un medic sef de penitenciar a fost scos de sub urmarirea penala, desi un control intern a evidentiat faptul ca fostul comisar sef medic de penitenciar Gheorghe Dan Malaescu si altii, de la Penitenciarul Tg. Jiu, au eliberat la sute de detinuti (care figurau pe fisele medicale ca fiind clinic sanatosi) retete de medicamente compensate, unele facand parte din categoria drogurilor de mare risc. Un control intern al ANP a cifrat pagubele produse prin prescriptia de medicamente catre detinuti la 123.901 lei pentru Penitenciarul Tg. Jiu si 190.090 pentru Casa OPSNAJ. Altfel spus, ANP a deferit justitiei o retea de traficanti de medicamente (unele din categoria stupediantelor) despre care se banuie ca au fost valorificate pe diverse cai ascunse.

Imunitatea prezidentiala invocata de DNA in dosarele penale ale presedintelui Traian Basescu de catre Daniel Morar (numit de acelasi Basescu in functia de sef peste anticoruptie) nu s-a aplicat si la Parchetul Inaltei Curti de Casatie in dosarul privind afacerea casei din Mihaileanu. In timp ce „Dosarul Flota” era tras ilegal pe linie moarta de catre Daniel Morar, pe motive de imunitate, procurorul Lucian Doxan de la Parchetul General a preferat sa lase imunitatea de o parte si sa inchida rapid dosarul lui Basescu (aflat intr-un imens scandal de imagine) printr-o rezolutie de NUP, care era posibila doar daca acelasi Basescu nu avea imunitate. Jocul de-a imunitatea, functie de situatie, a fost insa doar pentru prostimea din popor. Traian Basescu a fost scapat de dosarul penal al casei din Mihaileanu (care nici nu a mai dat casa inapoi) datorita unui artificiu juridic acceptat de procurorul Lucian Doxan cu buna-stiinta. Si anume, casa vanduta pe Legea 112/1995 (cum a fost scris in actul de vanzare cumparare) a fost vanduta, cica, pe Legea 10/2001, printr-un act aditional scos din maneca, atentie, in chiar aceeasi zi a semnarii contractului de vanzare-cumparare initial!!! Aranjarea de acte acoperitoare e mai mult decat dubioasa, dar la Parchetul General cand e vorba de acuzati de rand procurorii sunt zmei, iar cand e vorba de Traian Basescu devin mielusei.

Individul din imagine este fostul sef al Parchetului Curtii Militare de Apel, procurorul Mihai Popov, cel are a avut tupeul sa ingroape, ca si cand nu ar fi existat, dosarul crimelor din decembrie 1989, comise in jurul Ministerului Apararii Nationale, ca urmare a unor diversiuni ordonate de generalii pusi in fruntea ministerului de Ion Iliescu, incepand cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989.