Judecătorul Alin Ene (foto) din CSM prezintă situația catastrofală de la Judecătoria Urziceni. O situație care evident poate fi întâlnită și la alte instanțe, care se confruntă cu un volum uriaș de muncă și cu deficit semnificativ de personal.

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, de joi, 29 ianuarie 2026, judecătorul Alin Ene – reprezentant al judecătoriilor în CSM – dezvăluie că patru judecători de la Judecătoria Urziceni au de soluționat anual zeci de mii de dosare. Iar dintre cei patru magistrați, doi sunt judecători stagiari, astfel că au atribuții limitate.

Ene oferă exemplul anului proaspăt încheiat. Mai precis, cei doi judecători definitivi de la Judecătoria Urziceni au avut de soluționat în 2025 peste 5.000 de dosare fiecare. Un volum de muncă inuman, precizăm noi.

De asemenea, în aceeași postare, Alin Ene publică și o poză cu lista de ședințe a unuia dintre judecătorii de la Judecătoria Urziceni, o listă cu peste o sută de dosare (foto).

Prezentăm comentariul judecătorului Alin Ene din CSM:

„Privilegiul celor 5000 de dosare și soluțiile care aleargă înaintea gândirii.

Judecătoria Urziceni a înregistrat în anul 2025 un volum de 14.695 de dosare de soluționat.

Potrivit situației de resurse umane, instanța își desfăşoară activitatea cu 4 judecători. Dintre aceștia, în fapt, 2 posturi sunt ocupate de judecători stagiari, care au o competență extrem de limitată.

In consecință, în realitate, cei 2 judecători definitivi au avut spre soluționare în anul 2025 peste 5000 de dosare fiecare.

Sigur că putem face nenumărate comitete și comiții în care să dezbatem teorii de management și să ne spună ONG-urile experte în petiții, proteste și flash-moburi ce și cum trebuie reformat în Justiție.

Putem striga pe toate canalele media despre judecătorii îmbuibați, privilegiați, iresponsabili și corupți.

Putem promova exhibiționismul justiției și încuraja ca aceasta să facă zgomot, în loc de ordine.

Putem demoniza delegările în funcții de execuție sau de conducere când nu e delegat 'al nostru'. Nu contează că sunt instanțe a căror singură șansă de supraviețuire venea din delegari.

Putem suspina melancolic cu gândul la vremurile când ne uitam zilnic la televizor cum erau plimbați în cătușe cei pe care nu-i plăceam.

Putem visa la comisii de vetting și alte mecanisme de 'disciplinare' a judecătorilor.

Putem fi nostalgici după epoci în care procurorii aveau un cuvânt greu de spus despre ce judecători sau procurori ajung la Curtea Supremă.

Putem arunca vorbe mari și iresponsabile despre mlaștina și putregaiul din Justiție, incompatibile cu poziția deținută, putem să ne dăm cu părerea pe domenii unde nu avem nicio atribuție.

Putem face toate astea. Le facem deja.

Dar poate măcar din când în când ar fi util să ascultăm și ce îl doare pe judecătorul îngropat sub dosare.

Pe judecătorul care tocmai a terminat o ședință cu 115 dosare și care până peste 2 săptămâni, când intră cu alte 125 de dosare, trebuie să pronunțe soluții, să motiveze hotărâri, să studieze ședința viitoare și să intre în alte ședințe urgente. Pentru că ordinele de protecție extinse prin lege și în afara familiei, arestările și urgențele din penal nu pot să aștepte următoarea ședință, conform planificării.

Pe lângă acestea, mai sunt și problemele administrative, ce vin la pachet cu funcția de conducere.

Un privilegiat desigur, omul sistemului, să ne grăbim să-l înfierăm pe el și pe cei ce l-au delegat și să ne reîntoarcem la actuali și foști magistrați de bună-credință, cu o viziune clară asupra a ce nu merge bine în justiția asta!

Alvin Toffler spunea 'nu am încredere în oamenii care își închipuie că dețin deja răspunsuri într-un moment când noi abia încercăm să formulăm niște întrebări'.

Dar sigur noi suntem mai înțelepți! Să-i ascultăm, așadar, în continuare, pe cei ce au deja răspunsurile salvatoare, înainte de a fi formulat întrebările!

Să aplaudăm, deci, soluțiile care aleargă înaintea gândirii!

Gândirea, oricum, nu dă bine la televizor.

Atașat, fotografie cu lista de ședință de azi”.