Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate motivarea primei hotarari de incetare a procesului penal dispusa de Inalta Curte de Casatie si Justitie in temeiul deciziilor CCR pe prescriptie dupa dezlegarea de drept a ICCJ din 25 octombrie 2022 privind aplicarea Deciziilor CCR 297/2018 si 358/2022 care au constatat inexistenta prescriptiei speciale. Solutia apartine judecatorilor ICCJ Dan Andrei Enescu, Alexandra Iuliana Rus (foto) si Rodica Aida Popa, si a fost pronuntata in faza de apel, deci o decizie definitiva, intr-un dosar de tulburarea ordinii si linistii publice, lovire sau alte violente, furt si marturie mincinoasa in care vizat a fost avocatul Dumitru Leonard Calin din Baroul Iasi (click aici pentru a citi).

In Decizia penala nr. 242/A din 24 noiembrie 2022, pronuntata in dosarul 429/45/2018, judecatorii Enescu, Alexandrescu si Popa explica faptul ca – avand in vedere deciziile CCR 297/2018 si 358/2022, precum si hotararea prealabila data in dezlegarea de drept in 25 octombrie 2022 – legea penala mai favorabila este reprezentata de Codul penal care nu prevedea prescriptia speciala. Mai exact, este vorba despre legislatia penala din perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022 care nu a cuprins niciun caz de intrerupere a prescriptiei generale, si implicit de interventie a prescriptiei speciale. “Aceasta situatie legislativa constituie in mod evident legea penala mai favorabila pentru inculpatul din dosar, avand in vedere ca, infractiunile ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise anterior perioadei 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, iar solutionarea definitiva a cauzei se realizeaza ulterior acestui moment”, arata ICCJ.

Iata fragmentul privind aplicarea deciziilor CCR pe prescriptie din motivarea judecatorilor ICCJ Dan Andrei Enescu, Alexandra Iuliana Rus si Rodica Aida Popa (vezi facsimil):

“Prealabil, Inalta Curte apreciaza necesar a analiza, in conditiile pronuntarii Deciziei nr. 358/2022 a Curtii Constitutionale a Romaniei si a Deciziei nr.67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si avand in vedere faptul ca inculpatul Calin Dumitru Leonard nu a solicitat continuarea procesului penal, in conditiile art. 18 C.proc.pen., pentru infractiunile de tulburare a ordinii si linistii publice, savarsita la data de 20.04.2013, lovire sau alte violente, savasita la data de 21.05.2013, furt, savarsita la data de 05.06.2013 si marturie mincinoasa, savarsita la data de 16.10.2013, problema intervenirii prescriptiei raspunderii penale.

La momentul adoptarii si intrarii in vigoare a Codului Penal al Romaniei, 01 februarie 2014, intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale era reglementata in art. 155 alin. (1), textul legal avand urmatoarea forma: 'Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza'.

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constitutionala a Romaniei a constatat ca: 'solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea 'oricarui act de procedura in cauza', din cuprinsul dispozitiilor art.155 alin.(1) din Codul penal, este neconstitutionala'.

Pe cale de consecinta, ulterior pronuntarii acestei decizii a instantei de contencios constitutional, in conditiile in care legiuitorul nu a intervenit activ in modificarea prevederilor legale constatate neconstitutionale conform considerentelor deciziei precitate, in fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) C.pen. a avut urmatoarea forma: 'Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea'.

Prin decizia nr. 358/2022 a Curtii Constitutionale a Romaniei a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate invocata si s-a constatat ca dispozitiile art. 155 alin. (1) C.pen., in forma ulterioara deciziei nr. 297/2018, sunt neconstitutionale.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de contencios constitutional a retinut ca:

'72. Asa fiind, Curtea constata ca ansamblul normativ in vigoare nu ofera toate elementele legislative necesare aplicarii previzibile a normei sanctionate prin Decizia nr.297 din 26 aprilie 2018. Astfel, desi Curtea Constitutionala a facut trimitere la vechea reglementare, evidentiind reperele unui comportament constitutional pe care legiuitorul avea obligatia sa si-l insuseasca, aplicand cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordata de catre instanta de contencios constitutional organelor judiciare de a stabili ele insele cazurile de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale.

73. In consecinta, Curtea constata ca, in conditiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simpla/extrema, in absenta interventiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constitutie, pe perioada cuprinsa intre data publicarii respectivei decizii si pana la intrarea in vigoare a unui act normativ care sa clarifice norma, prin reglementarea expresa a cazurilor apte sa intrerupa cursul termenului prescriptiei raspunderii penale, fondul activ al legislatiei nu contine vreun caz care sa permita intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale.

74. Curtea constata ca o astfel de consecinta este rezultatul nerespectarii de catre legiuitor a obligatiilor ce ii revin potrivit Legii fundamentale si a pasivitatii sale, chiar si in ciuda faptului ca deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie semnalau inca din anul 2019 practica neunitara rezultata din lipsa interventiei legislative. De asemenea, Curtea subliniaza ca ratiunea care a stat la baza pronuntarii Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 nu a fost inlaturarea termenelor de prescriptie a raspunderii penale sau inlaturarea institutiei intreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozitiilor art.155 alin.(1) din Codul penal la exigentele constitutionale. Astfel, Curtea observa ca termenele de prescriptie generala reglementate de dispozitiile art.154 din Codul penal nu sunt afectate de deciziile Curtii Constitutionale.

75. In acest context, Curtea constata ca situatia creata prin pasivitatea legiuitorului, consecutiva publicarii deciziei de admitere amintite, reprezinta o incalcare a prevederilor art.1 alin.(3) si (5) din Legea fundamentala, care consacra caracterul de stat de drept al statului roman, precum si suprematia Constitutiei. Aceasta, deoarece prevalenta Constitutiei asupra intregului sistem normativ reprezinta principiul crucial al statului de drept. Or, garant al suprematiei Legii fundamentale este insasi Curtea Constitutionala, prin deciziile pe care le pronunta, astfel ca neglijarea constatarilor si dispozitiilor cuprinse in deciziile acesteia determina fragilizarea structurii constitutionale ce trebuie sa caracterizeze statul de drept (in acelasi sens, Decizia nr.230 din 28 aprilie 2022, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.519 din 26 mai 2022).

76. Asadar, Curtea constata ca, in cazul de fata, legiuitorul a nesocotit prevederile art.147 alin.(4) din Constitutie, ignorand efectele obligatorii ale Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 cu consecinta crearii unui viciu de neconstitutionalitate mai grav generat de aplicarea neunitara a textului de lege 'cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea', care, in mod evident, nu prevede niciun caz de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale. Pentru restabilirea starii de constitutionalitate este necesar ca legiuitorul sa clarifice si sa detalieze prevederile referitoare la incetarea cursului prescriptiei raspunderii penale, in spiritul celor precizate in considerentele deciziei anterior mentionate.'.

Pe cale de consecinta, Inalta Curte retine, in conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curtii Constitutionale, ca in perioada cuprinsa intre momentul publicarii in Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, si momentul publicarii O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Codul Penal, 30 mai 2022, in legislatia nationala penala nu au fost prevazute cazuri de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale, aplicabile in aceasta materie fiind, exclusiv, dispozitiile cuprinse in prevederile art. 153 – 154 Cod penal, termenele de prescriptie a raspunderii penale fiind cele mentionate in art. 154 alin. (1), fara ca acestea sa fie susceptibile de a fi intrerupte.

Prin decizia nr. 67/2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a statuat ca:

'Normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material (substantial) supuse din perspectiva aplicarii lor in timp principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 din Codul penal, cu exceptia dispozitiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie si art. 5 din Codul penal'.

Din interpretarea coroborata a celor doua decizii, precitate, rezulta faptul ca prin prisma legii penale mai favorabile, in conformitate cu prevederile art. 5 C.pen., este necesar a se analiza prescriptia raspunderii penale prin raportare la dispozitiile art. 153 – 154 C.pen., fara a mai fi avuta in vedere institutia prescriptiei speciale a raspunderii penale, pentru toate faptele care nu au fost judecate definitiv pana la 25 iunie 2018.

In conditiile in care in perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022 legislatia activa penala nu a cuprins nici un caz de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale, aceasta situatie legislativa constituie in mod evident legea penala mai favorabila pentru inculpatul din dosar, avand in vedere ca, infractiunile ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise anterior perioadei 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, iar solutionarea definitiva a cauzei se realizeaza ulterior acestui moment.

In conformitate cu prevederile art. 5 C.pen.:

'In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.

Dispozitiile alin. (1) se aplica si actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstitutionale, precum si ordonantelor de urgenta aprobate de Parlament cu modificari sau completari ori respinse, daca in timpul cand acestea s-au aflat in vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile.'

Pentru toate aceste motive, Inalta Curte retine ca in prezenta cauza legea penala mai favorabila pentru inculpat este Codul Penal, in forma aplicabila pentru perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, faptele imputate acestuia fiind comise in intervalul 20.04 – 16.10.2013, fiind indeplinit termenul de prescriptie a raspunderii penale, asa cum acesta este prevazut in art. 154 alin. (1) lit. d C.pen”.