Refuzand sa respecte Decizia nr. 685/2018 (prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit ca toti judecatorii din completurile de 5 ICCJ trebuie trasi la sorti) si alegand in schimb sa invoce decizia prin care Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat ca deciziile CCR pot fi ignorate in anumite cazuri, judecatorii din dosarul fostului ministru al Turismului Elena Udrea s-au substituit pur si simplu Parlamentului Romaniei, arogandu-si practic puterea de legiferare.

Aceasta nemultumire a fost exprimata de catre avocata Silvia Uscov (foto) vineri, 8 aprilie 2022, la o zi dupa ce patru dintre cei cinci judecatori (Alina Ioana Ilie, Oana Burnel, Anca Alexandrescu si Dan Andrei Enescu) din dosarul Elenei Udrea i-au respins acesteia contestatia in anulare impotriva condamnarii definitive din dosarul „Gala Bute” – contestatie in care Udrea reclama nelegala compunere a competului care o condamnase in apel. Amintim ca presedinta completului, judecatoarea Ana Hermina Iancu, a facut opinie separata, optand pentru admiterea contestatiei in anulare si deci rejudecarea fondului (click aici pentru a citi).

In acest context, Silvia Uscov subliniaza ca nu este treaba unei instante de judecata sa stabileasca felul in care se aplica o decizie a Curtii Constitutionale (instanta fiind obligata doar s-o respecte si s-o aplice), ci Parlamentul este cel care trebuie sa intervina si sa modifice legea, astfel incat sa nu mai apara discutii. De aceea, prin comportamentul din dosarul Udrea, ICCJ s-a substituit Parlamentului, incheie Uscov.

Redam intreaga postare de pe Facebook a avocatei Silvia Uscov:

„ICCJ a incalcat nu numai Constitutia Romaniei, ci si garantiile dreptului la un proces echitabil ale CEDO

In cauza Elenei Udrea s-a pus in discutie nulitatea absoluta a hotararii pronuntate in apel, precum si a tuturor actelor de procedura efectuate in aceasta etapa, ca urmare a nelegalei compuneri a instantei, ce atrage atat incalcarea garantiilor la un „tribunal instituit prin lege”, cat si cu privire la impartialitatea obiectiva a judecatorilor din complet.

Prin Decizia CCR 685/2018 s-a retinut faptul ca ICCJ a incalcat in mod sistematic, incepand cu 2014, legea adoptata de Parlamentul Romaniei atunci cand a stabilit ca, in componenta Completelor de 5 Judecatori ale ICCJ, 4 judecatori sa fie numiti prin tragere la sorti, iar unul sa fie membru de drept. Prin urmare, chiar din interiorul sistemului judiciar s-a produs incalcarea garantiilor la un „tribunal instituit prin lege” prin adoptarea de catre Colegiul de conducere a ICCJ a unor acte administrative contrare dispozitiilor legale care impuneau ca toti membrii Completelor de 5 Judecatori sa fie alesi printr-un sistem aleatoriu. Mai mult decat atat, impartialitatea obiectiva a judecatorilor din complet poate fi in mod rezonabil pusa la indoiala prin raportare la faptul ca membrul de drept era un superior administrativ al acestora, acest lucru fiind evident tocmai ca urmare a imprejurarii ca, din 2014 pana in 2018, niciun complet nu si-a invocat nelegala compunere.

In aceasta cauza, ICCJ a considerat in mod nefondat ca, daca aplica Decizia CCR 685/2018, atunci exista posibilitatea implinirii termenului de prescriptie speciala a raspunderii penale in timpul rejudecarii cauzelor, astfel incat a adresat intrebari preliminare CJUE pentru a identifica daca nu exista vreo modalitate prin care sa nu aplice Decizia CCR 685/2018 (pentru doamna Udrea s-ar fi implinit termenul in 2025, respectiv 2026).

CJUE a solutionat trimiterea preliminara admitand ca, daca exista un „risc sistemic de impunitate” (ca urmare a intervenirii prescriptiei speciale a raspunderii penale), atunci ICCJ ar trebui sa lase neaplicata Decizia CCR 685/2018, intemeindu-se si pe un act caduc, respectiv Decizia MCV (2006/928/CE), care nu ar fi putut institui obligatii in sarcina instantelor nationale, ci doar in sarcina legiuitorului sau executivului (a se vedea si Decizia CCR 390/2021).

Din pacate, CJUE nu a definit riscul sistemic de impunitate, creand o vulnerabilitate pentru judecatorul national de a incalca principiul separatiei puterilor in stat (ceea ce fusese constatat si prin conflictul juridic de natura constitutionala solutionat prin Decizia CCR 685/2018), si a adus atingere indirect si principiului legalitatii infractiunilor si pedepselor, referindu-se la temeiuri de drept inexistente sau fata de care exista dubii serioase cu privire la claritatea si previzibilitatea acestora (art. 325 TUE, Conventia PIF si Decizia MCV).

In plus, nu a avut in vedere nici standardele de protectie nu doar nationala, cat mai ales conventionala (Hotararea Marii Camere a CEDO in cauza Gudmundur v. Islanda era deja pronuntata cu aproape 1 an inainte de data pronuntarii Hotararii CJUE din 21.12.2021), desi este obligata in temeiul art. 52 CDFUE sa faca acest lucru.

In acest sens, putem concluziona ca garantia unui „tribunal instituit prin lege” nu a fost respectata de ICCJ in apel, astfel cum oricum fusese constatat si prin Decizia CCR 685/2018, iar, ca urmare a acestui fapt, si garantia impartialitatii obiective a judecatorului este serios pusa la indoiala, chiar si fara a mai proceda la analizarea ei in detaliu.

Prin urmare, nu doar pentru ca, in temeiul art. 1 alin. 5 si art. 147 alin. 4 din Constitutia Romaniei, instantele nationale sunt obligate sa respecte deciziile CCR intr-un conflict juridic de natura constitutionala, ca cel incident in prezenta cauza, pentru a da eficienta principiului respectarii statului de drept, ci si pentru ca insasi Decizia CCR 685/2018 este in concordanta cu standardele conventionale de protectie a dreptului la un proces echitabil in ceea ce priveste garantiile privind un „tribunal instituit prin lege”, standarde ce nu au fost luate in considerare de Curtea de la Luxembourg in pronuntarea Hotararii CJUE din 21.12.2021, ICCJ fiind, astfel, obligata sa fi admis contestatia in anulare si sa desfiinteze hotararea atacata, urmand a se relua procedura de judecata.

Din pacate, cei 4 judecatori ICCJ au incalcat prin respingerea contestatiei in anulare:

- principiul suprematiei Constitutiei Romaniei (art. 1 alin 5 Constitutie)

- obligativitatea deciziilor CCR (art. 147 alin 4 Constitutie)

- principiul separatiei puterilor in stat, deoarece “riscul sistemic de impunitate” era o chestiune care putea fi analizata numai de legislativ, urmand ca, in cazul in care aceasta se constata, sa fie realizate demersuri in Parlament pentru modificarea legislatiei (art. 1 alin 4 Constitutie)”.