Interviul sustinut in fata Sectiei pentru procurori a CSM de Bogdan Licu, propus pentru functia de prim-adjunct al Procurorului General al Romaniei, nu a semanat deloc cu cel al lui Tiberiu Nitu. Bogdan Licu (foto) a fost extrem de relaxat si a glumit de fiecare data cand a avut ocazia cu membrii CSM. Mai mult, impresia a fost aceea ca Licu a fost uneori chiar si ajutat de catre unii membri ai Sectiei, precum Oana Haineala sau Gheorghe Muscalu, care i-au sugerat anumite idei sau chiar si raspunsuri. De asemenea, extrem de interesante au fost si intrebarile procurorului Bogdan Gabor, care a vrut sa stie cum vede Licu posibila cresterea increderii oamenilor in Justitie.

Bogdan Licu a avut ceva probleme la intrebarile puse de procuroarea Elena Hach. In acest caz, au existat situatii in care Licu fie nu a putut sa raspunda la intrebarile adresate de Elena Hach, fie a incercat sa evite raspunsul.

Prezentam in continuare cum a decurs interviul lui Bogdan Licu la Sectia pentru procurori a CSM:

Oana Haineala: In proiect spuneati in felul urmator, citez: "indiferent daca este la nivel institutional sau la nivel sectorial managementul nu are ultimul cuvant asupra tintelor de performanta sau a planurilor de dezvoltare ale institutilor. Acestea au fost si raman prerogativele si misiunile liderilor". Pornind de la aceasta afirmatie, am sa va rog sa imi exemplificati cu o situatie concreta aceasta afirmatie si a doua, sa ne creionati putin diferenta dintre un manager si un lider la nivelul unei structuri de parchet.

Bogdan Licu: Incep cu a doua problema daca imi permiteti. Diferenta intre un manager si un lider cred ca nu e numai la nivelul parchetului, ci si la nivelul oricarei organizatii, managerul administreaza foarte bine treburile organizatiei respective. Liderul este acela care poate sa adune in jurul lui oameni, sa ii motiveze, efectiv sa ii adune in jurul unor valori comune. Sa identifice in cadrul fiecarui colaborator capacitatile ale fiecaruia si sa le valorifice pe anumite domenii si as incheia acest lucru cu un citat al unui profesor de management american, imi scapa numele, “managerul se formeaza, liderul se naste”. Ca exemplu concret, nu as putea ce exemplu concret sa va dau de un lider... (n.red.in sala se rade)

Oana Haineala: Da, haideti sa trecem la intrebarea a doua. Ce este mecanismul de cooperare si verificare si cum vedeti dumneavoastra evolutia in timp, de la momentul in care ne aflam acum, intr-o perspectiva de viitor?

Bogdan Licu: Mecanismul de cooperare si verificare este un mecanism inclus de Comisia Europeana urmare a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Acest mecanism este impropriu spus ca ne-a fost impus. Au fost niste cerinte ale Uniunii Europene pentru ca Romania sa adere la Uniunea Europeana. Cu totii, am fost de acord in acel moment ca acest mecanism sa existe cu prevederile si cu cerintele acestui mecanism, cu conditionalitatile cum sunt trecute acolo. De aceea eu sunt usor revoltat cand aud “uite ce ne cer aia”. Nu ne cer nimic! Noi ne-am asumat aceste lucruri. Cum am spus mai devreme, eu consider ca acest mecanism este benefic pentru Romania. Acest mecanism a ajutat la reforma justitiei in Romania, acest mecanism ne-a trasat jaloane, prin acest mecanism am putut sa luam la cunostinta cum este in tarile consolidate democratic si sa ne updatam practicile noastre la practicile tarilor cu o indelungata practica democratica in justitie. Despre evolutia lui, imi este greu sa va spun exact. El a fost fluid. Conditionalitatile initiale s-au upgradat si ele... (n.red.: moment in care intervine Oana Haineala si il corecteaza spuanand “s-au nuantat”). Da, aveti dreptate, s-au nuantat cu anumite noi cerinte, cum ar fi de exemplu cele privind achizitiile publice. Este normal sa fie asa pentru ca avem acele valori periodice. Vin experti din Comisia Europeana si observa anumite lucruri, de exemplu achizitiile publice, sau mai spun “ ati mers foarte bine pe combaterea marii coruptii, ati inceput foarte bine sa lucrati pe combaterea micii coruptii”. Achizitiile publice este un segment susceptibil de fraude, de multe neregularitati asupra caruia nu v-ati canalizat foarte bine. Vom acorda atentia mai mare activitatii in cauza. (…)

Oana Haineala: Deci, inteleg ca dumneavoastra considerati ca MCV a avut un rol pozitiv in ceea ce inseamna procesul de reforma. De la acest moment incoace, credeti ca ar fi oportuna continuarea sau nu?

Bogdan Licu: Aaa... intram in conotatii politice!

Oana Haineala: MCV este un instrument politico-juridic.

Bogdan Licu: Eu consider personal ca acest mecanism trebuie sa continue si ce observ cand inca eram membru al Consiliului Superior al Magistraturii si aveam contacte cu organizatii similare din tarile europene, eu cred ca acest mecanism se va transforma intr-un mecansim european de cooperare si verificare, ceea ce nu este rau deloc. Ne uitam ce se intampla in Franta cu acel ministru depistat cu conturi si cum acum vor infiinta o agentie nationala de integritate. Totul este fluid, infractorii isi modifica in permanenta modalitatea de a actiona, isi diversifica metodele prin care savarsesc infractiuni. Trebuie sa avem un mecanism care sa monitorizeze tot ce se intampla la nivelul lumii, suntem interconectati cu tot ce se intampla in jurul nostru, atat in Europa, cat si in lume. Concluzie, ca sa nu o mai lungesc, eu consider ca acest Mecanism de Cooperare si Verificare trebuie sa continue.

Oana Haineala: Si o ultima intrebare, foarte scurta. Pe o scara de la 1 la 10, ce nota ati da activitatii de pana acum a Parchetului de pe langa Inalta Curte?

Bogdan Licu: 9,5

Dupa cele trei intrebari adresate de presedina CSM, Oana Haineala, Bogdan Licu a raspuns intrebarilor adresate de Gheorghe Muscalu:

Gheoghe Muscalu: Ati vorbit la un moment dat despre simplificare procedurilor de investire pe functii de conducere. In situatia in care nu ar exista un contracandidat ne puteti explica ce doriti cu aceasta procedura?

Bogdan Licu: Simplificarea procedurilor de numire pe functii de conducere consider ca trebuie efectuata. Din pacate, in Ministerul Public in momentul de fata functiile de conducere nu mai sunt atractive. Si de aceea avem un foarte frumos cocon de delegati in functii de conducere. Trebuie sa facem aceste functii de conducere mai atractive. Modalitatea in care in acest moment se ocupa functii de conducere este destul de greoaie, in aceste comisii de examen. Eu vad pe de-o parte ca si procedura de ocupare a acestor functii de conducere modificata in sensul unei implicari mai mari a CSM-ului in aceste activitati pentru ca discutam ca intre colegi, Sectia de procurori, ca si Sectia de judecatori nu prea are un cuvant de spus in numirea in functii de conducere prin modalitatea de examen. (…) Mi-as dori o implicare mai mare, repet, a Sectiei de procurori in numirea in functiile de conducere.

Gheorghe Muscalu: Eventual un interviu...

Bogdan Licu: In fata Sectiei! Sau macar interviul final in fata Sectiei sa ne imaginam o procedura complexa. Si un examen, dar si un interviu in fata Sectiei. Pe de alta parte, mandatul de conducere, in momentul de fata de 3 ani, este foarte scurt. Deci, in trei ani de zile un procuror care vine pe o functie de conducere, care nu a mai exercitat niciodata o functie de conducere aproape nu are ce sa faca in acesti trei ani de zile. Repet, diferenta intre teorie si practica. Mai mult, eu sunt adeptul lucrului in echipa, a conlucrarii si colaborarii permanente. Exista situatii in care, in acelasi timp, sa scot la conducere si functia de prim-procuror si cea de adjunct. Vreau sa candideze doi oameni care sa reuseasca amandoi, daca ei nu sunt compatibili. (…) Trebuie sa imaginam un sistem in care sa asiguram aceasta conlucrare in echipa sau intai numit seful institutiei si dupa aceea sa aiba un cuvant de spus in numirea celorlalti. Uitati, acum imi vine o idee! Sa lasam modalitatea cum este acum, dar repet, cu un interviu in fata Sectiei, dar la al doilea mandat daca nu s-a intamplat nimic deosebit in activitatea respectivului parchet, dupa un control al Inspectiei Judiciare care sa verifice activitatea manageriala pe ultimii trei ani sau patru ani sa vina direct si sa dea un interviu in fata Sectiei. Sa nu mai treaca din nou prin acele furci caudine care descurajeaza pe foarte multi.

Gheorghe Muscalu: Si daca ar mai fi cineva care ar dori sa ocupe postul?

Bogdan Licu: Atunci poate ar trebui reluata procedura pe principiul liberului acces la...

Gheorghe Muscalu: Am inteles. Ati vorbit despre cooperarea judiciara internationala in materie penala in proiectul dumneavoastra si vorbeati despre specializarea procurorilor. Stiti ca au existat idei de a se constitui la nivelul parchetelor curtilor de apel sectii specializate. Ce idee ati imbratisa? Cum credeti ca s-ar realiza mai bine aceasta activitate?

Bogdan Licu: In primul rand, in momentul de fata avem la nivelul Curtii de Apel Bucuresti o sectie de proceduri speciala, o stim cu bine foarte multi. Cred ca ar trebui din punctul asta de vedere, infiintate cel putin la nivelul parchetelor mari de curti de apel inca doua, trei in tara asemenea sectii. A lucra in materia cooperari internationale este o chestie foarte delicata, o chestie care iti trebuie o pregatire speciala si prin infiintarea a inca doua, trei sectii, depinde cum vom analiza acest lucru, ar aduce la fluidizarea si eficientizarea acestei activitati. Pe de alta parte, nu stiu deocamdata, sper sa ajung sa stiu, cum coopereaza sectia de relatii internationale de la Parchetul General cu celelalte organisme internationale cu procurorii nostri trimisi la Eurojust, de exemplu, ce feedback-uri primesc de acolo, sa fie o implicare mai mare si o diseminare a informatiei catre toti procurorii. Cine stia pana acum cativa ani de mandatul european de arestare?

Gheorghe Muscalu: Ati cuprins in proiect si ceva referitor la scurgerea de informatii clasificate si ati facut mentiune la notele de redare. Incercati sa limitati, cum incercati sa limitati pentru ca avem o lege clara in acest domeniu si chiar stufoasa, avem o hotarare de guvern care impune sanctiuni si nu permite desfasurarea acestei activitati in anumite limite si prevede si o procedura clara de control?

Bogdan Licu: Problema scurgerii de informatii din dosare, in special cele vizibile, sunt cele catre mass-media pentru ca apar si fac deliciul mass-media articolelor, dar cu siguranta exista si scurgeri de informatii catre mediul infractional de care nu aflam, din pacate...

Gheorghe Muscalu: Nu neaparat clasificate...

Bogdan Licu: Nu neaparat clasificate! Dumneavoastra ma intrebati de informatii clasificate?

Gheorghe Muscalu: Asa ati spus dumneavoastra, clasificate!

Bogdan Licu: Am abordat subiectul de informatii clasificate pentru ca este cel mai sensibil. Informatiile clasificate sunt cele mai delicate informatii care exista intr-un dosar de urmarire penala. Ar trebui sa standardizam niste proceduri. De exemplu, vorbeam cu niste colegi de la Inspectie, eu nu am lucrat la Inspectie, ca vin anumite note de redare de la serviciile de informatii in care adresa de inaintare este clasificata, dar notele de redare nu sunt clasificate.

Gheorghe Muscalu: Pentru ca este proba in dosar si este firesc sa fie asa!

Bogdan Licu: Da! Nu avem o evidenta, nu exista un registru special de evidenta a acestor note de redare. Din cate stiu, doar la DIICOT s-a infiintat un asemena registru, care practic nu este in regulament, dar este o initiativa laudabila pentru ca au incercat si din cate se observa pe piata limitarea posibilitatii scurgerii de informatii. Aceasta practica cred ca ar trebui generalizata. (…)

Gheorghe Muscalu: Pe linia activitatii procurorilor care participa la sedintele de plen ce aveti in vedere? V-ati propus ceva? E prea putin in proiectul dumneavoastra prezentat in aceasta materie si e o intrebare venita de la colegii din teritoriu.

Bogdan Licu: In materia activitatii judiciare, desi din afara lucrurile nu par complicate, lucrurile sunt destul de complicate si activitatea judiciara a procurorilor este foarte importanta. Pe langa faptul ca procurorul de sedinta este imaginea Ministerului Public in acea sala de judecata, modul in care vorbeste, in care se exprima, in care abordeaza problemele, in care se prezinta inclusiv ca tinuta fizica, transmite un mesaj despre Ministerul Public, iar pe de alta parte au si dansii foarte multe probleme datorita supraaglomerarii. (…) In dosare dedicate, complicate, procurorul de caz ar trebui sa mearga in instanta sa isi sustina cauza. Nu este nicio suprapunere de... nicio imixtiune de activitati, ci din contra, aduce o eficienta mai mare a activitatii in instanta.

Gheorghe Muscalu: La aceasta problema cu Consiliul Procurorilor Generali, ce ar insemna ea, i-ar cuprinde pe toti procurorii generali sau i-ar cuprinde pe toti procurorii generali? In ce sens ati gandit si ganditi acesta chestiune?

Bogdan Licu: Eu imi doresc o cooptare in managementul de top al Ministerului Public al procurorilor generali.

Gheorghe Muscalu: Ai tuturor procurorilor generali...

Bogdan Licu: Ai tuturor procurorilor generali constituiti in acest consiliu onorific...

Gheorghe Muscalu: Consiliu consultativ ar fi.

Bogdan Licu: Consiliu consultativ cum este consiliu de conducere la Inalta Curte. Pe acest sistem, adica repet, dansii stiu cel mai bine activitatea din teritoriu.

Gheorghe Muscalu: Pai si daca nu ii constituiti in consiliu nu puteti sa ii consultati trimestrial? Care ar fi impedimentul? Si sa invitati si CSM-ul...

Bogdan Licu: Ba da, sa stiti ca a fost aceasta practica la un moment dat, reprezentantul Parchetului curtilor de apel din Consiliul Superior al Magistraturii organiza aceste intalniri. Evident ca nu ne impiedica nimeni sa facem in acest lucru si in acest moment, dar ar da mai multa demnitate deciziilor care s-ar adopta si daca la acea intrunire participa pe de o parte procurorii generali de curti, pe de alta Conducerea Ministerului Public, Sectia de procurori a CSM, si conducerea DNA, DIICOT am face un brainstorming pe anumite probleme si ideea care s-ar degaja de acolo ar da o anumita greutate.

Urmatorul procuror care i-a adresat intrebari lui Bogdan Licu a fost Bogdan Gabor:

Bogdan Gabor: Ne-ati vorbit despre necesitatea echipei, aspect cu care eu sunt absolut de acord. La modul sincer, credeti in succesul acestei echipe?

Bogdan Licu: La modul sincer, cred in succesul acestei echipe si la modul sincer va spun ca daca Procuror General era nominalizata o persoana cu care eu simteam ca nu voi putea colabora, nu ma inscriam in aceasta procedura.

Bogdan Gabor: Relatia interinstitutionala, cum o vedeti?

Bogdan Licu: Relatia interinstitutionala este foarte importanta. Avem in momentul de fata, cu totii, o sansa aproape unica de a avea un ministru al Justitiei, care sa provina din randurile noastre, care sa cunoasca problematica sistemului judiciar si cu care trebuie sa colaboram pentru a rezolva probleme multe lasate ani de zile in nerezolvare. Dar colaborarea institutionala nu inseamna doar cu Ministerul justitiei. Colaborarea institutionala inseamna in primul rand intre sistemul judiciar si CSM, inseamna o colaborare si cu puterea legislativa. Fara o colaborare institutionala nu se poate, pur si simplu.

Bogdan Gabor: Cum credeti ca am putea sa crestem increderea publicului in Justitie, increderea cetatenilor in Justitie?

Bogdan Licu: Din pacate, aceasta este o problema importanta in momentul de fata, perceptia negativa a publicului fata de activitatea Ministerului Public. Evident ca nu este numai fata de activitatea Ministerului Public, ci fata de multe alte organizatii si organisme din Romania. Cred ca acest lucru poate fi imbunatatit printr-o comunicare mai buna, printr-o comunicare corecta cu mass-media, colaborarea trebuie sa fie deschisa, trebuie sa transparentizam cat mai mult actul de justitie, respectand prevederile Codului de procedura evident. Pe de alta parte, fiecare procuror la randul lui este un vector de imagine publica a Ministerului Public. Fiecare dintre noi, atunci cand avem contacte, nu numai cu reprezentantii mass-media, cu populatia, incepand de la banala primire in audienta pana la modul in care te comporti in sala de judecata, trebuie sa inspiri incredere, iar incredere nu poti sa inspiri decat daca esti un procuror serios, bine pregatit profesional, care isi cunoaste limitele si obligatiile si drepturile.

Florentina Gavadia: Avand in vedere ca in ultimii ani s-au adaugat noi atributii in sarcina grefierilor si ca tendinta este de a trece o parte din atributiile administrative de la procurori la grefieri, ce masuri preconizati pentru a debloca posturile existente finantate si pentru a asigura numarul necesar pentru personalul auxiliar?

Bogdan Licu: Cu deblocarea posturilor finantate mergem la domnul ministru. Glumeam, dar la dansul ajungem. Din pacate problema grefierilor este o problema foarte, foarte serioasa. Grefierii de astazi nu mai sunt dactilografii de dinainte de '89 care nu faceau altceva decat sa scrie dupa dictarea sau dupa notitele procurorilor, trebuie implicati in mai multe activitati, cum ar fi primirea in audienta. Primirea in audienta poate sa o faca foarte bine grefierul, nu trebuie sa o faca procurorul. Banala sistematizare a actelor intr-un dosar de urmarire penala poate sa o faca grefierul, deci sunt mai multe activitati care poate sa le faca grefierul. Avem pe legea micii reforme acea prevedere care a usurat intr-un fel munca procurorului, nu se mai motiveaza solutia de neincepere a urmaririi penale. Putem sa standardizam, sa facem anumite formule standardizate, procurorul pune o solutie, se va dispune NUP, dupa care grefierul sa redacteze acea solutie, sa indice temeiul de drept, s-o prezinte procurorului care s-o verifice si s-o semneze. Trebuie sa acordam o atentie mai mare acestui compartiment.

Florentina Gavadia: Ce masuri veti lua pentru continuarea proiectului de modificare a statisticilor Ministerului Public?

Bogdan Licu: Acesta este un deziderat mai vechi, al nostru, al tuturor, care ne-a ajutat foarte mult, s-au facut pasi importanti in aceasta masura, si fac referire aici la numarul unic de inregistrare, dar mai sunt multe de facut. Trebuie o colaborare serioasa, aplicata, cu Ministerul de Interne pentru a ajunge la o rubricatie identica si care sa se regaseasca in ambele parti.

Florentina Gavadia: Dupa cum stim, in sistem la momentul asta foarte multe functii sunt ocupate prin delegari. Ce opinie aveti?

Bogdan Licu: Este o problema foarte delicata. Sunt foarte multe functii ocupate prin delegare, pe de-o parte datorita faptului ca functiile de conducere nu sunt atractive si atunci oamenii ezita sa le ocupe, dupa ce ca nu sunt atractive avem si un sistem de ocupare a acestor functii destul de alambicat si complicat, oamenii nu vor sa urmeze aceste proceduri. Dar avem si fenomenul celalalt, in care este mai facil sa fii delegat intr-o functie de conducere si desi postul respectiv se scoate la concurs nu se inscrie nici macar acea persoana care este delegata pe functia de conducere si de aceea in planul managerial o sa gasiti o propunere de a nu mai fi delegati in continuare pe functii procurorii care ocupa functii de conducere prin delegare daca nu se prezinta la examenul pentru ocuparea acelor functii.

Elena Hach: Care este optica si viziunea dumneavoastra cu privire la recrutarea procurorilor in cadrul structurilor specializate, DNA, DIICOT, si respectiv optica dumneavoastra punctuala referitor la sistemul de promovare in functii de executie in sistemul parchetelor obisnuite?

Bogdan Licu: Eu imi doresc o unificare a acestor proceduri. Este buna modalitatea de ocupare prin interviu sau este buna si eficienta modalitatea de ocupare prin examen? Cu privire la promovare, optica mea este ca Ministerul Public este o singura entitate. Fiind o singura entitate, eu imi doresc ca toti procurorii din Ministerul Public sa se bucure de acelasi tratament, si la promovarea in functii de executie si la promovarea in functii de conducere. Nu am fost niciodata de acord cu promovarea la DNA sau DIICOT a procurorilor de la parchetele de pe langa jduecatorii. Consider ca nu au experienta necesara. Tot timpul mi s-a parut normala o evolutie in trepte, etapa cu etapa, ca sa cunosti specificul activitatii de procuror la parchetul de pe langa judecatorie, de pe langa tribunal, de pe langa curte si dupa aceea sa ajungi la nivelul cel mai inalt si in aceste structuri care sunt deosebit de importante. Evident ca procurorul de la parchetul de pe langa tribunal am fost tot timpul de acord sa fie promovat la structurile specializate, pentru ca de fapt coloana vertebrala a Ministerului Public sunt parchetele de pe langa tribunale, eu asa consider, acolo exista articulatia cea mai puternica, de acolo poti sa promovezi oriunde. Dorinta mea este sa avem un sistem unic de promovare. Probabil cel mai eficient ar fi o combinatie intre interviu si examen.

Elena Hach: Puteti sa-mi dati cateva avantaje, respectiv cateva dezavantaje ale controlului ierarhic si sa incercati sa plasati ca notiune, ca pozitie aceasta institutie a controlului ierarhic, aceasta parghie, in continutul mesajului Comitetului de ministri din 6.11.1997, mesaj pe care l-ati indicat in pagina 5 din proiect si care se refera strict la independenta procurorului?

Bogdan Licu: Controlul ierarhic trebuie sa existe cu siguranta. Intr-o structura ierarhizata cum este Ministerul Public, fara un control nu putem avea o activitate eficienta si corecta. In schimb, acest control trebuie sa aiba anumite limite. Controlul ierarhic trebuie sa se opreasca practic la limita pe care depasind-o afectezi independenta si autonomia procurorului in solutie. Nu trebuie sa trecem nici sub aceasta limita, nici sa o depasim. Independenta nu inseamna insubordonare, democratia nu inseamna anarhie. Controlul este absolut necesar, limitele controlului trebuie sa se opreasca acolo unde dincolo de aceasta limita incalci independenta si autonomia procurorului.

Elena Hach: Ati indicat in proiect la pagina 21, ca sunt trasaturi ale sistemului judiciar care il fac vulnerabil la abuzuri. Puteti sa comunicati doua, trei trasaturi?

Bogdan Licu: Exact despre ce vorbeam.

Elena Hach: In afara de ceea ce am discutat pana acum.

Bogdan Licu: In afara de acest exemplu?

Elena Hach: E vorba de o singura trasatura care il face vulnerabil?

Bogdan Licu: Nu, e vorba de mai multe trasaturi. Este vorba ca ni se ofera aceasta independenta si aceasta autonomie. Unii colegi interpreteaza in mod diferit aceasta independenta, nu e vorba numai de procurori, este vorba si despre judecatori. Unii dintre colegii nostri se cred mici Dumnezei pe pamant, care nu raspund in fata nimanui, toti raspundem in fata cuiva si intr-un final toti raspundem in fata lui Dumnezeu. Si intr-un raport de tara se spune chestia asta, o interpretare exagerata a independentei. Si momentan, singurul exemplu care imi vine in minte este cel care vi l-am spus mai devreme. Deci trebuie sa constientizam ca lucram intr-un sistem ierarhic, ca suntem supusi controlului ierarhic, ca raspundem in fata sefilor si intr-un final in fata societatii pentru ceea ce facem, pentru ca intr-un final Justitia este un serviciu public. A spune ca judecatorul si procurorul nu raspunde niciodata in fata nimanui inseamna a depasi si interpreta foarte gresit conceputul de independenta.

Elena Hach: Cunoasteti care ar fi cea mai mare problema a procurorilor care lucreaza la nivelul PCA-urilor pe linia cooperarii internationale judiciare in materie penala?

Bogdan Licu: Cea mai mare problema? Nu pot sa va spun care este cea mai mare problema.

Elena Hach: Va spun eu. Este vorba despre necesitatea contactului direct intre autoritatile judiciare si faptul ca urmare a acestui contact procurorii care lucreaza pe aceasta linie trebuie sa cunoasca cel putin o limba de circulatie internationala. Ca viitor prim-adjunct al Procurorului General va propuneti ceva pe linia aceasta?

Bogdan Licu: Ca viitor prim-adjunct al Procurorului General prezum ca un procuror care lucreaza intr-o asemenea enitate stie o limba straina. Pe vremuri se organizau, de fapt Ministerul Public facilita organizarea unor cursuri de perfectionare a limbilor straine.

Elena Hach: Deci pledati pentru organizarea acestor forme?

Bogdan Licu: Da, fie prin INM, fie pe cont propriu in cadrul Ministerului Public, si nu numai a acestor aspecte privind limba straina, ci si a cunostintelor IT. (…) Va multumesc pentru sugestie.

La finalul interviului, ministrul Justitiei Robert Cazanciuc i-a adresat o serie de intrebari candidatului la functia de prim-adjunct al Procurorului General:

Robert Cazanciuc: In analiza de sistem ati identificat ca puncte slabe cazuri de lipsa de integritate si de coruptie care afecteaza bunul mers si reputatia profesionala a corpului magistratilor. Ce credeti ca puteti face in mod concret, din pozitia de prim-adjunct al Procurorului General, pentru a limita cat de mult posibil aceste cazuri, pentru a depista din timp eventual asemenea cazuri?

Bogdan Licu: Asemenea cazuri exista si probabil ca vor mai exista. Sunt mai multe masuri care se pot lua, desi cu totii plecam de la premisa ca odata fiind magistrat esti un om corect, onest, cinstit si bine pregatit profesional. Din nefericire si magistratii sunt oameni si orice padure are uscaturi. Cred ca ar trebui o monitorizare mai atenta, monitorizare in sens pozitiv, a cazurilor, a colegilor care prezinta susceptibilitati de a cade prada unor asemenea practici. Acest lucru pot sa-l imprim de la nivelul Parchetului General, insa acest lucru se observa cel mai usor de catre conducatorii nemijlociti ai parchetelor, care ar trebui sa sesizeze anumite anomalii ale unor colegi, anomalii atat in comportament, atat in stilul de viata, care brusc la unii devine luxos inexplicabil, anomalii in relatiile cub colegii, cu justitiabilii, cu avocatii. De-a lungul timpului am constatat ca marea parte a cazurilor de coruptie in Ministerul Public, nu ma refer la instantele de judecata, au fost gasite in unitati de parchet mici. Deci pe scurt, o implicare mai mare, inducerea unui curent de opinie in randul conducatorilor de parchete la toate nivelurile, de a observa si sesiza in timp util deviatiile profesionale, comportamentale ale unor colegi din subordine.

Robert Cazanciuc: La o intrebare anterioara ati apreciat aproape de maxim activitatea Ministerului Public. In aceste conditii, care credeti ca ar fi prioritatea numarul 1 a unei noi echipe manageriale?

Bogdan Licu: Mentinerea standardelor de pana acum si imbunatatirea acestora, standardelor de performanta si eficienta.

Robert Cazanciuc: Si cum s-ar putea face si mentinerea, si imbunatatirea?

Bogdan Licu: Trebuie continuat trendul acesta crescator din ultimii ani in activitatea Ministerului Public, trebuie sa dovedim partenerilor externi ca ne ridicam la nivelul asteptarilor, ca nu va fi niciun regres in activitatea Ministerului Public. Tot timpul este loc de imbunatatire.