INEC transforma expertizele in arme impotriva inculpatilor si justitiabililor! Expertii analizeaza inregistrarile de pe copii ale suportilor originali, in pofida regulamentelor si constata ca inregistrarile sunt veridice, fara vreo proba in acest sens

Expertizele realizate de expertii asa-zis independenti ai Institutului National de Expertize Criminalistice sunt ambigue, facute fara respectarea conditiilor de baza si, de cele mai multe ori, induc instantelor de judecata concluzii in neconcordanta cu realitatea. Expertii INEC au acceptat sa faca, in mai multe dosare, expertizarea unor interceptari audio, fara sa aiba suportul original pe care acestea au fost stocate si fara sa aiba echipamentul cu care acestea au fost realizate, desi, in cuprinsul acelorasi rapoarte de expertiza, angajatii INEC au precizat ca una dintre conditiile vitale pentru a realiza o expertiza este analizarea suportilor originali! Mai mult, expertii au sustinut, in cuprinsul rapoartelor, ca inregistrarile nu par a fi fost alterate, inducand astfel instantelor de judecata ideea veridicitatii discutiilor interceptate, cand, in fapt, nu exista nicio dovada in acest sens.

INEC nu este o institutie independenta, ci sub autoritatea Ministerului Justitiei, contrar jurisprudentei CEDO

Nu numai expertii INEC risca sa aiba o problema de credibilitate si de admisibilitate a expertizei intr-o instanta de judecata, ci si Institutul in sine, deoarece institutia nu este independenta, ci subordonata Ministerului Justitiei, si este condusa de un procuror, la randu-i subordonat Ministerului Justitiei. Mai mult, expertul Gheorghe Pop a recunoscut in instanta ca este in stransa legatura cu departamentul tehnic al DNA in momentul in care realizeaza o expertiza, desi se presupune ca este expert independent! Pop a precizat de asemenea, in instanta, ca intre DNA si INEC a fost semnat un protocol, insa, in doua raspunsuri oficiale transmise catre Lumeajustitiei.ro, atat DNA, cat si INEC, au negat existenta acestui protocol. Statul roman, prin organizarea si functionarea INEC-ului, continua sa ignore jurisprudenta CEDO, care a statuat, in cazul Prepelita contra Moldovei, ca „dubiile reclamantului privind independenta CNEJ (n.n.-Centrul National de Expertize Judiciare) nu sunt fara fundament, avand in vedere ca centrul de experti se supune Ministerului Justitiei, si ca statul este parte in aceste proceduri”. In cauza Prepelita versus Moldova, CEDO a constatat ca prin intermediul Institutului Republican pentru Expertize Judiciare si Criminalistice din cadrul Ministerului Justitiei de la Chisinau, statul este parte la proceduri, prin urmare CNEJ nu a fost impartial si obiectiv in realizarea expertizei, iar presupunerile reclamantului cu privire la lipsa de impartialitate a acestui centru nu sunt fara fundament. Un alt exemplu in care o inregistrare nu a fost admisa in timpul unei judecati, tocmai din cauza faptului ca nu era originala este hotararea arbitrala pronuntata de „Centrul International pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investitii (ICSID) din Washington” (.n.n institutia de arbitraj a Bancii Mondiale), in procesul dintre EDF (reclamant) si Romania (parata). In acel proces, deoarece caseta prezentata drept proba nu era originala, Tribunalul arbitral a ordonat ca, in documentele procesului, sa nu se faca nicio aluzie la aceasta. In acest sens, in cauza Dumitru Popescu v. Romania, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala nu este conforma cu Conventia europeana, intrucat nu asigura un grad minim de protectie impotriva arbitrariului, cerut de articolul 8 al Conventiei. CEDO a evidentiat ca dreptul intern nu obliga nici serviciile secrete, nici procurorii sa depuna la dosarul de urmarire penala documentatia care a stat la baza solicitarii, respectiv autorizarii interceptarilor; Curtea Europeana a aratat lipsa de independenta a autoritatii care ar fi putut sa ateste realitatea si fiabilitatea inregistrarilor, intrucat aceasta era Serviciul Roman de Informatii, aceeasi autoritate care era insarcinata cu interceptarea comunicatiilor, Curtea apreciind ca este necesara existenta unei autoritati publice sau private independente de cea care a efectuat ascultarile.

In conditiile in care intre INEC si Ministerul Justitiei exista relatii de subordonare institutionalizate si prevazute de lege, iar procurorii sunt subordonati aceluiasi minister, se pune intrebarea cum poate pretinde un expert ca este independent si ca raportul sau de expertiza este unul profesionist, nepartinitor si care cuprinde numai adevarul tehnic?

Expertul Gheorghe Pop a facut presupuneri in rapoartele de expertiza si a incercat sa induca in eroare instantele

Oficial, pe pagina de internet a INEC, se mentioneaza ca expertizele pe voce si vorbire „se efectueaza numai asupra inregistrarilor autentice, verificarea autenticitatii inregistrarilor audio si audio/video se efectueaza numai asupra inregistrarilor originale. In cadrul acesteia se verifica daca inregistrarile au fost efectuate simultan cu evenimentele acustice respectiv video pe care le contin, cu echipamentul tehnic si cu metoda indicata de partea care a produs proba respectiva. In absenta echipamentului tehnic respectiv pot aparea situatii in care expertiza nu poate fi efectuata”. In realitate, insa, expertul Gheorghe Pop, in mai multe rapoarte de expertiza, a mentionat doar in treacat ca inregistrarile pe care le-a analizat nu sunt cele originale, insa a sustinut ca, in ciuda descoperirii unor discontinuitati, inregistrarile un prezinta urme de interventie sau alte alterari. De exemplu, in dosarul privindu-l pe avocatul Adrian Zamfirachi, Pop s-a contrazis in mai multe randuri in raportul de expertiza, prezentand datele de inscriptionare ale CD-urilor ca fiind diferite de datele cand au fost efectuate inregistrarile, ceea ce indica faptul ca probele nu sunt originale sau autentice ci sunt copii sau editari, dar expertul a precizat ca“nu au fost depistate … elemente de copiere”. Mai mult, Gheorghe Pop a incercat sa induca in eroare instanta, in sensul ca a precizat in raportul de expertiza ca programul utilizat de el pentru a analiza autenticitatea inregistrarilor audio digitale lucra si cu frecvente mai mici de 44.1 Khz, cand, in fapt producatorul spunea, de fapt, frecvente mai mari de 44.1 Khz! Desi in regulamentul INEC s-a mentionat clar ca expertii au nevoie de suportii originali si de echipamentul cu care s-a realizat inregistrarea, Pop nu a insistat sa primeasca nici originalele, nici echipamentul, si a inventat si o noua sintagma, “suport original din punct de vedere procedural”, care sa il ajute sa scrie un raport de expertiza in jumatate: “dat fiind intervalul temporal dintre momentul prezentarii probelor in instanta si momentul examinarii lor precum si modul de lucru al echipamentelor tehnice utilizate pentru efectuarea de inregistrari ambientale a rezultat ca in memoria interna a echipamentelor nu mai puteau fi gasite inregistrarile originale, acestea fiind in mod cert salvate pe discul statiei si gravate ulterior pe un suport optic ce se poate constitui in suport original numai din punct de vedere procedural, nu si din punct de vedere stiintific.

De asemenea, in dosarul Ciofu-Maricica Iovita, expertul Gheorghe Pop a recunoscut ca inregistrarile nu indeplinesc cerintele impuse de standardele profesionale pentru a fi considerate originale, si cu toate acestea, a incercat sa induca in eroare instanta, sustinand ca inregistrarea este simultana cu petrecerea faptelor, iar cerinta simultaneitatii este o conditie sine qua non a caracterului original al suportului/inregistrarii. Pop a enuntat si ipoteza conform careia “este foarte probabil ca inregistrarile in litigiu sa reprezinte copii fidele ..”,desi nu avea nicio dovada a fidelitatii copiilor respective.