Ceea ce presa a semnalat de ani de zile, de cand Laura Kovesi a preluat mandatul de Procuror General al Romaniei – si anume ca nu se  misca nimic in dosarele Revolutiei – iata ca a fost demonstrat marti de CEDO de la Strasbourg, care a condamnat Romania pentru faptul ca autoritatile romane nu au facut nimic pentru tragerea la raspundere a celor vinovati de asasinarea in masa a demonstrantilor implicati in evenimentele sangeroase din decembrie 1989. Dosarele a peste 1000 de morti, asasinati majoritatea dupa data de 22 decembrie 1989 nu au fost niciodata solutionate pentru simplul motiv ca vina pentru aceste decese o poarta grupul de politicieni si din Armata, care au preluat controlul statului, dupa fuga dictatorului Nicolae Ceausescu. Iar de atunci, toate puterile politice care s-au succedat la varf au urmarit prin procurorii politici instalati in functiii cheie sa impiedice aflarea adevarului. Dupa aproape sase ani de mandat al Laurei Kovesi, reiese ca nu s-a facut nimic pentru aflarea adevarului. Sub mandatul lui Kovesi au fost musamalizate dosarele lui Ion Iliescu si a celorlalti „emanati” ai Revolutiei. A fost nevoie ca presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Teodor Maries (foto) sa indure zeci de zile de greva foamei, iar CEDO sa emita adrese de obligare a statului roman sa puna la dispozitia lui Maries copii dupa dosarele Revolutiei – semn al impotrivirii celor din varful parchetelor la ideea ca se va afla ca nu au facut nimic in dosare din rea-credinta. In orice stat european o hotarare a CEDO ca cea pronuntata marti de judecatorii europeni ar trebui sa duca cel putin la demisia tuturor procurorilor de decizie si de executie responsabili de tergiversarea acestor dosare. La noi, din pacate, nu se intampla nimic....

 Completul de 7 judecatori de la Sectia a III-a a CEDO a decis, printr-o hotarare nedefinitiva, ca presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989 Bucuresti, Teodor Maries sa primeasca despagubiri de 6.000 de euro, iar familia Nicolae si Elena Vlase, care au reclamat ca ancheta in cazul mortii la Revolutie a fiului lor nu a fost corecta, sa primeasca de la statul roman cate 15.000 de euro. De asemenea, statul roman a fost obligat sa plateasca 20.000 de euro cheltuieli de judecata, in care intra si onorariile catre avocatii Antonie Popescu, Ioana Sfaraiala si Ionut Matei. Presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Teodor (Doru) Maries, a reclamat la CEDO ca dreptul sau la viata privata a fost incalcat, pentru ca SRI l-a interceptat ilegal, in timp ce familia Vlase a sustinut ca ancheta in cazul mortii fiului lor a fost tinuta nejustificat la secret, ca nu li s-a permis accesul la niciun fel de informatie legata de dosar, dar mai ales ca li s-a incalcat dreptul la viata.

Romania are de platit 7,5 milioane de euro pentru cauzele in care statul a fost condamnat la CEDO in 2010, situandu-se astfel pe locul doi, dupa Turcia, in ceea ce priveste numarul condamnarilor si cuantumul despagubirilor, despagubirea medie situandu-se in jurul sumei de 50.000 de euro. Mai mult de jumatate din suma pe care statul roman o are de platit in acest an provine din condamnarile suferite la CEDO in 2009. Pe de alta parte, dupa prezentarea raportului in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, Ministerul Afacerilor Externe a precizat, intr-un comunicat, ca Romania se situeaza pe primul loc in ceea ce priveste numarul total de cauze inchise in anul precedent, cu un procent de 17% din totalul cauzelor inchise. De asemenea, MAE a apreciat ca referirile la Romania sunt pozitive.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a obligat Romania sa ii plateasca lui Adrian Constantin suma de 3.200 euro cu titlu de daune morale, pentru incalcarea dreptului la aparare si la un proces echitabil, dupa ce instanta suprema - in recurs - i-a schimbat lui Constantin incadrarea juridica, din abuz in serviciu, in neglijenta in serviciu, dupa ce cauza a fost luata in pronuntare. Practic, dupa ce a fost achitat de primele doua instante, Adrian Constantin s-a trezit condamnat in pronuntare pentru o alta fapta – acuzatie care nu i-a fost adusa la cunostiinta si fata de care nu i s-a dat posibilitatea sa se apere. Acest gen de „judecata” nu este o noutate la Sectia penala a Inaltei Curti, situatii similare fiind des intalnite.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat Romania la plata a 11.000 de euro ziaristei Cornelia Popa, din Constanta, pe motiv ca instantele romanesti au condamnat-o nejustificat, in 2002, la plata unei amenzi penale, in urma unui articol in care aceasta sustinea ca un judecator a dat o decizie “aberanta”, criticand comportamentul profesional al magistratului. Cornelia Popa a fost condamnata la plata unei amenzi penale, pe motiv ca articolul sau a fost “tendentios, defaimator, de natura sa afecteze imaginea sistemului judiciar in ochii opiniei publice”. Mai mult, procesul jurnalistei a fost judecat chiar de un magistrat de la Tribunalul Constanta, desi judecatorul reclamant activa la Sectia Litigii de Munca, din aceeasi institutie. In timpul procesului, jurnalistei nu i s-a permis sa faca proba veritatii, si nici sa se apere corespunzator, decizia magistratilor, de condamnare a Corneliei Popa la plata unei amenzi penale, dar si la despagubiri de 10.000 de lei catre judecatoare fiind motivata prin argumente generale. CEDO a ajuns la concluzia ca expresiile utilizate de reclamanta Popa “nu pot trece in ochii Curtii ca alegatii intentionat defaimatoare, ci ca expresia libertatii jurnalistice care comporta si posibilul recurs la o oarecare doza de exagerare, chiar si de provocare”. Mai mult, CEDO a admis ca reclamantei nu i-a fost respectat dreptul la aparare, prin respingerea constanta a probei veritatii. Curtea Europeana a concluzionat ca cele doua instante romanesti care au pronuntat decizia de condamnare a jurnalistei au facut o analiza “centrata pe propozitii considerate defaimatoare, fara ca acestea sa fie puse in contextul rationamentului”.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a acordat Guvernului Romaniei un termen de trei luni pentru a ajunge la o intelegere cu SC Granitul SA, companie in care statul roman a fost actionar majoritar, in caz contrar Romania putand fi obligata de CEDO sa plateasca despagubiri cuprinse intre 600.000 de euro si unmilion de euro. SC Granitul SA SC, companie privatizata in 1998, a solicitat Curtii Europene sa ii acorde daune materiale de 1,064 milioane euro, plus daune morale, in valoare de 50.000 de euro, insa reprezentantul Guvernului a sustinut ca valoarea terenului nu este mai mare de 665.000 de euro si ca daunele morale nu sunt potrivite in acest caz.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat recent Romania la plata a 150.000 de euro cu titlu de daune morale si materiale, pentru trei cetateni romani, care au reclamat ca le-a fost incalcat dreptul la viata si dreptul la o ancheta corecta. Primul reclamant, Mugurel Soare, de etnie roma, care va primi de la statul roman 130.000 de euro, a ramas semi-paralizat la numai 19 ani, in 2000, in urma unui incident intre el si un politist, care s-a soldat cu impuscarea sa in cap. Soare a sustinut ca politistii l-au agresat tocmai pentru ca este de etnie roma, insa CEDO a statuat ca nu se poate stabili cu exactitate daca etnia reclamantului a jucat sau nu un rol in atitudinea agresiva a politistului. Ceilalti doi reclamanti, care au primit cate 10.000 de euro cu titlu de daune morale, au fost martori oculari ai incidentului, si au criticat modul in care au fost interogati, sustinand ca procurorii care au anchetat cauza nu le-au respectat dreptul la odihna, i-au audiat noaptea, i-au intrerupt in mod nejustificat in timpul declaratiilor si au facut presiuni asupra lor. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decretat ca dreptul la viata al lui Mugurel Soare a fost incalcat prin forta cu care s-a actionat, in mod nejustificat, in momentul arestarii sale, si ca dreptul la o ancheta corecta i-a fost de asemenea incalcat reclamantului, pentru ca procurorii militari care au efectuat ancheta erau oficiali militari, la fel ca politistii, la acel moment. De asemenea, CEDO a statuat ca maniera de interogare a celor doi martori, audiati noaptea, fara apa, mancare si posibilitatea de a se odihni, a fost de natura sa le creeze acestora un sentiment de inferioritate si anxietate.

Statul roman a fost obligat de CEDO sa-i plateasca 10.000 de euro daune morale lui Razvan Bulfinsky, un tanar care a fost condamnat printr-un proces inechitabil, la 12 ani de inchisoare. Razvan Bulfinsky avea 22 de ani cand a intrat in atentia politistilor antidrog. El si alti doi prieteni au fost arestati intr-un restaurant, unde erau si agenti sub acoperire, fiind acuzati ca sub masa unde se aflau a fost gasita o punga cu 2.000 de pastile de ecstasy. Desi tinerii au sustinut ca drogurile au fost plantate de politisti, judecatorii care i-au condamnat s-au bazat exclusiv pe rapoartele agentilor. Nici procurorii nu au facut o ancheta impartiala si profesionista, pentru ca nu au comparat amprentyele de pe punga si nu au facut toate actele de procedura necesare pentru stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei acestora. Pedeapsa initiala pentru Razvan Bulfinsky a fost de 4 ani si apoi majorata la 12 ani, pe motivatia ca tinerii erau studenti la acea data, deci erau persoane cu educatie. Sentintele care au fost date in acest proces nu s-au bazat pe o serie de audieri de martori, asa cum ar fi fost obligatoriu si nu a existat nici o alta proba care sa dovedeasca faptul ca tinerii se ocupau cu traficul de droguri.

”Agentul guvernamental a incercat sa puna Romania intr-o lumina favorabila, in ceea ce priveste condamnarile statului roman la CEDO in 2010. In realitate, lucrurile nu stau deloc mai bine”, se arata intr-un comunicat transmis marti de Fundatia ”Horia Rusu”. Potrivit declaratiei Agentului Guvernamental, citata de Agerpres, ”in anul 2009, impotriva Romaniei se inregistrasera 11.950 de plangeri la CEDO, tara noastra situandu-se, atunci, pe locul trei, in privinta adresabilitatii cetatenilor nemultumiti de hotararile judecatoresti, in clasamentul celor 47 de state membre, fiind devansata de Rusia si Turcia. in 2010, Romania nu s-a mai situat pe acest loc”.

Judecatorii europeni au condamnat Romania, marti, la plata a 5.150 euro, cu titlu de daune, soferului de ambulanta, care a fost condamnat in urma unui recurs in anulare introdus de Procurorul General al Romaniei promovat dupa mai bine de sase ani si cinci luni de procese, in care, initial, acuzatul fusese achitat definitiv. CEDO a statuat ca s-a incalcat dreptul la un proces echitabil al lui Marian Nita. Cauza soferului de ambulanta Marian Nita a suscitat la finalul lunii aprilie 1997 o intreaga isterie mediatica, insa, pe masura ce procesul acestuia a inaintat, a avut parte numai de decizii contradictorii. Marian Nita, sofer de ambulanta, impreuna cu o asistenta medicala, au abandonat in 23 aprilie 1997 un bolnav cu perfuzia infipta in mana la poarta unei case, dupa ce l-au plimbat prin mai multe spitale bucurestene, iar medicii de la fiecare unitate spitaliceasca au refuzat sa il interneze. Pacientul a murit la patru ore dupa ce a fost abandonat pe strada de echipajul de pe ambulanta. Dupa trecerea de doua ori prin toate instantele, Nita a fost achitat de Curtea Suprema de Justitie, (n.n. - in prezent, Inalta Curte de Casatie si Justitie) dar, in 2004, Procurorul General al Romaniei a introdus un recurs in anulare, in urma caruia instanta suprema a decretat ca, in fapt, acesta se facea vinovat de neacordarea de ajutor unei persoane aflate in nevoie si i s-a mentinut pedeapsa de la instanta de fond. Omul s-a plans la CEDO in 2005, sustinand ca durata procesului sau a depasit cu mult termenul rezonabil si ca institutia recursului in anulare este una care nu respecta principiul egalitatii armelor, pentru ca inculpatului nu ii este permis sa se foloseasca de ea.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat recent Ungaria la plata a 6.000 de euro despagubiri, pentru ca autoritatile nu au inlaturat poluarea si zgomotul peste limita admisa cauzate de traficul greu intr-o localitate. Plangerea la CEDO a fost depusa dupa ce autoritatile au permis unei firme private de motoare sa impuna o taxa pe un drum public, deviind in acest fel traficul greu intr-o zona de locuinte. Gyorgy Dees a reclamat faptul ca peretii casei sale s-au crapat si ca nu mai are liniste sau aer curat in casa si in curte, din cauza indolentei autoritatilor, care nu au luat masurile necesare pentru a devia traseul masinilor mari intr-o alta zona, fara imobile. Situatii similare s-au petrecut si in Romania, mai ales in zonele rurale, unde multe imobile au fost avariate ca urmare a traficului intens de masini mari. Decizia CEDO reprezinta un precedent important pentru romanii care s-au confruntat cu o astfel de problema.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat statul roman la plata a 10.000 de euro despagubiri pentru ca a folosit, in timpul unei anchete care viza destructurarea unei retele de traficanti de droguri, mai multi investigatori sub acoperire, care au determinat suspectii la comiterea infractiunii de trafic de droguri. Curtea a considerat ca implicarea activa a unor agenti sub acoperire in comiterea unei fapte penale este de natura sa incalce principiul egalitatii de arme, precum si cel al unui proces echitabil. Totodata, CEDO a criticat instantele romanesti pentru ca acestea si-au bazat condamnarile date in acest caz numai pe rechizitoriul procurorilor, fara sa permita inculpatilor sa se apere in mod real. De asemenea, Curtea a sustinut ca magistratii romani nu au depus diligentele necesare pentru a afla adevarul in acest caz, nepermitand inculpatilor sa ii cheme in instanta ca martori, pe agentii sub acoperire.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a condamnat statul roman, marti 2 noiembrie 2010, la plata a 6.500 de euro unui fost condamnat, pentru conditiile inumane si degradante in care acesta a fost obligat sa traiasca in puscarie, dupa ce a fost condamnat pentru coruptie. Ion Marius Grozavu, inchis in 2002 pentru coruptie, a fost condamnat in doua instante la trei ani si jumatate de inchisoare, iar la instanta suprema, in recurs, pedeapsa i-a fost redusa si ulterior suspendata. Grozavu a actionat statul roman in judecata la CEDO in 2004, cerand daune de peste 250.000 de euro, sustinand ca in inchisoare a fost obligat sa stea in acelasi pat cu alti detinuti, ca a fost batut si maltratat de acestia, si ca nu era lasat sa mearga la baie decat incatusat si legat de un alt detinut. De asemenea, Grozavu a sustinut ca detinutii care sufereau de boli infectioase nu erau tinuti separat, motiv pentru care i-a fost pusa sanatatea in pericol.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, marti, prin cauzele-pilot Atanasiu si Poenaru si Solon vs Romania, sa avertizeze statul roman sa ia masuri pentru ca, in maximum 18 luni, sa se asigure in mod real respectarea dreptului de proprietate si mai ales durata unui proces avand ca obiect o retrocedare sa fie una rezonabila. Pana la termenul dat de Curte, nicio cauza provenind din Romania care priveste retrocedarile nu va mai fi supusa atentiei magistratilor europeni.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat Romania, la 5 octombrie 2010, la plata a 6.000 de euro cu titlu de daune morale pentru modul ineficace si neprevazator in care a tratat plangerea unui detinut impotriva politistilor care l-au anchetat si care au fost acuzati ca l-au torurat. Ghiga Chiujdea a reclamat statul roman la CEDO sustinand ca a fost arestat de pe Aeroportul Otopeni, legat cu lanturi si incarcerat intr-o sectie de Politie din Fagaras, batut constant de politisti, timp de mai multe zile, pentru a fi determinat sa isi recunoasca fapta. In plus, oamenii legii au refuzat sa ii aduca un medic pentru a-i acorda ingrijiri medicale.

Romanii care sunt victime ale unor motivari superficiale, ale unor motivari in care nu se descriu situatiile de fapt, probele si rationamentele in baza carora au fost condamnati, trebuie sa stie ca li s-a incalcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si au dreptul de a se adresa Curtii de la Strasbourg in vederea anularii hotararii judecatoresti - pe calea revizuirii - ca efect al constatarii de catre Curte a incalcarii unui drept fundamental.  Caz in care pot solicita si despagubiri.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat Romania, numai in acest an, la plata a peste 10 milioane de euro, adica peste 43 de milioane de lei. Suma pe care tara noastra trebuie sa o plateasca numai pentru condamnarile din primele sase luni ale acestui an este aproape egala cu suma pe care Romania a fost condamnata sa o plateasca pe intreg anul 2009. Principalele motive pentru care tara noastra pierde procesele la CEDO sunt in primul rand nerespectarea dreptului de proprietate, regimul inuman din penitenciare si nerespectarea dreptului la un proces echitabil.

Decembrie ’89. Timisoara. Durata prea mare a anchetei incalca latura procedurala a articolului 2 (Dreptul la viata) - CEDO 22465/03 - “Sandru s.a. vs. Romania” La finele anului trecut, CEDO a condamnat Romania pentru lipsa unei anchete efective asupra evenimentelor din decembrie 1989. De altfel si durata prea mare a anchetei facut ca judecatorii Curtii sa concluzioneze ca a avut loc incalcarea articolului 2 din punctul de vedere al laturii procedurale.