KOVESI, DEMISIA! CEDO a condamnat Romania pentru tergiversarea si secretizarea Dosarelor Revolutiei! In 6 ani sub mandatul Procurorului General nu s-a facut nicio trimitere in judecata a vinovatilor de uciderea a 1000 de oameni!

Ceea ce presa a semnalat de ani de zile, de cand Laura Kovesi a preluat mandatul de Procuror General al Romaniei – si anume ca nu se  misca nimic in dosarele Revolutiei – iata ca a fost demonstrat marti de CEDO de la Strasbourg, care a condamnat Romania pentru faptul ca autoritatile romane nu au facut nimic pentru tragerea la raspundere a celor vinovati de asasinarea in masa a demonstrantilor implicati in evenimentele sangeroase din decembrie 1989. Dosarele a peste 1000 de morti, asasinati majoritatea dupa data de 22 decembrie 1989 nu au fost niciodata solutionate pentru simplul motiv ca vina pentru aceste decese o poarta grupul de politicieni si din Armata, care au preluat controlul statului, dupa fuga dictatorului Nicolae Ceausescu. Iar de atunci, toate puterile politice care s-au succedat la varf au urmarit prin procurorii politici instalati in functiii cheie sa impiedice aflarea adevarului. Dupa aproape sase ani de mandat al Laurei Kovesi, reiese ca nu s-a facut nimic pentru aflarea adevarului. Sub mandatul lui Kovesi au fost musamalizate dosarele lui Ion Iliescu si a celorlalti „emanati” ai Revolutiei. A fost nevoie ca presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Teodor Maries (foto) sa indure zeci de zile de greva foamei, iar CEDO sa emita adrese de obligare a statului roman sa puna la dispozitia lui Maries copii dupa dosarele Revolutiei – semn al impotrivirii celor din varful parchetelor la ideea ca se va afla ca nu au facut nimic in dosare din rea-credinta. In orice stat european o hotarare a CEDO ca cea pronuntata marti de judecatorii europeni ar trebui sa duca cel putin la demisia tuturor procurorilor de decizie si de executie responsabili de tergiversarea acestor dosare. La noi, din pacate, nu se intampla nimic....

 Completul de 7 judecatori de la Sectia a III-a a CEDO a decis, printr-o hotarare nedefinitiva, ca presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989 Bucuresti, Teodor Maries sa primeasca despagubiri de 6.000 de euro, iar familia Nicolae si Elena Vlase, care au reclamat ca ancheta in cazul mortii la Revolutie a fiului lor nu a fost corecta, sa primeasca de la statul roman cate 15.000 de euro. De asemenea, statul roman a fost obligat sa plateasca 20.000 de euro cheltuieli de judecata, in care intra si onorariile catre avocatii Antonie Popescu, Ioana Sfaraiala si Ionut Matei. Presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Teodor (Doru) Maries, a reclamat la CEDO ca dreptul sau la viata privata a fost incalcat, pentru ca SRI l-a interceptat ilegal, in timp ce familia Vlase a sustinut ca ancheta in cazul mortii fiului lor a fost tinuta nejustificat la secret, ca nu li s-a permis accesul la niciun fel de informatie legata de dosar, dar mai ales ca li s-a incalcat dreptul la viata.

Ancheta in cazul mortii fiului familiei Vlase, tinuta la secret de procurori

Nicolae si Elena Vlase au reclamat ca ancheta in cazul mortii fiului lor, Nicusor Vlase, ucis la Revolutie in Brasov, a fost tergiversata nejustificat, ca a fost facuta ineficient, dar mai ales ca aceasta a fost tinuta la secret de procurori, iar ei, ca parinti, nu au avut acces la dosar, mai ales dupa ce si-au exprimat indoiala cu privire la faptul ca fiul lor ar fi murit impuscat. Sotii Vlase au sustinut ca au putut sa isi vada copilul la morga, si ca acesta avea, pe langa plaga impuscata, semne de lovituri pe tot corpul. CEDO a criticat faptul ca ancheta a durat mai bine de 20 de ani, autoritatile clasificand, in mod nejustificat, anumite informatii esentiale drept "secret" sau "strict secret". Magistratii europeni au aratat ca, pe deasupra, parintii victimei nu au fost tinuti la curent cu mersul anchetei sau cu inchiderea sa. Conform unui comunicat al CEDO, „Curtea a observat ca dosarul privind moartea lui Nicusor Vlase a fost instrumentata, in 1994, de parchetul Militar din Brasov. Procurorii erau, la fel ca majoritatea acuzatilor, printre care si militari cu grade inalte inca in activitate, personal militar, tinuti de principiul subordonarii ierarhice (…) Intr-o scrisoare din 2008, Sectia Militara a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a intocmit o lista cu cauzele in care se inregistrasera intarzieri semnificative, din cauza lipsei promptei notificari catre partile vatamate ale deciziilor incoerente, sau din cauza lipsei de cooperare din partea institutiilor implicate in Revolutia din decembrie 1989. In acest sens, Curtea a constatat ca ascunderea deliberata a dovezilor a fost de natura sa arunce dubii cu privire la capacitatea de a se stabilit faptele in urma investigatiilor. In continuare, decretarea ca “secrete” sau “secret absolut” a unor informatii esentiale din ancheta nu a fost justificata”. Curtea a aratat de asemenea ca nu exista niciun motiv pentru care au fost tinuti departe de ancheta sotii Vlase, fapt care s-a produs pana in 1999, in ciuda nenumaratelor cereri ale acestora.CEDO a constatat totodata ca de abia in februarie - martie 2010 au fost declasificate documente din investigatie care initial fusesera clasificate ca secrete sau strict secrete, si, ca urmare, de abia in 2010, parintii lui Nicusor Vlase au avut acces la ele.

CEDO: “Importanta pentru societatea romaneasca ar fi trebuit sa incurajeze autoritatile sa rezolve cazul mai repede”

In comunicatul transmis presei se arata ca judecatorii nu contesta complexitatea cauzei, dar considera in continuare ca aceasta nu este un motiv pentru durata excesiva a procesului: „Curtea nu subestimeaza complexitatea de netagaduit a cauzei (…) care a inclus de asemenea stabilirea celor responsabili de represiunea generala armata care a avut loc in ultimele zile din 1989 in mai multe orase din Romania. Cu toate acestea, argumentele complexitatii invocate de autoritatile romane in argumentele lor, nu pot, prin ele insele sa justifice nici lungimea investigatiei, nici maniera in care a fost condusa pentru o perioada semnificativa de timp, fara ca cei pe care ancheta ii privea sa fie informati despre progres. Din contra, importanta pentru societatea romaneasca ar fi trebuit sa incurajeze autoritatile sa rezolve cazul mai repede si fara intarzieri inutile, pentru a evita orice aparenta de impunitate anumite acte”.

Maries, urmarit de SRI

Teodor Maries a actionat in judecata statul in calitate de participant la manifestatiile anticomuniste din timpul Revolutiei. Conform CEDO, Maries a participat activ la Revolutia din 1989, iar de-a lungul anilor a solicitat de mai multe ori anchetarea incidentelor din timpul manifestatiilor anticomuniste. Presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989 a sustinut ca, in 1990, a fost supravegheat ilegal de autoritatile statului, care i-au interceptat telefonul. In 2008, Asociatia 21 Decembrie 1989 a cerut SRI sa comunice date despre interceptarea a trei telefoane mobile si doua telefoane fixe din sediul ONG-ului. In 2009, Maries a reiterat solicitarea catre SRI, cerand sa stie daca intre decembrie 1989 si 2009 a existat o autorizatie de filaj in ceea ce-l priveste, inclusiv prin interceptarea telefonului. In februarie 2009, SRI i-a raspuns acestuia ca, in baza Legii 51/1991 privind securitatea nationala si Legea 14/1992 privind reglementarea activitatii SRI, sunt "imposibile" confirmarea sau infirmarea solicitarii lui Maries, pentru ca este necesara "respectarea prevederilor imperative ale legislatiei in vigoare". Curtea a mai stabilit ca Romania are o legislatie necorespunzatoare in ceea ce priveste colectarea si pastrarea datelor personale de catre serviciile secrete, incalcand astfel dreptul la viata privata. Asociatia 21 Decembrie 1989 a mai depus la CEDO o plangere referitoare la dosarul 97/P/1990 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Parchetelor Militare, cunoscut si sub numele de "Dosarul Revolutiei". Organizatia reclama tergiversarea solutionarii dosarului si cerea sa primeasca o copie a intregului document, pentru a-l studia.