Dupa ce judecatorii CAB George Dorel Matei si Anamaria Tranca au respins fulgerator solicitarea Marianei Rarinca de a sesiza Curtea Constitutionala a Romaniei, invocand neconstitutionalitatea mai multor articole din Codul de procedura penala, pensionara acuzata de santaj de sefa ICCJ, Livia Stanciu, a facut apel impotriva acestei decizii. Procedural, apelul s-a judecat la Inalta Curte de Casatie si Justitiei si, asa cum era de asteptat, cauza s-a finalizat cu respingerea ca nefondat a apelului Marianei Rarinca impotriva dispozitiei de respingere a cererii de sesizare a CCR. Decizia de respingere a fost pronuntata de judecatorii supremi in data de 30 septembrie 2015 si, conform minutei, pensionara Mariana Rarinca este acum buna de plata cu titul de cheltuieli judiciare.

Iata minuta ICCJ din dosarul nr. 3493/1/2015 privind apelul formulat de Mariana Rarinca impotriva decizie CAB de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ridicata de aceasta: "Respinge ca nefondat, apelul declarat de inculpata Rarinca Mariana impotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsa in incheierea din 10 septembrie 2015 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penala in dosarul nr. 3302/2/2015 (nr. in format vechi 1965/2015). Obliga apelanta inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat. Definitiva".

Mariana Rarinca si-a cautat dreptatea la ICCJ dupa ce a constatat ca la CAB actiunile sale au fost respinse “prin (in) tacere a cererilor ca necitite”

Interesant este ca, desi era previzibila solutia Inaltei Curti, motivele invocate de Mariana Rarinca, prin avocatul Corneliu Liviu Popescu din Baroul Bucuresti, puteau crea premisele admiterii actiunii, in conditiile in care in cuprinsul acestora se lanseaza acuzatii extrem de grave asupra modului in care a fost judecata cererea de sesizarea a CCR sau a manierei partinitoare de interpretare a textelor din legea penala de catre Completul CAB, acuzatii care in final lanseaza intrebare: A fost Mariana Rarinca judecata in litera si spiritul legii?

Asa cum bine ne amintim, Mariana Rarinca, prin avocatul Corneliu Liviu Popescu a solicitat Curtii de Apel Bucuresti, in faza de rejudecare a apelului, la ultimul termen de judecata sa sesizeze CCR cu privire la neconstitutionalitatea unor articole din Codul de procedura penala, cererea fiind impartita in trei categorii de norme din CPP a caror constitutionalitate era pusa in discutie. Mai exact, la norma nr. 1 se reclama neconstitutionalitatea art. 432 alin.1 raportat la 426 lit. b teza a II coroborat cu art. 64 alin. 1 lit. f), la norma nr. 2 se punea in discutie neconstitutionalitatea art. 3 CPP, art. 345 alin. 1 si 2, art. 346 alin. 1-4 si art. 374 alin. 3 CPP, iar la norma nr. 3 se ridica exceptia de neconstitutionalitate a art. 353 alin. 10 CPP.

Toate exceptiile ridicate de Rarinca au fost respinse de completul CAB format din George Dorel Matei si Anamaria Tranca, lucru care a determinat-o pe aceasta sa solicite ICCJ admiterea acestei actiuni, invocand in motivele de apel si modul “fundamental gresit” in care judecatorii mai sus amintiti au inteles sa argumenteze respingerea acestei actiuni.

In motivele apelului, pensionara Mariana Rarinca prin avocatul Corneliu Liviu Popescu reclama faptul ca instanta care a rejudecat apelul a retinut in mod gresit ca actiunea de sesizare a CCR este o faza procesuala depasita, justificand ca nu mai este “indeplinita conditia interesului actual”, asa cum a apreciat gresit faptul ca exceptia de neconstitutionalitate ar viza dispozitii legislative referitoare la judecarea caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare.

In cuprinsul apelului, avocatul Liviu Popescu arata ca “in mod evident si repetat, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate l-au constituit dispozitiile art. 432 alin. (1) C.proc.pen. relative la rejudecarea apelului (iar nu la judecarea contestatiei in anulare), iar instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate era exact instanta care rejudeca apelul (faza procesuala fiind deci aceea a rejudecarii apelului), a decide ca exceptia de neconstitutionalitate poarta asupra unor dispozitii legislative care sunt depasite temporal si ca nu mai este indeplinita conditia interesului actual poate fi justificat numai daca fie judecatorii sunt adeptii teoriei (meta)fizice ca timpul poate curge si dinspre viitor spre trecut (in timp ce juridic timpul curge intotdeauna dinspre trecut spre viitor), fie judecatorii aveau decizia de apel deja adoptata inainte de sedinta de judecata (caz in care, cu adevarat, procedura de rejudecare a apelului era in realitate terminata, adica era o pura mascarada judiciara, ceea ce ar face tardiva o exceptie de neconstitutionalitate privind tocmai rejudecarea apelului care formal se petrecea)”.

Aceasta acuzatie este sustinuta si de faptul ca in timpul rejudecarii apelului, la ultimul termen de judecata, instanta a ignorat cererile Marianei Rarinca si a refuzat sa ii dea acesteia posibilitatea sa le sustina oral, hotarand “respingerea prin (in) tacere a cererilor ca necitite”.

Cauza “Birsan”, precedentul care trebuia sa o trimita pe Rarinca la CCR

Un alt motiv pentru care Mariana Rarinca a facut apel impotriva deciziei CAB a vizat modalitatea in care aceasta instanta a decis sa respinga si exceptia de neconstitutionalitate ridicata fata de dispozitiile din NCPP care prevad ca nu mai pot fi formulate anumite cereri ulterior proceduri de camera preliminara. Aceasta din urma solicitare a avut ca temei faptul ca Mariana Rarinca solicitase CAB sa constate unele nulitati referitoare la urmarirea penala si la probele administrate in cursul urmaririi penale.

Evident, CAB a respins si aceasta exceptie, desi, asa cum reiese din apelul formulat de Rarinca, ICCJ a decis intr-o cauza similara admiterea exceptiei de neconstitutionalitate si de sesizare a CCR.

Este vorba despre cauza privind-o pe judecatoarea ICCJ, Gabriela Birsan care, prin avocatul Liviu Popescu, dupa finalizarea definitiva a procedurii de camera preliminara a formulat, in fata instantei judecand fondul, cereri privind nulitatea actelor de urmarire penala si a probelor din aceasta faza si a ridicat, folosind aceeasi motivare, exceptia de neconstitutionalitate a acestor texte.

Prezentam in continuare pasaje din motivele de apel ridicate de Mariana Rarinca, prin aparatorul sau, avocatul Corneliu Liviu Popescu:

“Temeinicia apelului

Prin exceptia de neconstitutionalitate, apelanta autoare a exceptiei de neconstitutionalitate a sustinut neconstitutionalitatea a trei categorii de norme din C.proc.pen.

1. Cu privire la primul grup de norme (motivul nr. 1 de neconstitutionalitate), exceptia de neconstitutionalitate a fost respinsa de prima instanta ca inadmisibila, intrucat s-a considerat ca poarta asupra unor dispozitii normative care reglementeaza momente procesuale depasite, nemaifiind indeplinita conditia interesului actual. In acelasi sens a pus concluzii si procurorul de sedinta.

Solutia instantei (ca si concluziile procurorului) este aberanta juridic, intrucat judecatorii (ca si procurorul) nici macar nu au citit (deci, cu atat mai putin au inteles) obiectul exceptiei de neconstitutionalitate (aceasta a fost depusa prin registratura la ora 10,00, sedinta de judecata a inceput la ora 11,00, iar judecatorii si procurorul au luat cunostinta de exceptia de neconstitutionalitate in sala de sedinta, admisibilitatea acesteia fiind discutata imediat in sedinta de judecata, fiind prima chestiune pusa in discutia partilor, iar exceptia de neconstitutionalitate fiind respinsa pe loc).

Instanta a apreciat in mod fundamental gresit ca exceptia de neconstitutionalitate ar viza dispozitii legislative referitoare la judecarea caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare, iar aceasta chestiune a fost transata definitiv printr-o decizie anterioara, prin care s-a admis contestatia in anulare, s-a anulat decizia definitiva de apel de achitare, rezultatul fiind rejudecarea apelului. Sub acest aspect, persoana vatamata a facut in sedinta de judecata o constatare juridica profunda, si anume ca denumirea marginala a art. 432 alin. (1) C.proc.pen. (in mod corect, potrivit normelor de tehnica legislativa ignorate de persoana vatamata, denumirea marginala este a unui articol, iar nu a unui alineat) ar fi "Judecata contestatiei in anulare" (desi orice persoana care cunoaste limba romana - limba oficiala a statului roman potrivit art. 13 din Constitutie -, care stie sa citeasca si care a deschis un C.proc.pen. poate constata ca denumirea marginala este "Procedura de judecare").

In realitate, textul de baza la care se refera exceptia de neconstitutionalitate (primul motiv de neconstitutionalitate) este art. 432 alin. (1) C.proc.pen. (celelalte texte sunt numai texte la care acesta este raportat) si care face vorbire de "procedeaza fie de indata, fie acordand un termen, dupa caz, la rejudecarea apelului", adica exact situatia din dosar la acel moment procesual cand s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate.

In cuprinsul exceptiei de neconstitutionalitate s-a aratat expres:

- "Instanta judecatoreasca investita cu solutionarea apelului in rejudecare aplica deci normele juridice invocate de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate intrucat constituie chiar temeiul rejudecarii" (la sectiunea privind admisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate);

- "Dispozitiile legale criticate arata ca se rejudeca apelul intr-o cauza penala daca decizia initiala de apel a fost anulata prin admiterea unei contestatii in anulare" (la sectiunea privind fondul exceptiei de neconstitutionalitate - motivul nr. 1 de neconstitutionalitate);

- "dispozitiile legale criticate permit rejudecarea apelului" (la sectiunea privind fondul exceptiei de neconstitutionalitate - motivul nr. 1 de neconstitutionalitate).

Prin urmare, in repetate randuri, autoarea exceptiei de neconstitutionalitate a aratat ca sunt criticate pentru neconstitutionalitate dispozitiile (din art. 432 alin. (1) C.proc.pen.) care reglementeaza rejudecarea apelului. A contrario, nu este vorba de dispozitiile (din acelasi alineat al aceluiasi articol) privitoare la judecarea contestatiei in anulare (procedura finalizata anterior).

Oricat de grosier ar incerca persoana vatamata sa falsifice realitatea si sa pretinda ca denumirea marginala a art. 432 C.proc.pen. ar fi "Judecata contestatiei in anulare", in realitate aceasta este "Procedura de judecare" (fara absolut nicio limitare la contestatia in anulare). in cuprinsul sau, art. 432 alin. (1) C.proc.pen. (text cu privire la care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate) reglementeaza doua proceduri succesive: "judecarea contestatiei in anulare" si "rejudecarea apelului" dupa admiterea contestatiei in anulare.

Cat timp, in mod evident si repetat, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate l-au constituit dispozitiile art. 432 alin. (1) C.proc.pen. relative la rejudecarea apelului (iar nu la judecarea contestatiei in anulare), iar instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate era exact instanta care rejudeca apelul (faza procesuala fiind deci aceea a rejudecarii apelului), a decide ca exceptia de neconstitutionalitate poarta asupra unor dispozitii legislative care sunt depasite temporal si ca nu mai este indeplinita conditia interesului actual poate fi justificat numai daca fie judecatorii sunt adeptii teoriei (meta)fizice ca timpul poate curge si dinspre viitor spre trecut (in timp ce juridic timpul curge intotdeauna dinspre trecut spre viitor), fie judecatorii aveau decizia de apel deja adoptata inainte de sedinta de judecata (caz in care, cu adevarat, procedura de rejudecare a apelului era in realitate terminata, adica era o pura mascarada judiciara, ceea ce ar face tardiva o exceptie de neconstitutionalitate privind tocmai rejudecarea apelului care formal se petrecea).

Mai mult, prin note scrise depuse prin registratura inainte de sedinta publica si aflate la dosar, apelanta, intemeindu-se pe dreptul la un remediu efectiv consacrat de art. 13 din Conventie, a solicitat instantei care rejudeca apelul sa ii respecte dreptul de a nu fi judecata de doua ori pentru aceeasi fapta si sa pronunte o decizie prin care sa inceteze rejudecarea apelului. in respectivele note scrise apelanta a precizat expres ca, in legatura cu aceasta cerere, cu care a investit in mod expres instanta care rejudeca apelul, a ridicat separat, in scris si motivat, si o exceptie de neconstitutionalitate, fiind imposibil sa nu existe deci o legatura intre textele legislative criticate prin exceptia de neconstitutionalitate si solutionarea de instanta de rejudecare a apelului a acestei cereri a apelantei. Este insa perfect adevarat ca instanta de apel a ignorat total cererile apelantei din respectivele note scrise (nici macar nu a dat posibilitatea apelantei sa le sustina oral si sa fie supuse dezbaterii contradictorii, deoarece dupa respingerea ca inadmisibile a exceptiei de neconstitutionalitate si a cererii de recuzare a constatat abuziv si fara sa intrebe partile ca nu mai sunt alte cereri prealabile si a trecut la rejudecarea apelului). Din punct de vedere juridic, modul in care a procedat instanta poate fi calificat drept respingerea prin (in) tacere a cererilor ca necitite.

Este imposibil ca apelata sa nu remarce ca persoana vatamata a facut o lunga argumentatie orala privind inadmisibilitatea motivului nr. 1 de neconstitutionalitate, cu referiri permanente la faptul ca s-ar critica inexistenta unei cai de atac, cu trimiteri la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia europeana a drepturilor omului, care consacra dreptul la dublul grad de jurisdictie. Persoana vatamata s-a aparat pe ceea ce nu s-a sustinut vreodata in prezenta exceptie de neconstitutionalitate - a confundat la modul absolut prezenta exceptie de neconstitutionalitate cu o exceptie de neconstitutionalitate ridicata intr-o cu totul alta cauza (pe care a si indicat-o expres), altfel spus persoana vatamata s-a aparat in prezenta cauza cu privire la o exceptie de neconstitutionalitate diferita ridicata intr-o alta cauza, un asemenea procedeu fiind quasi-imposibil de combatut din lipsa de text (legiuitorul nu a avut atata imaginatie incat sa reglementeze aceasta situatie de dedublare). Nicaieri in motivul nr. 1 de neconstitutionalitate apelanta nu a facut vorbire de chestiunea vreunei cai de atac, nicaieri apelanta nu s-a intemeiat pe interpretarea normelor constitutionale in lumina art. 2, ci a art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie (cifra 4 fiind distincta de cifra 2), care consacra dreptul la non bis in idem (art. 4, pe care s-a intemeiat apelanta) complet distinct de dreptul la dublul grad de jurisdictie (art. 2, pe care s-a aparat persoana vatamata).

Intrucat normele procedurale aplicabile nu permit calificarea acestei solutii judiciare altfel decat ca neintemeiata, iar nu metafizica ori penibila, apelanta poate solicita numai admiterea apelului ca fiind intemeiat.

2. Cu privire la al doilea grup de norme (motivul nr. 2 de neconstitutionalitate), exceptia de neconstitutionalitate a fost respinsa ca nefiind de competenta Curtii Constitutionale, partea fiind indrumata cu generozitate sa se adreseze Parlamentului si Guvernului (in conditiile in care partea nu cunoaste absolut nicio solutie jurisprudentiala a Curtii Europene a Drepturilor omului conform careia o solicitare adresata Parlamentului ori Guvernului ar constitui un remediu efectiv in sensul art. 13 din Conventia europeana a drepturilor omului).

Obiectul exceptiei sale de neconstitutionalitate il reprezinta neconstitutionalitatea normelor juridice indicate - chestiune de competenta Curtii Constitutionale -, iar nu interpretarea respectivelor norme juridice - chestiune de competenta instantelor judecatoresti - si cu atat mai putin modificarea lor. In mod constant, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a considerat admisibile si a admis exceptii de neconstitutionalitate, statuand ca o anumita dispozitie legislativa este neconstitutionala in masura in care s-ar interpreta intr-un anumit mod. Cu caracter exemplificativ, indicam Decizia nr. 459/16.09.2014, publicata in M.Of. nr. 712/30.09.2014. Astfel de exceptii de neconstitutionalitate sunt perfect admisibile.

In concret, exceptia de neconstitutionalitate (motivul nr. 2) a vizat acele dispozitii legislative procesuale penale din interpretarea carora ar rezulta ca instanta care judeca pe fond (in prima instanta sau in apel) o cauza penala nu ar avea competenta sa statueze asupra legalitatii urmaririi penale ori a probelor administrate in cursul urmaririi penale, deoarece asupra acestor chestiuni ar statua definitiv judecatorul de camera preliminara, hotararea lui fiind definitiva si legand juridic instanta care judeca (in prima instanta sau in apel) fondul procesului penal.

In cauza, in rejudecarea apelului (care este o judecata pe fondul temeiniciei acuzatiei in materie penala), prin note scrise depuse prin registratura inainte de sedinta de judecata si aflate la dosar, apelanta a solicitat instantei care rejudeca apelul ca constate unele nulitati referitoare la urmarirea penala si la probele administrate in cursul urmaririi penale. Cu privire la admisibilitatea acestor cereri in fata instantei care rejudeca apelul, apelanta a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legislative din interpretarea carora ar putea eventual rezulta ca respectivele cereri nu ar mai putea fi formulate ulterior procedurii de camera prealabila, deci ar fi inadmisibile. Interesul actual al apelantei si legatura dispozitiilor legale criticate cu solutionarea acestor cereri sunt evidente.

Este insa perfect adevarat ca instanta de apel a ignorat total cererile apelantei din respectivele note scrise (nici macar nu a dat posibilitatea apelantei sa le sustina oral si sa fie supuse dezbaterii contradictorii, deoarece dupa respingerea ca inadmisibile a exceptiei de neconstitutionalitate si a cererii de recuzare a constatat abuziv si fara sa intrebe partile ca nu mai sunt alte cereri prealabile si a trecut la rejudecarea apelului). Din punct de vedere juridic, modul in care a procedat instanta poate fi calificat drept respingerea prin (in) tacere a cererilor ca necitite.

Intr-o cauza similara, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala (in complet de 3 judecatori de judecare pe fond in prima instanta a unei cauze penale) a procedat in mod radical diferit, adica a considerat admisibila exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii legislative si a sesizat Curtea Constitutionala. Este vorba de Incheierea din 17.02.2015, Dosar nr. 2820/1/2014, autoarea exceptiei de neconstitutionalitate fiind doamna judecator Gabriela-Victoria BIRSAN, reprezentata prin acelasi avocat ca si apelanta din prezenta cauza. In respectiva cauza, dupa finalizarea definitiva a procedurii de camera preliminara, inculpata a formulat, in fata instantei judecand fondul, cereri privind nulitatea actelor de urmarire penala si a probelor din aceasta faza si a ridicat (cu aceeasi motivare) exceptia de neconstitutionalitate a acestor texte.

Principiul securitatii juridice (consacrat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului) si dreptul la interzicerea discriminarii impun ca, si in prezenta cauza, situatia de fapt fiind similara, solutia in drept sa fie similara, adica sa se sesizeze Curtea Constitutionala. Cum prezentul apel va fi solutionat de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar solutia anterior indicata provine de la aceeasi instanta si de la aceeasi sectie, trebuie amintita jurisprudenta cunoscuta a Curtii Europene a Drepturilor Omului privind inadmisibilitatea faptului ca insasi instanta suprema (al carei rol este de a asigura uniformitatea de jurisprudenta) sa pronunte solutii contradictorii, devenind ea insasi sursa de insecuritate juridica.

Apelanta solicita deci admiterea apelului ca fiind intemeiat.

3. Cu privire la al treilea grup de norme (motivul nr. 3 de neconstitutionalitate), exceptia de neconstitutionalitate a fost respinsa de prima instanta ca inadmisibila, intrucat s-a considerat (ca si la motivul nr. 1 de neconstitutionalitate) ca poarta asupra unor dispozitii normative care reglementeaza momente procesuale depasite, nemaifiind indeplinita conditia interesului actual.

Dispozitia legala criticata priveste modul de solutionare a unei cereri de preschimbare a unui termen de judecata.

Or, prin note scrise depuse prin registratura inainte de sedinta publica si aflate la dosar, apelanta, intemeindu-se pe dreptul la un remediu efectiv consacrat de art. 13 din Conventie, a solicitat instantei care rejudeca apelul sa ii remedieze violarea dreptului la un proces echitabil, inter alia prin anularea incheierii prin care s-a preschimbat termenul de judecata si care s-a intemeiat pe textul legal criticat. Este deci imposibil sa nu existe o legatura intre textul legislativ criticat prin exceptia de neconstitutionalitate si solutionarea de instanta de rejudecare a apelului a acestei cereri a apelantei. Este insa perfect adevarat ca instanta de apel a ignorat total cererile apelantei din respectivele note scrise (nici macar nu a dat posibilitatea apelantei sa le sustina oral si sa fie supuse dezbaterii contradictorii, deoarece dupa respingerea ca inadmisibile a exceptiei de neconstitutionalitate si a cererii de recuzare a constatat abuziv si fara sa intrebe partile ca nu mai sunt alte cereri prealabile si a trecut la rejudecarea apelului). Din punct de vedere juridic, modul in care a procedat instanta poate fi calificat drept respingerea prin (in) tacere a cererilor ca necitite.

Cererea reclamantei era deci una adresata instantei de rejudecare a apelului si cu care apelanta investise expres aceasta instanta in aceasta faza procesuala, deci interesul apelantei in verificarea constitutionalitatii normei legislative pe care se intemeia cererea sa era actual, momentul procesual nefiind depasit, iar exceptia de neconstitutionalitate avand clar legatura cu solutionarea acestei cereri.

Apelanta solicita deci admiterea apelului ca fiind intemeiat.

In concluzie, pentru toate aceste motive, apelanta reitereaza cererea din declaratia de apel, si anume ca instanta de apel sa admita apelul declarat anterior si motivat prin prezenta cerere separata si sa sesizeze Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate purtand asupra tuturor dispozitiilor legislative criticate".

*Cititi aici in integralitate motivele de apel ale Marianei Rarinca impotriva dispozitiei de respingere a cererii de sesizare a CCR