Drepturile banesti ale judecatorilor si procurorilor, dupa emiterea OUG nr. 20/2016, continua sa nasca ample discutii in mediile magistratilor si ale personalului auxiliar, modul de actiune al ministresei Justitiei Raluca Pruna fiind blamat de majoritatea celor care activeaza in sistemul judiciar. In contextul discutiilor si al nemultumirilor magistratilor, Lumeajustitiei.ro a publicat o Hotarare care arata ca unul dintre cei care sustin Memoriul adresat Ministerului Justitiei pentru aplicarea nediscriminatorie a OUG nr. 20/2016 era chiar judecatorul Dragos Calin (foto) de la Curtea de Apel Bucuresti, copresedinte al Asociatiei “Forumul Judecatorilor din Romania” si candidat la demnitatea de membru al CSM ca reprezentant al judecatorilor de la curtile de apel, acelasi care a respins, in 2009, recursurile a 28 de magistrati care isi cereau drepturile salariale, conform OUG nr. 10/2007. Si, dupa cum veti vedea, aceasta nu este singura Hotarare prin care judecatorul Dragos Calin a taxat drepturile salariale ale celor care activeaza in sistemul judiciar. Arsi la bani definitiv prin decizia judecatorului Dragos Calin au fost si grefierii.

In concret, tot in 2009, cand a refuzat drepturile salariale ale 28 de magistrati printre care si judecatorii Ionut Militaru si Bogdan Mateescu, judecatorul Dragos Calin, in calitate de presedinte al Completului CAB din care mai faceau parte judecatorii Daniela Enache Georgeta si Silvia Georgiana Ignat, a pronuntat, in data de 1 iunie 2009, Decizia nr. 3966R in dosarul nr. 3235/87/2007 prin care a dispus ca 17 greferi, sa nu beneficieze de prevederile OUG nr. 10/2007, motivand ca, avand calitate personal auxiliar de specialitate, “sunt salarizati in temeiul unei legi speciale – OG nr. 8/2007”. Din acest motiv, Completul prezidat de judecatorul CAB Dragos Calin a apreciat ca “personalul auxiliar de specialitate al instantelor nu poate pretinde in plus fata de drepturile ce i-au fost conferite prin legea speciala, alte drepturi prevazute de lege in beneficiul altor categorii profesionale”.

De remarcat este ca, prin Decizia nr. 3966R din 1 iunie 2009, judecatorul Dragos Calin a desfiintat sentinta civila nr.1902/09.04.2008, pronuntata in dosarul nr.3235/87/2007 de Tribunalul Teleorman - Sectia pentru Conflicte de Munca si Asigurari Sociale si Contencios Administrativ Fiscal, Complet Specializat pentru Conflicte de munca si asigurari sociale care a admis actiunea formulata de grefieri si a obligat Ministerul Justitiei, si Curtea de Apel Bucuresti la plata despagubirilor banesti, reprezentand cresteri salariale de 5% incepand cu 1 ianuarie 2007 fata de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% incepand cu 1 aprilie 2007 fata de nivelul din luna martie 2007 si cu 11% incepand cu data de 01.10.2007 fata de nivelul din luna septembrie 2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.

In motivarea sentintei nr. 1902/09.04.2008, Tribunalul Teleorman a retinut ca se impune majorarea indemnizatiilor greferilor intrucat poate fi interpretata drept o discriminare in fata altor categorii sociale care se incadrau in OUG nr. 6/2007 OUG nr. 10/2007 si OUG nr. 11/2007 (functionarii publici, persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si personalul didactic din invatamant) situatia ca acestia sa nu beneficieze de salarii marite.

Fata de aceasta mentiune, Completul CAB a retinut in Decizia nr. 3966R ca “nu orice diferenta de tratament reprezinta o situatie de discriminare”. Totodata, desfiintand sentinta nr.1902/09.04.2008, Completul prezidat de judecatorul CAB Dragos Calin a adus critici modului in care magistratii de la Tribunalul Teleorman au inteles sa interpreteze legea si sa o aplice gresit, depasindu-si atributiile atributiile puterii judecatoresti si extinzandu-si “treptat atributiile in detrimentul puterii legislative”.

Prezentam pasaje din motivarea CAB:

“Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut, pe fondul cauzei, ca prin OG nr. 6, 10 si 11/2007 s-au prevazut cresteri salariale pentru functionarii publici, personalul salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalul salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si personalul didactic din invatamant salarizat potrivit Legii nr.128/1997, privind statutul personalului didactic, iar reclamantii nu sunt reglementati pentru astfel de drepturi salariale, se presupune o discriminare a acestora fata de categoriile sociale mai sus aratate si care beneficiaza de aceste drepturi salariale.

Prin Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, precum si din cadrul altor unitati din sistemul justitiei, s-au reglementat salarizarea si alte drepturi ale personalului de specialitate criminalistica si ale personalului care ocupa functii auxiliare de specialitate criminalistica din cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice si al laboratoarelor de expertiza criminalistice, precum si a personalului de instruire fara specialitate juridica si ale personalului care ocupa functii auxiliare din cadrul Institutului National al Magistraturii si al scolii Nationale de Grefieri, prin inaintarea unei modalitati de salarizare aprobata ulterior prin lege, fapt ce a facut sa se abroge in totalitate Legea nr. 50/1996, lege ce reglementeaza salarizarea personalului mai sus aratat.

Impotriva acestei sentinte, in termenul legal a formulat recurs motivat MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTATILOR CETATENESTI, care a criticat sentinta ca netemeinica si nelegala, cu urmatoarea motivare:

Solutia primei instante este nelegala, prin prisma motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intrucat instituirea acestor drepturi in beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea ori prevederea in alt cuantum, in beneficiul altei categorii profesionale reprezinta o problema de legiferare; este vorba despre optiunea legiuitorului, intrucat numai el are dreptul sa reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizatiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum si a sporurilor sau adaosurilor la indemnizatiile si salariile de baza si drept urmare doar legiuitorul este cel care poate aprecia si stabili daca si ce cresteri se acorda anumitor categorii de salariati.

Ministerul Justitiei nu se afla in culpa in ceea ce priveste majorarile salariale pretinse si acordate intimatilor reclamanti si neavand nici o atributie in acest sens, nu se poate retine legitimarea procesuala pasiva.

Hotararea primei instante a fost data cu aplicarea gresita a legii, intrucat, prin O.G. nr. 8/2007, aprobata prin Legea nr. 247/2007, legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate cresteri salariale pentru anul 2007, in trepte, prin majorarea coeficientilor potrivit Anexei 1 a, b si c, incepand cu 1 ianuarie 2007, 31 martie 2007, 1 aprilie 2007, 30 septembrie 2007 si respectiv cu 1 octombrie 2007, in consecinta personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de cresteri salariale pe anul 2007, neputand beneficia si de drepturile altor categorii profesionale.

Pe de alta parte, prevederea unor drepturi in beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau dimpotriva prevederea, insa intr-un alt cuantum, in beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuita de la bugetul de stat, este o optiune a legiuitorului si nu se poate retine tratamentul diferentiat, cata vreme sunt in discutie situatii obiectiv diferite, particulare.

Astfel, avand in vedere obiectul actiunii, anume acordare de drepturi banesti, solicitare intemeiata pe constatarea faptului ca printr-o serie de acte normative s-au majorat veniturile salariale ale altor categorii profesionale din sectorul bugetar, fara a fi majorate corespunzator si veniturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate, nu poate fi retinuta existenta unei discriminari intrucat nu este vorba de persoane aflate in situatii analoage sau comparabile, deci un tratament favorizant al celorlalti bugetari fata de personalul auxiliar de specialitate.

Reclamantii sunt salarizati in temeiul unei legi speciale, drepturile salariale si alte drepturi de care beneficiaza sunt stabilite exhaustiv in cuprinsul acesteia, neputand beneficia de alte drepturi neprevazute in favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiaza de drepturile reglementate de legea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.

Chiar acceptand teza potrivit careia cresterile salariale acordate prin O.G. nr. 10/2007 unor anumite categorii de salariati din sistemul bugetar au avut scopul de a acoperi partial nivelul inflatiei, trebuie subliniat ca personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de cresteri salariale in cursul anului 2007 prin majorarea coeficientilor de salarizare, in aceleasi transe, respectiv incepand cu 1 ianuarie 2007, 1 aprilie 2007 si 1 octombrie 2007.

Asadar, desi au fost majorati coeficientii de multiplicare, iar nu valoarea de referinta sectoriala asa cum solicita reclamantii prin cererea de chemare.

Prin urmare, aflandu-se intre categoriile profesionale care in cursul anului 2007 au beneficiat de majorari salariale, decizia luata la nivelul Guvernului de a nu mai acorda si alte majorari in cursul anului, prin cresterea valorii de referinta salariala, decat celorlalte categorii din sectorul bugetar care nu au beneficiat de alte cresteri, nu reprezinta o situatie care sa fi avut drept rezultat plasarea personalului auxiliar de specialitate intr-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remuneratie echitabila si satisfacatoare.

Nu orice diferenta de tratament face a se retine starea de discriminare, ci numai acea diferenta care se constata intre persoane aflate in situatii analoage, fara o justificare rezonabila si fara sa fie necesara intr-o societate democratica.

Modul de stabilire prin lege a unor drepturi in favoarea unor categorii profesionale in mod diferit fata de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care tin de statutul profesional al unei categorii nu este o problema ce poate fi apreciata din punctul de vedere al discriminarii, depasind cadrul legal reglementat prin Ordonanta Guvernului nr.137/2000. (…)

In cazul de fata, este cert ca nu poate fi vorba despre existenta vreunei "comparabilitati" sau, cu atat mai putin, a unei "analogii" intre situatia personalului auxiliar de specialitate si celelalte categorii de personal din sectorul bugetar care au beneficiat de majorari salariale in temeiul O.G. nr. 10/2007.

Prima instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti. Astfel, fata de obiectul actiunii, instanta de fond ar fi trebuit sa constate ca, asemenea altor categorii profesionale, intimatii-reclamanti sunt salarizati in temeiul unei legi speciale, care stabileste in mod exhaustiv drepturile salariale si alte drepturi de care acestia beneficiaza, neputand beneficia de alte drepturi decat daca sunt prevazute expres in favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevazute de legea speciala pentru salarizarea personalului auxiliar de specialitate.

Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:

Reclamantii solicita de fapt extinderea dispozitiilor legale din ordonantele Guvernului care prevad cresteri salariale pentru alte categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si aplicarea acestor dispozitii pentru categoria profesionala din care fac parte, adica pentru alte situatii decat cele avute in vedere de legiuitor la adoptarea acestor acte normative si neprevazute in cuprinsul lor.

Potrivit art. 1 din OG nr. 10/2007, in anul 2007, salariile de baza ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobata prin Legea nr. 383/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si indemnizatiile personalului care ocupa functii de demnitate publica, stabilite potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonantei Guvernului nr. 3/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majoreaza in 3 etape, astfel: a) cu 5% incepand cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% incepand cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% incepand cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.

Fata de domeniul de aplicare a acestui act normativ, rezulta ca nu a fost avuta in vedere categoria grefierilor. In plus, nu este vorba de indexari, determinate de pierderea puterii de cumparare a monedei nationale, ci de cresteri salariale, acordate in anumite domenii.

Prin urmare, nu poate exista o discriminare a reclamantilor in raport de alte categorii profesionale, in conditiile in care acestia au o lege speciala de salarizare. (…)

In ultimii ani, puterea judecatoreasca si-a extins treptat atributiile in detrimentul puterii legislative, fapt ce reiese din solutiile constante ale Curtii Constitutionale.

Instanta de contencios constitutional a stabilit ca instantele judecatoresti nu pot crea norme juridice. Astfel, referitor la sporurile salariale sau la alte drepturi de aceeasi natura, avand ca temei juridic principiul nediscriminarii, reglementat pe larg in Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile acesteia sunt neconstitutionale in masura in care din ele se desprinde intelesul ca, in atributiile instantelor judecatoresti intra crearea unor norme juridice, care sa prevada alte drepturi decat cele avute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, instituindu-se astfel, pe cale judiciara, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative.

Acordarea cresterilor salariale, prin ordonantele mentionate, anumitor categorii de persoane, a reprezentat o optiune a legiuitorului si nu poate constitui o discriminare.

Nu se poate aprecia ca fiind discriminatoriu faptul ca reclamantii nu au beneficiat de maririle salariale acordate personalului contractual si persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, de vreme ce persoanele din aceste categorii profesionale sunt salarizate in baza altor prevederi legale.

In acest sens, Curtea retine ca recurentii reclamanti, avand calitatea de personal auxiliar de specialitate, sunt salarizati in temeiul unei legi speciale – O.G. nr. 8/2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 247/2007, care stabileste drepturile salariale si alte drepturi de care aceste categorii de personal beneficiaza. Potrivit dispozitiilor art. 1 din mentionatul act normativ, prezenta ordonanta reglementeaza salarizarea si alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate si personalului conex din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, cu modificarile si completarile ulterioare.

Asa fiind personalul auxiliar de specialitate al instantelor nu poate pretinde in plus fata de drepturile ce i-au fost conferite prin legea speciala, alte drepturi prevazute de lege in beneficiul altor categorii profesionale, o asemenea diferentiere realizata de legiuitor avand o justificare rezonabila.

Nu orice diferenta de tratament reprezinta o situatie de discriminare, ci numai acea diferenta constatata intre persoane aflate in situatii analoge sau comparabile, ceea ce nu este cazul in speta.

Pentru aceste considerente, Curtea in temeiul art. 312, cu referire la art. 304 pct. 4 si 9 din Codul de procedura civila, va admite recursul, va modifica, in tot, sentinta recurata, in sensul ca va respinge actiunea, ca neintemeiata".

*Cititi aici integral aici Decizia Curtii de Apel Bucuresti