EXCLUSIV - Inalta Curte infirma existenta infractiunii de favorizare a infractorului. Prim-procurorul de la PJS 4, Mihai Betelie, a fost arestat pentru ca si-a folosit puterea functiei ca sa incheie anumite contracte (Motivarea arestarii)

Judecatorii supremi Cristina Rotaru (presedinte), Ionut Matei si Sorina Popescu au motivat decizia de arestare, pentru 29 de zile, a prim-procurorului de la Parchetul Sectorului 4, Mihai Betelie (foto) si a secretarului general al Primariei Sector 1, Bogdan Grigorescu, acuzati de DNA de comiterea unor fapte de coruptie. Inalta Curte a aratat in motivarea prezentata astazi in exclusivitate de Lumeajustitiei.ro, ca nu exista indicii care sa duca la concluzia existentei, in caz, a infractiunii de favorizare a infractorului. Aceasta infractiune a fost retinuta de DNA in sarcina procurorului Betelie, anchetatorii DNA retinand faptul ca prim-procurorul, anuntat de un jandarm cu privire la plantarea de microfoane in sediul Parchetelor de pe strada Scaune, a dat informatia catre presa, favorizandu-l astfel pe cel vizat de actiunea de plantare a microfoanelor. Instanta a apreciat insa ca Betelie trebuie arestat nu pentru ca si-a facut o societate comerciala, prin interpusi, ci pentru ca ar reprezenta un pericol pentru ordinea publica, deoarece s-a folosit de atributele pe care i le-a conferit functia de procuror pentru a determina anumite persoane din societatea Romprest sa incheie sau sa mentina contracte cu firma sa. Instanta suprema a retinut, de asemenea, ca, in ciuda faptului ca niciun partener de afaceri nu a reclamat vreun santaj sau presiune facuta in mod direct de procurorul Betelie, totusi, simplul fapt ca partenerii au acceptat sa mentina derularea contractelor cu firma lui Betelie, in ciuda faptului ca aceasta nu avea avizele prevazute de lege, urmare a insistentelor acestuia, demonstreaza ca se temeau de posibile repercusiuni datorate functiei detinute de Betelie. Prezentam mai jos pasaje din motivarea ICCJ.

ICCJ: Infractiunea de favorizare a infractorului nu exista!

Instanta suprema a apreciat, in motivarea deciziei prin care a dispus arestarea lui Mihai Betelie si a lui Bogdan Grigorescu, faptul ca: “In mod corect, prima instanta a apreciat ca in cauza exista indicii cu privire la savarsirea acestei infractiuni (n.n.-prevazuta de articolul 12, litera a din Legea 78/2000) de ambii inculpati. In declaratia data in fata instantei, inculpatul Betelie a si recunoscut ca avea o societate comerciala pe care o administra in fapt si care ii apartinea, desi era inregistrata pe numele altei persoane (...). Aspectul daca activitatile retinute in referatul DNA pot fi echivalate cu efectuarea de operartiuni financiare ca acte de comert poate fi analizat intr-un asemenea cadru procesual”.

Cu privire la infractiunea de favorizare a infractorului, retinuta in sarcina lui Betelie, ICCJ a aratat ca: „situatia de fapt nu este suficient de bine conturata la acest moment, pentru a vorbi de indicii privind savarsirea unei infractiuni, aspect ce rezulta si din hotararea primei instante”. Despre instigare la infractiunea de folosire a influentei sau a autoritatii de catre o persoana cu functie de conducere intr-un partid, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, instanta suprema a retinut ca: “exista indicii ca inculpatul Betelie i-a determinat” pe mai multi oameni politici sa isi traficheze influenta pentru a-i aduce beneficii companiei sale.

Inalta Curte: Angajatii Romprest au fost presati de Betelie si Grigorescu sa accepte incheierea de acte aditionale la contractul initial, presiunile nu au fost directe

Cu privire la infractiunea de santaj, ICCJ a aratat ca: “rezulta indicii cu privire la faptul ca cei doi inculpati au constrans pe reprezentantii SC Romprest, Velicu Mihai si Necula Marin sa continue livrarile de deseuri catre SC Enviroservice SRL, desi aceasta nu indeplinea conditiile prevazute de lege (autorizatia de mediu). Ca urmare a presiunilor exercitate, reprezentantii Romprest au acceptat sa incheie un act aditional la contractul initial, act care permitea reluarea livrarilor, chiar si in lipsa unui cantar care sa ateste cantitatile transportate spre prelucrare, precum si a autorizatiei de mediu si astfel continuarea activitatii Enviroservice. Betelie Mihai, desi nu i-a amenintat in mod direct pe reprezentantii Romprest, a urmarit prin insistentele sale sa le dea de inteles ca daca nu vor face livrarile poate trece si la alte coercitii, constand in intarzierea platii de catre Primaria Sectorului 1 Bucuresti a facturilor catre Romprest, creand astfel serioase probleme economice companiei. Aspectul invocat de inculpatul Betelie, prin aparator, ca in cauza nu subzista infractiunea de santaj, intrucat numitii Velicu Mihai si Necula Marin au aratat la audieri ca nu s-au simtit amenintati si ca nu au in dosar calitatea de parte vatamata, ci de martori, nu poate fi retinuta de instanta. In primul rand, pozitia subiectiva a celui santajat nu are relevanta, pentru existenta acestei infractiuni, iar, pe de cealalta parte, aspectul ca cei doi nu au calitate de parte vatamata nu reprezinta nicio relevanta, pentru ca dispozitiile art. 82. CPP permit ca partea vatamata sa fie ascultata ca martor, daca nu e constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata”.

Nu exista date ca, lasati in libertate, prim-procurorul de la Sectorul 4 si secretarul general al Primariei Sector 1 ar comite infractiuni sau ar zadarnici aflarea adevarului

Inalta Curte a demontat argumentele DNA care vizau arestarea prim-procurorului Betelie pe motiv ca acesta ar incerca zadarnicirea anchetei si a aratat ca pentru aceasta supozitie nu exista niciun indiciu. ICCJ a retinut insa ca prim-procurorul este un pericol pentru ordinea publica.

“Pentru inculpatul Betelie Mihai, Parchetul a solicitat luarea masurii arestarii preventive pe temeiul prevazut de art. 148 litera b, CPP, argumentand ca in calitatea sa de prim-procuror, s-a folosit de pozitia avuta, fie pentru a obtine serviciu contra altor servicii, fie pentru a intimida persoane cu interese contrare cu ale sale, iar acest modus operandi demonstreaza ca putea zadarnici aflarea adevarului. Inalta Curte constata ca in mod judicios a decis prima instanta ca in cauza nu subzista temeiul prevazut de art 148, litera b CPP, pentru ca nu sunt indicii ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului, prin influentarea unei parti, a unui martor, sau expert sau prin distrugerea, alterarea sau sustragerea unor materiale de proba. Pentru ca acest temei sa fie incident trebuie demonstrat ca inculpatul face astfel de demersuri in raport cu cercetarile demarate intr-o cauza. Ce se retine de Parchet ca fiind aspecte ce contin un asemenea comportament al inculpatului sunt posibile fapte penale savarsite anterior si pentru care probabil urmeaza ca inculpatul sa fie cercetat. A justifica aplicarea acestui temei de arestare prevazut de comportamentul avut de inculpat anterior desfasurarii cercetarilor penale ar insemna sa acceptam de plano ca in cazul inculpatilor care sunt urmariti penal pentru infractiuni de fals, impiedicarea participarii in proces etc, acest caz este total incident. In ceea ce priveste temeiul prevazut de art 148 litera f, propus de Parchet pentru inculpatul Betelie Mihai si pentru inculpatul Grigorescu Bogdan, Inalta Curte constata ca, pentru retinerea acestuia, trebuie indeplinite cumulativ, doua conditii: o conditie privind savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa detentiei pe viata sau pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 4 ani;- o conditie privind pericolul pentru ordinea publica, pe care il reprezinta punerea in libertate a inculpatului. Asa cum am aratat, din materialul probator administrat in cauza, exista temeiuri ce contureaza presupunerea rezonabila pentru un observator independent ca inculpatii au savarsit faptele pentru care sunt cercetati penal (mai putin fapta de favorizare a infractorului, in cazul inculpatului Betelie). Este adevarat ca pentru luarea masurii arestarii preventive trebuie sa existe indicii cu privire la savarsirea unei infractiuni pentru care se prevede o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 4 ani. Insa, in cauza, chiar daca nu se face o analiza a elementelor componente ale infractiunilor retinute in sarcina inculpatilor, nu se poate sustine ca nu exista indicii cu privire la existenta infractiunilor de coruptie retinute de Parchet (...). Prin jurisprudenta CEDO s-a subliniat ca se poate dispune privarea de libertate atunci cand exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni, fara a fi necesar sa se stabileasca la momentul arestarii ca infractiunea s-a comis sau care e natura exacta a acesteia, deoarece obiectul preocuparilor, pe parcursul privarii de libertate, e acela de a continua cercetarile in scopul confirmarii sau infirmarii temeiurilor ce au determinat arestarea (cauza Murray contra Marii Britanii). Ca atare, prima conditie prevazuta de lege pentru retinerea dispozitiilor art. 148, litera f. CPP e indeplinita. Cea de-a doua conditie a art. 148, litera f CPP presupune existenta unor probe ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol pentru ordinea publica, iar aparatorii au invocat faptul ca nu exista astfel de probe la dosar. Textul de lege al art. 148, litera f CPP nu trebuie interpretat ad literam, pentru ca o asemenea interpretare ar conduce la concluzia ca in nicio situatie nu ar putea fi luata masura arestarii preventive in baza acestui temei, deoarece este imposibil sa existe probe asupra unor comportamente viitoare. Pericolul pentru ordinea publica reprezinta o predictie, o apreciere pe care judecatorul o face asupra comportamentului viitor al inculpatului. In lipsa unor dispozitii legale, care sa indice exigentele in functie de care se stabileste pericolul pentru ordinea publica, criteriile de evaluare ce stau la baza aprecierii daca punerea in libertate a inculpatului prezinta pericol pentru ordinea publica nu pot fi decat gravitatea concreta a faptei comise, ce nu trebuie confundata cu pericolul social al infractiunii savarsite, care este relevat in pedeapsa prevazuta de lege si circumstantele personale ale inculpatului (antecedente penale, atitudinea inculpatului fata de fapta si urmarile sale). In cadrul acestei aprecieri, unul din cele doua criterii poate avea un rol determinant, astfel incat uneori, spre exemplu, gravitatea extrema a faptei savarsite justifica prin ea insasi, luarea masurii preventive, chiar daca circumstantele personale ale inculpatului nu o impune. Astfel, pericolul pentru ordinea publica nu se rezuma la iminenta savarsire a unor acte de violenta, asa cum se sustine uneori, pentru ca, daca ar fi asa, legea ar limita posibilitatea luarii masurii arestarii preventive in baza acestui temei, la sfera infractiunilor contra persoanei”.

Betelie, considerat pericol pentru ordinea publica din cauza modului in care si-a asigurat succesul afacerii

ICCJ a aratat ca in acest caz: “Pericolul pentru ordinea publica reprezinta temerea ca, odata pus in libertate, inculpatul ar comite fapte penale ori ar declansa puternice reactii in randul opiniei publice, determinate de fapta savarsita de acesta si de starea sa de libertate. De altfel, in jurisprudenta CEDO se arata ca, pentru luarea masurii arestarii preventive, este suficienta existenta unei suspiciuni rezonabile ca s-a savarsit o infractiune, riscul de fuga sau cel privind comiterea unei alte infractiuni fiind necesar doar pentru prelungirea masurii arestarii preventive. In ceea ce priveste gravitatea faptelor ce fac obiectul acestei cauze, Inalta Curte apreciaza ca aceasta e de natura sa ateste pericolul pentru ordinea publica (…). In cauza, pericolul pentru ordinea publica nu rezulta din faptul ca inculpatul si-a constituit o societate comerciala, incercand sa isi suplimenteze veniturile, asa cum in mod simplist incearca acesta sa prezinte situatia. Pericolul pentru ordinea publica rezulta din modul in care a conceput inculpatul o asemenea activitate. Sunt relevante in acest sens interceptarile comunicatiilor telefonice care atesta ca reusita acestui demers era asigurata prin folosirea permanenta a atributelor oferite de functiile ce le detineau in sistemul public. Cei doi inculpati reuseau sa determine incheierea de contracte care sa asigure profitul firmei prin utilizarea constrangerii, cei vizati fiind firme care aveau la randul lor contracte cu Primaria Sector 1, unde inculpatul Grigorescu avea functia de secretar general, o pozitie din care putea periclita normala desfasurare a contractelor pe care le incheiasera anterior cu administratia locala. Folosirea atributelor functiei nu inseamna doar utilizarea influentei si autoritatii de care se bucurau, ci folosirea constrangerii prin luarea unor masuri coercitive impotriva celor care nu erau receptivi la solicitarile lor.

Se releva comportamentul inculpatului Betelie, care, in calitatea sa de procuror, a incercat nu doar sa stopeze un control al organelor abilitate la societatea pe care o detinea, dar si sa intimideze si sanctioneze pe cei in drept sa faca un asemenea control. Presiunile facute de inculpat aveau rolul nu doar de a obliga anumite societati comerciale sa incheie contracte defavorizante din punct de vedere financiar pentru ele, dar si de a le determina sa incalce dispozitiile legii si sa se expuna unor sanctiuni administrative sau penale. Pentru ca, desi stiau ca a urma 'directivele' date de inculpati inseamna a incalca legea, dupa insistentele acestora, au inteles ca e preferabil sa-si asume un asemenea risc, decat sa se expuna masurilor pe care le-ar fi putut lua inculpatii impotriva lor. Este si aspectul care demonstreaza ca cei in cauza se simteau amenintati. Inculpatul Betelie, care prin natura functiei sale era primul chemat sa respecte legea, nu doar ca nu o facea, dar ii obliga si pe altii sa o incalce. Gravitatea faptelor e dedusa nu doar din natura acestora, ci si din perioada mare de timp pe parcursul careia au fost desfasurate activitatile infractionale (aproximativ jumatate de an), astfel incat nu se poate sustine ca inculpatii nu au chibzuit si nu au constientizat gravitatea acestora. Inculpatul Betelie a argumentat ca, deziluzionat de sistemul judiciar, si-a constituit aceasta societate comerciala, intentionand sa isi dea demisia din functia de procuror. Pe langa faptul ca planurile de viitor ale inculpatului nu pot influenta asupra faptelor presupus comise, din probatoriul administrat este greu de crezut ca ar fi optat pentru o asemenea solutie, din moment ce afacerea era garantata tocmai de puterea pe care i-o conferea calitatea de procuror. Desi inculpatii sunt cunoscuti in societate ca persoane cu un comportament bun, modalitatea de savarsire a faptelor atesta ca e vorba in realitate de o aparenta. Luarea masurii arestarii preventive nu inseamna o discriminare pozitiva pentru faptul ca este magistrat, asa cum a aratat unul din aparatorii inculpatului Betelie. Nu se poate face abstractie, insa, din analiza faptelor, ca era magistrat, iar amenintarile voalate erau extrem de credibile pentru partenerii de afaceri, intrucat acestia constientizau parghiile prin care putea actiona inculpatul, tocmai datorita faptului ca era procuror. Rationamentul este valabil si in cazul inculpatului Grigorescu Bogdan. Pericolul pentru ordinea publica este confirmat de faptul ca asemenea comportamente intaresc sentimentul, la nivelul perceptiei generale, ca in organele statului isi desfasoara uneori activitatea persoane care folosesc metode de tip mafiot, prin care isi satisfac interese personale si prin care impiedica si pe ceilalti sa isi desfasoare onest activitatea”.