Inalta Curte de Casatie si Justitie a confirmat ca in cazul lui Mihai Stoica a fost aplicata incorect legea penala mai favorabila, fiindu-i aplicata o condamnare nelegala in dosarul "Transferurilor". Prin decizia luata in urma cu doar o zi, in 14 aprilie 2014, de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, din care a facut parte si presedinta Sectiei penale a ICCJ, judecatoarea Corina Jijiie (foto), instanta suprema a trasat practic linia de urmat, in viitor, pentru aplicarea legii penale mai favorabile in cazul prescriptiei raspunderii penale. Conform deciziei Inaltei Curti, singura interpretare valida in ce priveste aplicarea legii penale mai favorabile in cazul prescriptiei este institutia autonoma. Interesant este ca, judecatoarei Corina Jijiie i-a trecut prin mana dosarul "Transferurilor", in sensul in care a facut parte din Completul de 3 al ICCJ, alaturi de judecatoarele Lavinia Lefterache si Lucia Tatiana Rog, care a judecat cauza.

Mai exact, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a admis, in data de 14 aprilie 2014, sesizarea formulata de Sectia I Penala a Curtii de Apel Bucuresti in dosarul nr. 530/303/2013 prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizand aplicarea legii penale mai favorabile in cazul prescriptiei raspunderii penale, respectiv, daca prescriptia raspunderii penale reprezinta o institutie autonoma fata de institutia pedepsei, stabilind urmatoarele: “In aplicarea art.5 din Codul penal, stabileste ca prescriptia raspunderii penale reprezinta o instiutie autonoma fata de institutia pedepsei”.

Practic, daca Decizia Inaltei Curti din data de 14 aprilie 2014 era data inaintea pronuntarii din dosarul “Transferurilor”, Mihai Stoica - condamnat definitiv la 3 ani si 6 luni de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave – era in mod sigur in libertate, intrucat judecatoarele Codruta Strimb si Anca Alexandrescu de la Curtea de Apel Bucuresti ar fi fost obligate sa aplice legea penala mai favorabila in cazul prescriptiei pe interpretarea autonoma, si nu pe interpretarea globala.

Specialistii in Drept sustin ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat corect incadrarea prescriptiei raspunderii penale ca institutie autonoma fata de institutia pedepsei, intrucat aceasta este o solutie clasica in sistemul de Drept roman. In aceste conditii, judecatorului ii revine sarcina de a aprecia legea penala mai favorabila, tinand cont pe de-o parte de incadrarea juridica, iar pe de alta parte de setul de institutii juridice, care sunt independente de incadrarea juridica. Astfel, se poate constata ca Noul Cod penal este mai favorabil sub aspectul pedepsei pentru infractiunea de inselaciune, in timp ce prescriptia e mai favorabila pe vechiul Cod, caz in care se aplica incadrarea juridica din Noul Cod si prescriptia din vechiul Cod.

De altfel, chiar unul dintre membrii Comisiilor de elaborare a noilor Coduri penale si a legilor de punere in aplicare, prof. univ. dr. Florin Streteanu, a explicat intr-un articol intitulat „Consideratii privind aplicarea legii penale mai favorabile in cazul legilor complexe" ca doctrina romana a ramas fidela principiului statornicit in perioada interbelica, care prevede aplicarea legii penale mai favorabile distinct, in raport de fiecare institutie autonoma: "Se observa asadar ca exponentii tuturor celor trei mari scoli de drept penal din epoca (Bucuresti, Cluj, Iasi) sustineau fara rezerve solutia aplicarii legii penale mai favorabile in raport de institutii autonome si nicidecum global. Dupa intrarea in vigoare a Codului penal din 1968, doctrina romana, in marea sa majoritate, a ramas fidela principiului statornicit in perioada interbelica, acela al aplicarii legii penale mai favorabile distinct, in raport de fiecare institutie autonoma. (...) Fara a contesta ca in perioada analizata au existat si opinii favorabile ideii de aplicare globala a legii penale mai favorabile, acestea nu sunt de natura sa contrazica afirmatia potrivit careia doctrina majoritara (atat numeric cat si ca prestigiu) a fost si ramane fidela ideii de aplicare a legii mai favorabile in mod distinct pentru fiecare institutie autonoma. Si atunci nu putem sa nu ne intrebam care este traditia aplicarii globale a legii penale mai favorabile invocata cu atata vehementa?"

Problema interventiei prescriptiei a fost ridicata chiar si de procurorul DNA din dosarul "Transferurilor", care a solicitat constatarea prescriptiei in cazul lui Mihai Stoica. CAB nu a agreat insa aceasta solutie si a apreciat ca trebuie sa interpreteze legea pe aplicare globala – ceea ce a determinat condamnarea la 3 ani si 6 luni de inchisoare pentru inselaciune – in loc de interpretarea autonoma in cazul careia s-ar fi constatat interventia prescriptiei.

Prin urmare ne aflam in fata unui caz de privare nelegala de libertate, care va fi sanctionat la CEDO.

Trebuie amintit ca cele doua judecatoare de la CAB au argumentat aplicarea legii penale mai favorabile pe interpretare globala in baza unor articole copiate de la colega lor de la Sectia II a penala a CAB, judecatoarea Simona Cirnaru, care au fost de altfel publicate si pe juridice.ro.

Iata argumentele CAB pentru aplicarea globala "in integrum" a legii penale mai favorabile:

"O a doua concluzie evidenta este cea a situatiei cu totul privilegiate in care este plasat infractorul aflat in curs de judecata la data de 01.02.2014, potential beneficiar al dispozitiilor penale mai favorabile cuprinse atat in legea noua, cat si in Codul penal din 1969 sub imperiul caruia a comis fapta. Situatia acestei categorii de infractori este, in mod cert, una mult mai favorabila, atat in raport de persoanele condamnate definitiv, anterior datei de 01.02.2014, pentru fapte similare, cat si in raport de persoanele ce vor fi judecate exclusiv conform legii noi.

Or, a aplica, combinat, institutii „autonome” din cele doua coduri penale reprezinta o incalcare directa a prevederilor art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, sub aspectul crearii unei discriminari pozitive pentru infractorul astfel judecat, care va beneficia de un tratament preferential, doar pentru faptul ca, in cauza de fata, procesul penal s-a lungit dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal.(...) In alta ordine de idei, Curtea remarca faptul ca, aplicarea, concomitenta, a dispozitiilor penale mai favorabile din legile succesive, iar nu a legii, in ansamblul sau, este o constructie teoretica ce nu isi gaseste fundamentul in dispozitiile art. 5 alin. 1 din Codul penal ori in dispozitiile legii de punere in aplicare a acestui act normativ. Astfel, se constata ca art. 5 alin. 1 din Codul penal consacra principiul aplicarii ”legii mai favorabile”, asadar, a unei singure legi, in exclusivitate.(...)

Contrar celor sustinute de catre reprezentantul Ministerului Public, in sedinta de judecata de la data de 10 februarie 2014, cand au avut loc dezbaterile, Curtea apreciaza ca dispozitiile articolelor 10 si 15 din Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a Codului penal nu consacra institutii de drept penal autonome in materia pluralitatii de infractiuni si nu legitimeaza procesul de interpretare a art. 5 alin. 1 din Codul penal in aceasta acceptiune. (...)

In fine, Curtea observa faptul ca aplicarea combinata, in aceeasi cauza, a dispozitiilor mai favorabile infractorului din doua sau mai multe legi succesive ridica probleme de conformitate cu jurisprudenta obligatorie a Curtii Constitutionale in aplicarea principiului consacrat de art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei.(...)

In primul rand, Curtea remarca faptul ca niciuna dintre deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala nu foloseste expresia de „institutii autonome” si, implicit, nu defineste acest termen.

De altfel, notiunea de „institutie de drept penal autonoma” nu se regaseste in niciuna dintre normele Codului penal in vigoare ori ale Legii nr. 187/2012 privind punerea in aplicare a acestui act normativ sau in orice alta dispozitie legala.

O alta observatie a Curtii de apel consta in faptul ca, la data pronuntarii deciziei obligatorii sus mentionate, Curtea Constitutionala nu a avut in vedere modificarea, ulterioara, globala, de substanta, a Codului penal, ci doar a analizat constitutionalitatea majorarii termenului de prescriptie speciala a raspunderii penale, in raport de noile prevederi ale art. 124 din Codul penal din 1969, in conditiile in care, nu intervenisera alte modificari ale legii penale. Astfel, daca anterior noilor prevederi criticate termenul de prescriptie speciala era compus din termenul general prevazut de art. 122 din Codul penal din 1969 plus inca jumatate, in prezent legiuitorul l-a majorat cu inca o data. (...) Revenind la aplicarea globala a legii penale mai favorabile, Curtea constata ca prezinta relevanta similara si decizia de recurs in interesul legii nr. 8/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitiei. Astfel, in considerentele obligatorii ale acestei decizii s-a aratat ca succesiunea in timp a legilor penale „genereaza situatii tranzitorii, ce impun o derogare fireasca de la principiul activitatii legii penale. Ca urmare, pentru asemenea situatii, trebuie sa se recurga la principiul subsidiar al aplicarii legii penale mai favorabile. Or, acest principiu impune aplicarea mai favorabile in ansamblu si nu doar aplicarea unora dintre ale acelei legi.

Ca atare, in raport cu principiul mentionat, nu se poate recurge la combinarea unei dispozitii mai favorabile dintr-o lege cu dispozitii din alta lege, fiindca in acest fel s-ar ajunge, pe cale judecatoreasca, la crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi ingaduit. De aceea, in art. 13 din Codul penal este folosita expresia si nu dispozitiile mai favorabile ale unei legi”.

Cu referire la inculpatul Stoica Mihai, comparand cele doua legi penale succesive, Curtea retine urmatoarele :

"Rationamentul juridic este similar cu cel expus anterior.

Astfel, sub aspectul legii vechi, se constata ca a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale, in conformitate cu art. 122 alin. 1 lit. c si art. 124 din Codul penal din 1969, in anul 2011, pentru infractiunile de evaziune fiscala, prevazuta de art. 12 din Legea nr. 87/1994, comisa in anul 1999 (pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de la 2 la 7 ani, prin urmare, termenul special de prescriptie este de 8 ani plus jumatate, in total, 12 ani) si de spalare de bani (doua infractiuni), comise in acelasi an, prevazute de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicata si de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 republicata (pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile savarsite este inchisoarea de la 3 la 10 ani, prin urmare, termenul special de prescriptie este de 8 ani plus jumatate, in total, 12 ani).

Pentru cele doua infractiuni de inselaciune cu consecinte deosebit de grave (comise in luna martie a anului 1999 si in luna februarie a anului 2001), prevazute de art. 215 alin. 1, 2, 5 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 2 din Codul penal din 1969, Curtea s-a orientat spre o pedeapsa principala redusa sub minimul special prevazut de lege, spre limita minima permisa de lege (o treime din minimul special de 10 ani, asadar, o pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara), retinand cuantumul prejudiciului infractional produs cluburilor de fotbal, de 550.000 USD si, respectiv, de 500.000 USD.

Asadar, in urma contopirii celor doua pedepse, inculpatul Stoica Mihai ar avea de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara, in conditiile in care, nu s-a apreciat necesara aplicarea si a unui spor de pedeapsa.

Sub aspectul legii noi, se constata ca a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale, in conformitate cu art. 154 alin. 1 lit. d si art. 155 alin. 4 din Codul penal, pentru cele doua infractiuni de inselaciune retinute in sarcina inculpatului. Astfel, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile savarsite este inchisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescriptie este de 5 ani plus 5 ani, in total, 10 ani.

Prin urmare, vor fi aplicate pedepse cu inchisoarea pentru cele trei infractiuni ramase, de evaziune fiscala (o fapta) si de spalare de bani (doua infractiuni) intr-un cuantum orientat spre minimul special prevazut de lege, de 2 ani, pentru infractiunea de evaziune fiscala si de cate 3 ani, pentru cele doua infractiuni de spalare de bani, plus pedepse complementare.

Asadar, in conditiile art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal redat anterior, se aplica pedeapsa de 3 ani, la care se adauga un spor obligatoriu de o treime din 5 ani – totalul celorlalte doua pedepse aplicate (1 an si 8 luni), rezultand pedeapsa finala de 4 ani si 8 luni inchisoare.

In consecinta, Curtea constata ca legea penala mai favorabila, in cazul inculpatului Stoica Mihai este Codul penal din 1969, in ceea ce priveste cuantumul pedepselor, concursul de infractiuni si incidenta cauzei care inlatura raspunderea penala - prescriptia si a circumstantelor atenuante".