Judecatoarea Alina Macavei (foto) de la Sectia I civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a realizat o impresionanta analiza a modului in care functioneaza si este aplicata Justitia in anul 2015, a lacunelor pe care le prezinta legislatia actuala, a modului in care relationeaza sefii institutiilor cheie din sistemul judiciar, precum si a efectelor pe care le au aceste legaturi. De departe cea mai interesanta si, totodata, cea mai grava realitate evidentiata de judecatoarea Alina Macavei de la ICCJ este cea referitoare la “parteneriatul de nadejde” dintre Inalta Curte si DNA, recunoscut public de sefele celor doua institutii, judecatoarea Livia Doina Stanciu si procuroarea Laura Codruta Kovesi. In timpul dezbaterilor stiintifice "Rolul Justitiei in sistemul puterilor de stat", organizata la Parlament de Asociatia Magistratilor din Romania in parteneriat cu Institutul de Cercetari Juridice "Acad.Andrei Radulescu" al Academiei Romane si cu Comisia juridica a Camerei Deputatilor, judecatoarea Alina Macavei a declarat ca s-a format impresia ca retinerile si arestarile din ultimele luni ale unor apropiati ai fostului presedinte Traian Basescu, nu au fost posibile pana la acest moment intrucat s-a lasat sa se inteleaga ca fostul presedinte al Romaniei ar fi putut influenta judecatorii si procurorii prin intermediul presedintei ICCJ si a procurorului-sef al DNA.

Judecatoarea ICCJ Alina Macavei: “Justitia penala continua sa se lase ghidata de subtile interese politice”

In acest sens, Alina Macavei si-a exprimat regretul ca “aceste alegatii” au fost alimentate de declaratii publice, precum cele ale presedintei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit carora „Inalta Curte de Casatie si Justitie e un partener de nadejde al D.N.A.”, cat si de cele ale presedintelui tarii care a afirmat ca „oamenii cheie din justitie sunt presedintele si vicepresedintele Inaltei Curti, ai D.N.A. si D.I.I.C.O.T.”, declaratii interpretate in spatiul public drept cai prin care politicul poate influenta justitia”:

“Realitatea politica postdecembrista a demonstrat, nu de putine ori, ca puterea judecatoreasca este considerata a fi Cenusareasa in cadrul celor trei puteri ale statului.

Metamorfozarea din ultimele luni, cu ajutorul DNA , a Cenusaresei in zeita vanatorii din mitologia greaca, Artemis, constituie o dovada graitoare a vulnerabilitatii statului de drept, prin faptul ca fenomenul coruptiei nu este abordat riguros, ci in salturi.

Numeroasele critici, relativ la lipsa de independenta a justitiei, sugereaza faptul ca justitia penala continua sa se lase ghidata de subtile interese politice.

Aceste alegatii, fie ca sunt reale, fie ca sunt doar fanteziste, ar trebui sa ingrijoreze prin numarul si prin diversitatea surselor din care provin si sa determine celelalte doua puteri ale statului sa ia masurile legislative necesare, fara de care statul de drept ar ramane doar o forma fara fond”.

Drept urmare, sustine judecatoarea Alina Macavei, s-a ajuns in situatia ca retinerea si arestarea unei persoane sa fie confundata de populatie cu dovada clara de vinovatie, iar mai grav este ca “rolul judecatorului in actul de Justitie pare sa fie unul secundar”. Judecatoarea Alina Macavei a vorbit si despre pericolul “sinonimiei false intre notiunile de justitie si DNA” pe care il reprezinta abordarea independentei justitiei prin raportare la cauzele penale, dat fiind ca pe rolul instantelor peste 80% din cauze sunt civile, iar numarul personalului din instante este triplu fata de cel din parchete.

Independenta magistratilor, pusa in pericol de factorul politic

In opinia judecatoarei supreme Alina Macavei, independenta magistratilor deriva din faptul ca exista prevederi legale care permit ca activitatea acestora sa interfere cu activitatea altor institutii sau autoritati aflate in subordinea puterii executive:

“Aceasta interactiune are loc in trei moduri:

I.prin mentinerea procurorului in sfera de influenta a politicului, datorita  subordonarii sale mai intai procurorului general si, mai apoi, ministrului justitiei, desi face parte din Consiliul Superior al Magistraturii, in calitate de magistrat, si ia decizii cu privire la puterea judecatoreasca;

II.prin crearea cadrului legal ca magistratii, prin detasare, sa isi desfasoare temporar activitatea in institutii care functioneaza dupa un algoritm politic sau sa candideze la functii care presupun sustinere politica;

III.prin dependenta financiara a puterii judecatoresti de puterea executiva”.

Procurorul garanteaza pentru independent judecatorului si a Justitiei

Referindu-se la independenta puterii judecatoresti si a independentei Justitiei, Alina Macavei a relevat ca in prezent acestea sunt garantate de CSM, organism care are in componenta judecatori, dar si procurori, ceea ce conduce la concluzia ca procurorul garanteaza pentru independenta judecatorului, desi acestia nu prezinta garantiile de independenta fata de puterea executiva de vreme ce isi desfasoara activitatea potrivit principiului controlului ierarhic. Aceasta problema a fost scoasa in evidenta in mod special in momentul in care functia de presedinte al CSM a fost ocupat de un procuror, respectiv Oana Schmidt-Haineala. Pentru solutionarea acestei anomalii, Alina Macavei propune scoaterea procurorului de sub autoritatea ministrului justitiei sau a oricarei entitati care face parte din puterea executiva:

”Independenta puterii judecatoresti si independenta justitiei sunt notiuni sinonime, intrucat “puterea judecatoreasca” se exercita de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, iar „justitia” se realizeaza prin instantele judecatoresti, adica de catre judecatori. Ca atare, substanta puterii judecatoresti, ca putere in stat, este data de corpul profesional al judecatorilor, cei care stabilesc adevarul juridic si singurii carora le sunt asigurate prin lege garantii de independenta fata de celelalte puteri ale statului. Pe de alta parte, notiunile de „autoritate judecatoreasca” si de „magistratura” ii includ atat pe judecatori, cat si pe procurori.

Legiuitorul isi pierde consecventa cu care a delimitat puterea judecatoreasca de autoritatea judecatoreasca deoarece, in art.1 alin.1 al Legii nr.317/2004, prevede ca independenta puterii judecatoresti este garantata de catre Consiliul Superior al Magistraturii care are in componenta sa judecatori si procurori. Cu alte cuvinte, independenta justitiei, adica a judecatorilor, poate fi garantata de catre procurori, desi acestia nu prezinta garantiile de independenta fata de puterea executiva de vreme ce isi desfasoara activitatea potrivit principiului controlului ierarhic , iar sefii parchetelor sunt numiti la propunerea ministrului justitiei.

Apararea independentei judecatorilor de catre procurori, in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, constituie o inadvertenta legislativa pe care conflictul dintre judecatori si procurori, nascut ca urmare a ocuparii functiei de presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii de catre un procuror, a evidentiat-o pe deplin.

Aceasta inadvertenta legislativa nu poate fi remediata decat prin adoptarea de masuri legislative menite sa consolideze statutul procurorului, prin scoaterea sa de sub autoritatea ministrului justitiei sau a oricarei entitati care face parte din puterea executiva”.

 Cum a “contribuit” Livia Stanciu la  independenta Justitiei

Pentru a fi evitate situatiile si afirmatiile care pot aduce grave prejudicii de imagine justitiei, judecatoarea suprema Alina Macavei a aratat ca se impune modificarea dispozitilor art. 132 alin. 1 din Constitutia Romaniei si a art. 54 alin. 1 si 4 din Legea 303/2004, in sensul scoaterii procurorilor de sub sfera executivului:

“Avalansa de retineri si arestari din ultimele luni, in dosare penale in care sunt implicati oameni politici, a fost prezentata in spatiul public ca lipsa de independenta a justitiei, motivat de faptul ca luarea acestor masuri s-ar fi realizat dupa mult timp de la descoperirea faptelor, dar imediat dupa alegerile prezidentiale de anul trecut, sugerandu-se prin aceasta influentarea judecatorilor si procurorilor de catre fostul presedinte al tarii, prin intermediul Presedintei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv al Procurorului sef al D.N.A.

Aceste alegatii au fost alimentate, din pacate, de declaratii publice, precum cele ale presedintei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit carora „Inalta Curte de Casatie si Justitie e un partener de nadejde al D.N.A.”, cat si de cele ale presedintelui tarii care a afirmat ca „oamenii cheie din justitie sunt presedintele si vicepresedintele Inaltei Curti, ai D.N.A. si D.I.I.C.O.T.”, declaratii interpretate in spatiul public drept cai prin care politicul poate influenta justitia.

Aceste afirmatii aduc grave prejudicii de imagine justitiei si, pentru a fi evitate, impun modificarea dispozitiilor art. 132 alin.1 din Constitutia Romaniei si a art. 54 alin.1 si 4 al Legii nr. 303/2004, in sensul inlaturarii autoritatii ministrului justitiei asupra procurorilor si a atributiei acestuia de a propune numirea si revocarea procurorilor generali ai Parchetului General, ai D.N.A. si D.I.I.C.O.T., urmand ca aceasta atributie sa fie preluata de Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a consolida statutul procurorului, in calitatea sa de magistrat.

Se impune si o corecta abordare legislativa a carierei profesionale a judecatorilor si procurorilor, pentru a evita neincrederea in justitie determinata de faptul ca, in prezent, cauzele penale sunt solutionate de tot mai multi judecatori care provin din randul procurorilor”.

Procurorii nu ar trebui sa devina judecatori pe baza de interviu

O alta modificarea legislativa care s-ar impune pentru garantarea independentei justitiei este, in opinia judecatoarea Alina Macavei de la ICCJ,  a art. 61 din Legea 303/2004 care permite trecerea din profesia de procuror in cea de judecator, si invers, doar in baza unui interviu. Gratie acestui articol, s-a creat posibilitatea ca procurori cu grad de Inalta Curte sa poata ajunge peste noapte judecatori supremi, fara ca inainte sa fi ocupat functia de judecator intr-o instanta inferioara.  

“Inlaturarea acestei surse de neincredere, motivata de lipsa de impartialitate in realizarea actului de justitie, impune abrogarea art. 61 al Legii nr. 303/2004 care permite trecerea din profesia de procuror in cea de judecator si invers, in baza unui interviu. Acest text legal ingaduie parcurgerea unor trasee profesionale diferite catre aceeasi functie, permitandu-le procurorilor sa eludeze criteriile mai exigente de evaluare, aplicabile in cazul judecatorilor (spre pilda  faptul ca, la examenele de promovare in functii de executie, subiectele sunt elaborate diferit pentru cele doua categorii profesionale , dar si neconcordantele vizand criteriile de eligibilitate intre judecatori si procurori pentru a accede la acelasi grad profesional ). Toate aceste aspecte au condus la o realitate, devenita ingrijoratoare, aceea ca la sectiile penale ale instantelor superioare sunt tot mai multi judecatori care provin din randurile procurorilor.

Abrogarea art. 61 al Legii nr. 303/2004  ar evita situatii inedite, precum cea in care procurori de cariera au dobandit calitatea de judecatori la Inalta Curte de Casatie si Justitie”.

Judecatorii care vor sa ajunga la ICCJ nu ar trebui sa se prezinte in fata procurorilor din CSM

In situatia in care un judecator ajunge in fata Plenului CSM, compus din judecatori si procurori, pentru a fi intervievat in vedere accederi la Inalta Curte, judecatoarea suprema Macavei opineaza ca este necesar ca magistratul sa sustine interviul doar in fata Sectiei pentru judecatori a Consiliului, nu si in fata procurorilor membri CSM, care sunt legati de puterea executiva:

“Lipsa unei reale independente a procurorilor fata de puterea executiva ar trebui sa constituie un impediment pentru ca acestia sa decida, in orice modalitate, asupra carierei judecatorului. Din acest motiv se impune modificarea art. 521 pct. 2 lit. b) al Legii nr. 303/2004 in sensul ca judecatorii care candideaza pentru Inalta Curte de Casatie si Justitie nu trebuie sa mai sustina interviu in fata plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care este alcatuit si din procurori, ci numai in fata sectiei pentru judecatori a  Consiliului Superior al Magistraturii”.

Referindu-se la activitatea CSM, judecatoarea Alina Macavei considera ca pentru asigurarea transparentei deciziilor membrilor CSM se impune ca hotararile din Plen si Sectii sa se ia prin vot deschis, si nu prin vot secret cum este in prezent. In acest sens, s-ar impune modificare art. 133 alin. 5 din Constitutia Romaniei, dar si a art. 29 alin. 4 din Legea 317/2004.

Judecatoarea Livia Stanciu nu ar trebui sa mai intre “de drept” in Completele de 5 ale ICCJ

Pentru eliminarea suspiciunilor cu privire la influenta politicului asupra deciziilor judecatorilor, Alina Macavei considera ca se impune abrograrea art. 33 din Legea 303/2004, care da dreptul presedintelui si vicepresedintilor instantei supreme sa intre de drept in Completele de 5 judecatori si sa le prezideze. Masura se impune, considera judecatoarea ICCJ de la Sectia I civila Alina Macavei ca urmare a modului de numire in functiile de conducere si a raporturilor care au loc cu celelalte puteri ale statului:  

“Inlaturarea suspiciunilor cu privire la influenta politicului asupra deciziilor judecatorilor vizeaza si abrogarea art.33 al Legii nr.304/2004, care acorda  presedintelui si vicepresedintilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie atributia de a face parte de drept din Completul de 5 judecatori si de a-l prezida.

Aceste suspiciuni se refera la independenta acestor persoane, in calitatea lor de judecatori, datorita modului de numire in functie si a raporturilor firesti de colaborare cu celelalte puteri ale statului, pe care le presupun functiile de presedinte si vicepresedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Numirea in aceste functii se realizeaza la cerere, prin depunerea candidaturii, fara o evaluare a competentei profesionale, astfel incat adoptarea acestui text legal nu poate fi sustinuta decat de necesitatea sublinierii autoritatii functiei, care este insa insuficienta si contracarata de alte argumente, precum faptul ca patru dintre membrii Completului de 5 judecatori sunt alesi in mod aleatoriu , iar cel de-al cincilea este desemnat prin lege, ceea ce inseamna ca, pentru legiuitor, „aleatoriu” este sinonim cu „nu chiar aleatoriu”. 

Abrogarea se justifica si din perspectiva cresterii eficientei activitatii presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie caruia, prin lege, ii revin numeroase atributii  care, prin importanta si complexitatea lor, pot determina, in mod explicabil, o lipsa de eficienta, de natura a afecta imaginea justitiei, in ansamblu sau, astfel ca degrevarea sa de atributia prevazuta in art. 33 al Legii nr.304/2004 i-ar permite alocarea unui timp important pentru realizarea celorlalte atributii.

Spre pilda, Inalta Curte de Casatie si Justitie se confrunta in prezent cu o lipsa acuta de judecatori specializati in materia contenciosului-administrativ, are un sediu impropriu si inregistreaza aspecte de practica neunitara, in absenta unui mecanism de unificare a propriei jurisprudente, desi jurisprudenta Inaltei Curti trebuie sa fie cunoscuta si respectata de instantele de grad inferior.

Un ultim argument, de aceasta data de analogie, este acela ca au fost abrogate prevederile legale privind atributia presedintelui sau vicepresedintelui altor instante de a prezida sedintele la care participa si nu a existat vreodata un text legal care sa ii desemneze sa faca parte, de drept, dintr-un anume complet”.