javrele inhaitate cu jigodiile.ASTA I JUSTITIA IN ROMANIA.

Incurcati art. 13 din Conventie cu art. 6. „Remediu”, in litera art. 13 exista in dreptul intern (art. 278^1 C.pr. pen.), daca se judeca aiurea, problema s-ar discuta pe art. 6 - dar dreptul de a obtine condamnarea anchetatorului nu intra in categoria ”drepturilor cu caracter civil”. Pe de alta parte, probelma se va pune in raport de lautra procedurala a art. 3 si de eventuala incalcare a statului roman a uneia din obligatiile sale pozitive - de a realiza o ancheta efectiva. Din pacate, am mai spus-o luju, o mai spun : puneți mâna și citiți !

Impotriva actelor procurorului, persoana care se considera lezata in drepturile sale, poate face plangere. Actul procurorului poate fi criticat atat sub aspect formal cat si substantial, atat sub aspectul nelegalitatii cat si sub aspectul netemeiniciei. Cand insa actul, conduita chiar exprimata prin mijloace procesual penale a procurorului este reclamata ca intrunind elementele constitutive ale unei infractiuni in legatura sau nu cu serviciul, exista obligatia analizarii pe fond a plangerii. Altfel, se creaza o discriminare pozitiva iar scopul procesului penal ( art.1 C.p.p.) este subminat. Accesul la un tribunal independent si impartial este garantat. De aceea probabil, exista o contradictie evidenta intre considerentele si dispozitivul hotararii penale de mai sus. Desi plangerea nu este analizata pe fond, ea este respinsa nu ca inadmisibila ci ca nefondata. Cu alte cuvinte, nu ne permitem sa blocam accesul la un tribunal, dar in fapt , ne permitem sa nu judecam pe fond.

morareascu e un avocat super bun, asa ca citeste-l. tu unde ai facut, ma, facultatea? cu Bocsan????

Către Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Doamna Livia Doina Stanciu Subsemnaţii Micu Iustin Robertino şi Guiu Mioara-Ketty, cu domiciliul ales la Cabinet individual Cârdu Codrin, cu sediul în Bucureşti, B-dul Alexandru Obregia, nr.4, bloc OD 1, sc.3, apt.94, sector 4. În temeiul art.97 din Legea nr.303/2004, vă rugăm să sesizaţi Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea tragerii la răspundere disciplinară şi penală a judecătorului PISTOL ŞTEFAN de la Secţia penală, pentru activăţile ilegale desfăşurate de acesta în dosarul nr.7917/1/2010 (conexat cu dosarul nr.33868/299/2010), privind pe intimatul Bocşan Gheorghe. În fapt A. În lunile aprilie-mai 2011, am efectuat mai multe demersuri, nereuşite, de a intra în posesia sentinţei penale nr.560 din 12/04/2011, pronunţată de completul condus de judecătorul PISTOL ŞTEFAN. Faţă de eşecul tuturor demersurilor noastre, la data de 31 mai 2011, petentul Micu Iustin Robertino a depus la ÎCCJ o cerere scrisă, solicitând urgentarea redactării acestei sentinţe, care ne era necesară pentru sesizarea CEDO. La această cerere, ÎCCJ a răspuns după circa 2 luni, respectiv la data de 27 iulie 2011 (data poştei), când sentinţa penală nr.560 din 12/04/2011 a fost comunicată petentului Micu Iustin. Cu această ocazie, am constatat că, în cuprinsul sentinţei penale nr.560 din 12/04/2011 (care constituie un « înscris oficial », în sensul art.150 alin.2 C.pen.), judecătorul PISTOL ŞTEFAN a săvârşit o pluralitate de acte de fals intelectual (art.289 C.pen.), prin atestarea, cu o rezoluţie infracţională unică, a mai multor date şi împrejurări necorespunzătoare adevărului. De pildă, la pagina 4 din sentinţa menţionată, judecătorul PISTOL ŞTEFAN a atestat, în mod mincinos, că ar fi redactat sentinţa la data de “2 mai 2011”. Or, dacă, într-adevăr, sentinţa ar fi fost redactată încă de la data de 2 mai 2011, este evident că, la data de 31 mai 2011, personalul de la arhivă ne-ar fi respins cererea de urgentare a redactării sentinţei, îndrumându-ne să solicităm comunicarea ei. Mai mult, în acest caz, sentinţa ne-ar fi fost comunicată personal, la data de 31 mai 2011, iar nu prin poştă, după aproape două luni (totuşi, în eventualitatea că această menţiune falsă nu a fost făcută cu intenţie, ci se datorează unei erori materiale, aşteptăm ca dl. judecător să procedeze la cuvenita rectificare). Sau, la pagina 1 din sentinţa menţionată, judecătorul PISTOL ŞTEFAN a atestat, în mod mincinos, că “Apărătorul ales (av. Cârdu Codrin – subl.n.) a arătat că înţelege să renunţe la cererile suplimentare formulate în înscrisurile depuse la dosar, inclusiv la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale…”. Or, în realitate, apărătorul ales a insistat, din contră, să se dea curs “cererilor suplimentare” (îndeosebi, cererii de a se depune dosarul de urmărire penală nr.464/P/2010 al PÎCCJ). Iar, pe lângă aceasta, în şedinţa publică din 12 aprilie 2011, nu s-a discutat nimic, cu privire la vreo cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, nici în sensul menţinerii şi nici în sensul de a se renunţa la ea – şi aceasta, pentru simplul motiv că, la acel moment, cererea respectivă nu fusese nici măcar concepută. Aşa cum v-am adus la cunoştinţă printr-o petiţie anterioară, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale (excepţiile de neconstituţionalitate) era adresată instanţei de recurs (Completul de 5 judecători) şi a fost depusă 9 zile mai târziu, după pronunţarea sentinţei, fiind înregistrată la ÎCCJ sub nr.14.383 din 21 aprilie 2011. Prin urmare, judecătorul PISTOL ŞTEFAN comite un fals grosolan, atestând în preambulul sentinţei că, în şedinţa publică din 12 aprilie 2011, apărătorul ales ar fi renunţat la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale; acest lucru era imposibil, de vreme ce, la acel moment, cererea respectivă nu exista. Ori, la pagina 1 din sentinţa menţionată, judecătorul PISTOL ŞTEFAN a atestat, în mod mincinos, că procedura de citare era îndeplinită, când, în realitate, procedura de citare nu era îndeplinită. Aşa cum am învederat şi instanţei, prin “cererile suplimentare” pe care le-am depus pentru termenul din 12 aprilie 2011, notele telefonice de citare a pârâtului Bocşan Gheorghe nu erau semnate de acesta, iar agentul procedural nu indicase numele şi calitatea persoanei căreia i-au fost transmise acele note telefonice. B. Distinct de cele de mai sus, vă învederăm faptul că judecătorul PISTOL ŞTEFAN a încălcat şi prevederile art.301 şi 302 C.pr.pen., care îl obligau să pună în discuţie orice cerere sau excepţie, fie invocată de părţi, fie de instanţă, din oficiu. Deşi, prin “cererile suplimentare” depuse pentru termenul din 12 aprilie 2011, i-am solicitat expres (la pct.3) să respecte aceste norme de procedură, el le-a încălcat totuşi, cu rea-credinţă, săvârşind astfel şi abaterea disciplinară prevăzută de art.99 lit.h din Legea nr.303/2004. Astfel, în considerentele sentinţei, judecătorul PISTOL ŞTEFAN invocă, drept dovadă de netemeinicie a plângerilor noastre, faptul că, printre drepturile persoanelor acuzate nu ar figura “şi dreptul de a formula o plângere penală împotriva procurorului care efectuează/supraveghează urmărirea penală aflată în curs de desfăşurare” (pag.4). Cu toate acestea, faptul invocat de el, anume inexistenţa dreptului la acţiune/plângere, reprezintă, în context, o excepţie, pe care a invocat-o din oficiu, dar pe care, urmând o logică aparte, numai de el înţeleasă, judecătorul PISTOL ŞTEFAN a interpretat-o ca dovadă de netemeinicie – după cum demonstrează faptul că el a respins plângerile noastre “ca nefondate”, iar nu ca inadmisibile, aşa cum s-ar fi impus, ţinând seama de excepţia invocată. Însă, această eroare nu se datorează (doar) nepriceperii, ci, îndeosebi, relei sale credinţe. Judecătorul PISTOL ŞTEFAN a procedat în mod voit astfel, în scopul de a evita să pună în discuţia părţilor şi să se pronunţe asupra excepţiei. Şi aceasta, fiindcă, într-o discuţie publică, el ar fi fost nevoit să-şi motiveze, în drept şi în fapt, pretinsa “excepţie” – ceea ce era imposibil, având în vedere că nu există nicio prevedere legală care să excludă “persoanele acuzate” de la exerciţiul dreptului de a sesiza organele de urmărire penală, cu privire la infracţiunile săvârşite de anchetatorii lor. De unde urmează, subliniem, că el trebuie să răspundă şi disciplinar, pentru nerespectarea, cu rea-credinţă, a normelor de procedură. C. Un alt aspect pe care se impune să vi-l învederăm priveşte ideea că acuzaţii nu ar avea dreptul să formuleze plângeri penale împotriva acuzatorilor lor – idée invocată de judecătorul PISTOL ŞTEFAN, ca argument de drept, într-o sentinţă care poartă girul Înaltei Curţi. O asemenea idée este proprie regimurilor autocratice, de tip stalinist, fiind promovată, de asemenea, în România, unde nu s-a respectat niciodată, cu consecvenţă, prezumţia de nevinovăţie, şi nici nu s-au aplicat vreodată acele incriminări (precum represiunea nedreaptă - art.268 C.pen.; arestarea nelegală - art.266 alin.1 C.pen. etc.), al căror subiect activ nu poate fi decât un “magistrat”, care săvârşeşte fapta în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. Totuşi, într-un stat de drept, o asemenea idée nu mai poate fi promovată, mai ales, de către un judecător al instanţei supreme. Într-un stat de drept, nu se mai poate face nicio discriminare între acuzat şi acuzator, din moment ce judecătorii şi procurorii pot fi şi ei acuzaţi (art.94 din Legea nr.303/2004) şi din moment ce orice persoană acuzată este prezumată nevinovată, până la condamnarea ei definitivă. A proceda altfel înseamnă a nesocoti toate convenţiile internaţionale împotriva torturii, la care România a devenit parte şi, implicit, a săvârşi infracţiunea de tortură – fiindcă, în concepţia organismelor internaţionale (ONU, CEDO), infracţiunea de tortură nu include doar infracţiunile contra vieţii ori integrităţii corporale comise de un agent al autorităţii publice, ci include, de asemenea, orice formă de discriminare aplicată de un agent al autorităţii publice, fie în scopul de a obţine informaţii sau mărturisiri, fie în scopul de a pedepsi sau intimida o persoană, pentru un act pe care aceasta l-a comis ori este bănuită că l-a comis. De unde se înţelege că, negând explicit, într-un înscris oficial, dreptul acuzatului de a-l acuza pe acuzator, judecătorul PISTOL ŞTEFAN se face vinovat de un act de gravă discriminare, devenind din înalt judecător un torţionar oarecare, autor şi subiect activ al infracţiunii prevăzute de art.2671 C.pen. Menţionăm, în treacăt, că vom sesiza, de asemenea, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. D. În fine, un ultim aspect pe care se impune să vi-l învederăm priveşte cazul anume al petentului Micu Iustin, care a sesizat Înalta Curte, în calitatea sa de victimă directă a unor acte de tortură, comise împotriva sa de intimatul Bocşan Gheorghe. În acest caz, judecătorul PISTOL ŞTEFAN a încălcat vădit şi prevederile art.13 din Convenţia ONU împotriva torturii (1975), potrivit cărora, “fiecare stat parte va asigura oricărei persoane care pretinde că a fost supusă torturii (…) dreptul de a face plângere în faţa autorităţilor competente ale acelui stat, care vor proceda imediat şi imparţial la examinarea cauzei sale”, luând, totodată, măsuri “pentru a asigura protecţia reclamantului împotriva oricăror rele tratamente sau oricărei intimidări intervenite ca efect al plângerii depuse”. Or, în dispreţul acestor prevederi internaţionale, care îi impuneau exact contrariul, judecătorul PISTOL ŞTEFAN a procedat la un simulacru de proces, în care nu a verificat absolut nimic, în care nu l-a deranjat pe pârâtul Bocşan Gheorghe nici măcar cu o citaţie şi în care l-a certat aspru pe apărătorul ales, fiindcă îi tulbura liniştea cu diverse cereri. Mai mult, judecătorul PISTOL ŞTEFAN nu s-a mulţumit să respingă arbitrar, fără niciun motiv legitim, plângerea formulată de Micu Iustin, ci l-a obligat pe acesta să plătească, cu titlu de cheltuieli judiciare, o sumă echivalentă cu 1/3 din salariul lui actual – foarte probabil, în scopul de a-l pedepsi, pentru îndrăzneala de a sesiza instanţa. În consecinţă, petentul Micu Iustin este îndreptăţit să sesizeze, de asemenea, Comitetul ONU împotriva torturii. În drept Invocăm prevederile art.94, 97 şi 99 din Legea nr.303/2004.

Rationamenul logico juridic al Inaltei Curti este corect! In caz contrar juzii si procurorii ar sta mai mult dand declaratii la diverse parchete si instante ca asa vrea nu stiu ce justitiabil, care, dupa ce epuizeaza caile de atac in procesul in care este parte (civil sau penal) fara a obtine satisfactie, trece la plangeri im potriva magistratilor! Sau o fac in paralel cu promovarea cailor de atac! Pai atunci de ce au mai fost instituite caile de atac! Si a explicat foarte bine cineva in cele de mai sus rostul incriminarii infractiunilor de care s-a facut vorbire in articol! Abuzul de drept al partilor in procese civile si penale, din pacate, este la mare moda ! In concluzie, partea isi face toate probele in proces si exercita caile de atac prevazute de lege, pentru că nu plangerea pentru abuz in serviciu este solutia de a castiga o cauza civila sau penala!

Nu poate fi imbratisata teza potrivit careia judecatorii sau procurorii, in exercitarea profesiei , beneficiaza de impunitate. Mai mult decat atat, faptele sau actele profesionale ale acestora nu se pot circumscrie elementelor constitutive ale unei infractiuni. Mai mult decat atat, nu pot face obiectul unei anchete penale demarate ca urmare a plangerii formulate de partea vatamata. Si totusi, acestia pot fi anchetati pentru acte de coruptie de exemplu.Care este diferenta ?  Este de asemenea adevarat ca uneori, interesul invinuitului sau inculpatului este sa inlature din ancheta sau de la judecata cauzei sale pe procurorul de caz sau pe judecatorul de speta. Se mai recurge in acest sens si la formularea de plangeri penale impotriva acestora iar atunci, avand in vederea crearea unei animozitati (relatii de dusmanie) intre persoana supusa instructiei penale sau judecatii si procuror respectiv judecator, acestia din urma devin incompatibili. Sunt insa cazuri rare ...

Apropos de audierile in Turcia: in alte tari la care ne uitam cu respect si cu jind nerespectarea legislatiei penale si a normelor procesual penale este taxata de instante prin incetarea procesului penal si declararea probelor astfel obtinute ca nule de drept: 62….But the range of operational decisions that the police may take does not include deliberate law-breaking, either at home or abroad. The police cannot take the law into their own hands. If conduct of that kind were to be permitted it would undermine the rule of law itself. That is why any abuse of state, or police, power must always be taken very seriously. It may lead the court to conclude that, however strong the evidence may appear to be against him, the defendant cannot have a fair trial or that, even if he can, it would be an affront to the public conscience to allow the proceedings to continue.” Curtis Francis Warren and others v Her Majesty's Attorney General of the Bailiwick of Jersey [2011]

Stefan Pistol... Eheee, cunostiinta veche. In 1998 a judecat cu o viteza ametitoare (cu audieri maraton de dimineta pana seara) dosarul "Tigareta 2, celebru la acea vreme". Eram o tanara ziarista atunci, dar mi-l amintesc perfect. O fatza de baiat bun, cu un zambet fin in coltul gurii. Eram convinsa ca era un zambet de sadic. Vorbeau ziaristi de la alte publicatii ca in fiecare seara dupa terminarea sedintelor de judecata se suia intr-o Dacie neagra cu numar de armata si fugea la....Palatul Cotroceni sa dea raportul. Nu ma mira ca a dat din coate si a ajuns la Inalta Curte de Castratie. Oameni ca asta sunt perfect adaptabili oricarui sistem. Si de fapt, ce mare lucru e sa calci pe cadavre ca sa ajungi sus?

statul politienesc este cel in care militianul sau procurorul suparat din varii motive pe o anumita persoana poate sa faca ce vrea el pentru a-l transforma pe adversar in infractor iar statul de drept este acel stat in care militianul si (sau) procurorul trebuie sa raspunda in fata legii pentru actiunile abuzive comise ! pot sa existe cazuri in care faptuitori ai unei (unor) infractiuni sa depuna plangeri abuzive impotriva organelor de cercetare dar in mod sigur exista multe cazuri in care militianul si (sau) procurorul lucreaza asa "dupa ureche" sau dupa propriile interese situatie in care este INTOLERABIL ca organele abilitate sa nu intervina pe motiv ca au existat cazuri in care acuzatul a formulat plangeri nejustificate impotriva organelor de ancheta ! eu personal desi sunt un om cinstit , datorita faptului ca sunt descendentul unei persoane care a detinut mari proprietati imobiliare ,sunt monitorizat de catre Politie DGIPI, SRI ,SIE si alte organe ale statului MAFIOT roman in incercarea acestora de a ma distrug pe orice cale , motivul real fiind faptul ca am solicitat si eu ceva din imensele proprietati detinute cu ceva timp in urma de catre bunicul mamei mele , iar cum acestea au intrat in posesia pretenarilor lu' baashina voda acestia au hotarat eliminarea mea ! sigur ca si societatea comerciala justitia SRL a avut un rol important in aceste furaciuni alaturi de generali din SRI, MAI, MAPN SPP si politicieni din poala lu bashina !

Florea este un dement ce nu are ce cauta ca judecator nici macar la vreo judecatorie daramite la ICCJ. Isi bate joc de justitiabilii din banii caraora este platit zbierand in sala de sedinta si incalcand flagrant drepturile partilor. Daca s-ar verifica macar 10 % din inregistrarile sedintelor penale de la ICCJ ar fi dat afara in suturi!!!

o hotarare judecatoreasca se executa si e lege cu atat mai mult una a inaltei curti, chiar daca unora li se pare gresita. nu au decat criticii sa puna mana pe carte si sa devina magistrati, ca de latrat si de a ne plange suntem primii in europa.

#ursul trece... Catre Conventia Europeana a Drepturilor Omului ACA VIOLUL ESTE IMINENT STAI PE SPATE SI RELAXEAZA-TE !

http://radu-tudor.ro/oficial47-618-interceptari-in-3-ani/ http://www.cotidianul.ro/victor-ponta-despre-amanarea-inregistrarii-usl-la-tribunal-justitia-lui-basescu-154889/ doua contexte diferite aceeasi situatie justitia k.o.:"...avem un sistem judiciar oribil, compus în proporţie uriaşă din persoane lipsite de competenţele juridice, morale şi umane necesare pentru slujba de judecător. Sunt de asemenea de acord că o bună parte din jurisprudenţa instanţelor este aberantă. Cred că o mare din judecători nu au ce căută pe acele podiumuri pe care sunt suiţi, iar viitorul noilor inemişti sună parcă şi mai rău decât prezentul."- prof.univ.dr.Radu Chirita

Pistol-Florea-Dascalu,o echipa de nedrebnici nu judecatori la ICCJ, care judeca in urma unor discutii la cafea!!!

Este de notorietate ca dl Pistol (nume predestinat menirii celui ce-a fost osandit cu un asa nume) si dna Gheorghe Floarea sunt soldati devotati cauzei statului mafiot roman. In lupta lor pentru desavarsirea statului mafiot si desfintarea statului de drept, idealuri la care in mod evident si declarat au aderat neconditionat si cu devotament, astfel de creaturi nu pot debita altceva. Aici doar le-a scapat o pasarica din gura care pute a ceea ce au in creier si in suflet acesti mutanti. Ceea ce au vrut sa spuna - chiar daca nu trebuia caci este inca un secret de stat - este ca banditii, scursorile neamului, mercenarii unor structuri mafiote si alte astfel de specimene ajunse in posturi de raspundere fata de maretele idealuri ale statului mafiot roman, precum procurori, judecatori, criminali si infractori autorizati din sistemul de justitie nu pot fi acuzati de a fi infaptuit maretele idealuri si sarcini de serviciu ale acestui stat infect.

Dacă și pe Pistol l-ați numit mafiot înseamnă că ați luat-o razna. Scrieți că e nefiresc că un judecător nu pune umărul la tergiversarea cauzei? Îmi dau seama ce frustrant e ca avocat de inculpat să pățești o măgărie ca asta! Toți inculpații fac plângere împotriva judecătorilor și procurorilor care i-au judecat/cercetat. Dacă nu e vorba de rea credință ce să faci să bagi un judecător în anchetă că nu a dat soluția dorită de inculpat? Prin ce țară din lumea asta ați văzut voi chestia asta? Bă, voi chiar nu aveți simțul ridicolului? Sunt avocați mari care practică și abuzul de drept, dar nu se smiorcăie pe Luju că nu li se face jocul? Faceți de rușine profesia de avocat! Compromiteți pe toată lumea, la pachet și e nedrept! Că or fi și tâmpiți în magistratură, sigur că e așa, dar și unii magistrați sunt veniți din avocatură unde se lasă imaginea de loc imaculat...Pistol e un tip cult, nu e pe la genunchiul broaștei pe unde viețuiți voi!