Lumeajustitiei.ro supune atentiei o speta care demonstreaza ca persoanele care, in timpul regimului comunist, au fost deposedate de bunurile pe care le detineau si de inscrisurile personale si profesionale, nu mai au nicio sansa sa le recupereze in totalitate si nici sa solicite daune morale pentru privarea de la aceste bunuri. Iar aceasta intrucat solicitantii, in majoritate mostenitori, nu pot sustine ca “ar fi suferit un prejudiciu moral direct prin distrugerea documentelor”, mai ales daca distrugerea, de multe ori prin ardere, s-a facut de fosta Securitate. Exista insa si un judecator care a apreciat ca SRI, ca „succesor in drepturi si obligatii al fostei Securitati” are obligatia de a plati daune morale celor carora le-au fost distruse, prin ardere, documentele confiscate abuziv. E drept, hotararea sa a fost o opinie separata intr-un dosar ce a avut ca obiect restituirea de obiecte din aur si documente personale si profesionale.

Divergenta pe tragerea la raspunderea a Serviciului Roman de Informatii

Speta de fata, care a format cauza dosarului nr. 145/321/2014* aflat pe rolul Tribunalului Neamt a fost solutionata in complet de divergenta de judecatorii Dan Magdalina si Laura Filioreanu, cu opinia separata a judecatoarei Gabriela Baltag (foto) si avea ca obiect cererea reclamantului NG – in calitate de mostenitor al BD, fost primar al comunei Fliloara pe timpul guvernarii PNL si avocat, timp de 17 ani, in perioada comunista – de restituire a unei verighete de aur si a patru monede de aur (cocosei napoeloni) de catre BNR, precum si plata sumei de 8.000 lei de catre BNR si MFP cu titlu de lipsa de folosinta a acestor bunuri vreme de 48 de ani. Acelasi reclamant a mai solicitat SRI, ca “succesor in drepturi si obligatii al fostei Securitati”, sa ii restituie o medalie si o diploma de absolvire si suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru distrugerea, prin ardere, de catre fosta Securitate a mai multor documente din arhiva persoanala si familiala a avocatului BD.

Completul de divergenta format din judecatorii Dan Magdalina si Laura Filioreanu de la Tribunalul Neamt au considerat, in opinia majoritara, ca “nu este gasit admisibil capatul de cerere privind obligarea acestui parat (n.red. - SRI) la plata daunelor morale (n.red. - in cuantum de 20.000 lei) pentru distrugerea documentelor din arhiva personala a avocatului BD deoarece reclamantul este ruda acestuia de gradul III si nu se poate sustine ca ar fi suferit un prejudiciu moral prin distrugerea acestor documente”. I-a fost admis insa reclamatului in cauza posibilitatea de i se restitui o medalie si o diploma de absolvire, iar daca nici acest lucru nu este posibil, sa i se remita suma de 1.000 lei. In ce priveste aurul confiscat, constand intr-o verigheta si 4 monede de aur, instanta a stabilit ca “nici capatul de cerere privind obligarea paratilor BNR si MFP la plata de daune morale pentru refuzul de restituire a bunurilor pe cale administrativa nu este gasit intemeiat deoarece, pe de o parte, un astfel de refuz nu este sanctionabil de lege, iar pe de alta parte pentru ca reclamantul nu a facut dovada prejudiciului moral suferit in urma acestui refuz”.

Totusi, in opinia separata, judecatoarea Gabriela Baltag de la Tribunalul Neamt a apreciat ca “efectele, consecintele negative ale cercetarilor declansate in anul 1966 impotriva defunctului BD nu s-au epuizat niciodata, ca acestea i-au marcat definitiv viata, transformandu-l, marginalizandu-l si condamnandu-l, in final, la o saracie imposibila, incompatibila cu statutul avut anterior si cu posibilitatile recunoscute chiar si de organele de represiune”, motiv pentru care se impune “acordarea unei despagubiri cu titlu de lipsa de folosinta, cu o suma ce poate fi apreciata, raportat la termenul general de prescriptie a dreptului material la actiune”.

Judecatoarea Gabriela Baltag a apreciat ca se impune admiterea apelului declarat de reclamatul NG, ca mostenitor al defunctului BD, impotriva sentintei civile a Judecatoriei Targu Neamt si schimbarea in totalitate a sentintei apelate, tinandu-se cont si de modalitatea in care fosta Securitate a actionat in privinta lui BD, acuzat in 1966 de “uneltire contra ordinii sociale”.

Incercarea nereusita de a indrepta onoarea unui avocat, distrusa de fosta Securitate

In fapt, cauza viza solicitarea reclamantului NG adresata Bancii Nationale a Romaniei (BNR), Ministerului Finantelor Publice (MFP) si Serviciului Roman de Informatii (SRI) de a-i restitui 4 monede din aur cu un continut de 23,12 g aur fin si o verigheta cu un continut de 1,22 g aur fin, obligarea in solidar a BNR si a MFP la plata sumei de 8000 lei, reprezentand lipsa de folosinta a acestor bunuri, precum si a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale pentru refuzul de resituire pe cale amiabila a acestor bunuri.

Reclamantul NG a mai solicitat si obligarea SRI de a-i restitui o medalie si o diploma de absolvire a gimnaziului Regina Maria din Targu Neamt, sau 1500 lei, in cazul imposibilitatii de restituire in natura, precum si plata a 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru distrugerea documentelor din arhiva personala a avocatului BD.

Reclamantul NG a aratat ca la data de 17.07.2013 a solicitat Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) accesul la dosarul intocmit de fosta Securitate autorului sau, avocatul BD, si restituirea obiectelor si inscrisurilor ridicate din arhiva personala si profesionala a avocatului cu ocazia perchezitiei de la data de 23.11.1966, la care a fost martor.

In urma acestei solicitari, in data de 26.09.2013, au fost eliberate copii dupa documentele din dosarul autorului sau, dar si unele inscrisuri confiscate de la acesta, constatand din procesele verbale intocmite de fosta Securitate ca la data de 23.11.1966 si la data de 15.04.1967 alte insemnarii, memorii, plangeri, adnotari, scrisori si agende au fost distruse prin ardere. In motivarea actiunii sale, reclamantul NG a aratat ca SRI, ca „succesor in drepturi si obligatii al fostei Securitati” are obligatia de a-i plati daune morale pentru distrugerea documentelor confiscate din arhiva autorului sau.

In cadrul aceluiasi demers, reclamantul NG a aratat ca a cerut in data de 2.10.2013 Bancii Nationale a Romaniei sa ii restituie obiectele din aur. Fata de aceasta solicitare, BNR a recunoscut primirea si valorficarea obiectelor din aur in folosul Statului roman, mentionand ca de la data de 31.12.2009 nu mai are calitatea de reprezentanta a Statului roman in cauzele privind restituirea metalelor pretioase si ca poate restitui astfel de obiecte doar in baza unui titlu executoriu.

Completul de divergenta constituit din judecatorii Dan Magdalina si Laura Filioreanu a admits apelul reclamantului NG, respingand ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de SRI, obligand Serviciul Roman de Informatii la restituirea medaliei si a diplomei de absolvire sau contravaloarea acestora in suma de 1.000 lei. Au respins insa ca nefondata cererea reclamantului NG de a obliga SRI la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru distrugerea documentelor confiscate de fosta Securitate, prin ardere.

Nu de aceeasi parere a fost insa judecatoarea Gabriela Baltag, a carei opinie separata o prezentam in continuare:

“Opinia separata pe care am inteles sa o formulez, urmare a completului de divergenta, vizeaza in special respingerea ca nefondate a cererilor formulate de reclamantul NG de obligare a paratului SRI la plata sumei de 20.000 lei cu titu de daune morale pentru distrugerea documentelor din arhiva personala a defunctului BD (D), dar si pentru respingerea capatului de cerere privind obligarea paratilor BNR si MFP de a plati daune morale pentru refuzul de restituire a obiectelor de aur pe cale administrativa. De asemenea solutia diferita vizeaza si inlaturarea mentiunii privind modalitatea de rezolvare a cererilor formulate de reclamant privind restituirea in natura sau in echivalent a obiectelor din aur confiscate, dar si a refuzului obligarii la plata lipsei de folosinta pentru aceste bunuri.

Astfel, distrugerea obiectelor din arhiva personala a defunctului BD (D) a fost probata cu procesul verbal incheiat la data de 15 aprilie 1967, dupa ce a fost stabilit in mod definitiv faptul ca acesta nu este vinovat de comiterea niciunei fapte, nefiind dispusa trimiterea sa in judecata. Chiar daca, in general, inscrisurile distruse, prin ardere, reprezentau mai multe caiete, agende dedicate uzului personal, extrase din anumite publicatii, brosuri, scrisori sau alte consemnari, precum si anumite inscrisuri avand caracter religios sau o harta a Romaniei Mari din 1927, pierderea de catre defunctul BD (D) a acestor bunuri a reprezentat pentru tot restul vietii afectarea intelegerii trecutului.

Prin urmare, dincolo de interesul strict profesional, adevarul despre trecut imbraca si alte forme, inclusiv morale drept ce poate coincide in situatia altora, 'dreptul de a nu uita', dar si 'dreptul de a sti', dreptul de acces personal la datele despre sine, care poate fi si de interes pentru terti, face parte, pana la urma, si din dreptul la o memorie sociala.

Acceptand cu usurinta ca distrugerea documentelor persoanele care au apartinut defunctului poate fi scuzabila, datorita practicilor existente in acel timp, in conditiile in care, mai multe decat atat, in situatia de fata nu a existat nicio justificare, intrucat nu a existat o decizie data de instanta, vom ajunge, in final, sa nu mai avem posibilitatea sa sanctionam derapajele unui regim pe care-l putem considera incheiat si, astfel mai apreciem asupra gravitatii stergerii memoriei societatii, la randul ei, compusa din memorii individuale.

Pierderea suferita de defunctului BD (D) caruia i s-a interzis pentru totdeauna dreptul la o viata sociala corespunzatoare pregatirii sale, fiind exclus din profesia de avocat si impiedicat sa ocupe orice alta functie decenta, desi avea toate recomandarile unui intelectual, sfarsind intr-o stare de saracie lucie, cu o pensie de membru CAP, pe care acesta a numit-o/caracterizat-o intr-un memoriu 'pensie de batranete in suma de 348 lei', vine sa completeze pierderea identitatii sale, prin distrugerea abuziva a unei parti din inscrisurile pe care le avea in arhiva personala, confiscate de catre organele de securitate la perchezitia din data de 23 noiembrie 1966. Aceasta ultima pierdere este una incomparabila valoric, astfel ca suma indicata de mostenitorul defunctului, ci titlu de reparatie este doar o simpla echilibrare simbolica, care nu ar fi niciodata in masura sa compenseze pe deplin pierderea suferita.

Aceeasi remarca, fundamentata pe abuzul de forta gratuit al autoritatilor de la acea vreme, priveste si masura confiscarii obiectelor de aur, respectiv al celor patru monede si a verighetei care au fost gasite la perchezitia din 30.11.1966, dupa arestarea lui BD (D), in locuinta acestuia. Nu se poate sustine ca mentiunea organelor de securitate referitoare la faptul ca verigheta a fost abandonata era si una reala, intrucat inscriptia 'Elena 20.II.1950' poate reprezenta dovada ca acest bun a apartinut mamei sotiei defunctului BD (D), respectiv soacrei acestuia, al carei nume era 'Elena', potrivit mentiunii din certificatul de deces al lui BN.

Apararea ca dupa data de 31.12.2009, BNR nu mai are niciun atribut in restituirea obiectelor de aur confiscate, urmare a epuizarii efectelor OUG nr. 190/2000, nu poate fi primita. In fata instantei de fond, reclamantul NG, in calitate de mostenitor al defunctului BD (D) si-a precizat actiunea aratand ca intelege sa solicite bunurile din aur confiscate sau echivalentul lor, pe cale procedurii speciale sau a dreptului comun, in situatia in care cererea nu mai este retinuta a fi in termen, respectiv pe calea unei actiuni in revendicare, ca o consecinta a faptului ca abia in anul 2013 reclamantul a avut acces la dosarul unchiului sau, o dovada fiind si copia procesului verbal incheiat la data de 26.09.2013 la sediul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii Statului.

Solutia adoptata de prima instanta in ce priveste acest capat de cerere, de respingere a pretentiilor, pe exceptie – fie a tardivitatii fie a inadmisibilitatii – in conditiile in care exista dovezi clare de confiscare abuziva a bunurilor, fiind acreditata chiar ideea valorificarii lor ulterioare, in interesul statului roman, reprezinta o solutie gresita, fiind incalcat dreptul la un proces echitabil, prin refuzul instantei de a da o solutie cererii pe fond si astfel, o satisfactie de realizare efectiva a dreptului sau de acces la o instanta independenta si impartiala.

Pozitia instantei de fond nu a fost cenzurata ulterior nici de instanta de control judiciar care, in opinie majoritara, a sugerat ca reclamatul a luat cunostinta in mod direct de masura dispusa in urma perchezitiei realizata de organele de securitate in luna noiembrie 1966. Astfel, se omite faptul ca reclamantul a avut calitatea de martor asistent, alaturi de B(B) N, matusa si nu mama sa, cu ocazia perchezitiei realizata pe data de 23 noiembrie 1966 cand au fost confiscate bunurile personale ale defunctului BD (D) si nu la data de 30 noiembrie 1966 cand s-a realizat ridicarea bunurilor din aur identificate cu ocazia efectuarii perchezitiei suplimentare de la acea data.

Nu poate fi primit argumentul referitor la faptul ca reclamantul cunostea despre masura retinerii bunurilor din aur la momentul confiscarii si ca acesta nu trebuie sa astepte un raspuns / o confirmare de la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii Securitatii Statului. Nu ar fi fost posibil ca reclamantul sa adreseze o cerere concreta de restituire a bunurilor din aur sau a echivalentului lor in absenta unor date concrete privind natura/cantitatea/calitatea acestora. Indiferent daca ar fi fost martor sau daca ar fi luat cunostinta de eveniment in alt mod, reclamantului NG nu era in masura sa adreseze o cerere unei/unor autoritati in lipsa mentiunilor exacte.

Mergand pe aceleasi justificari invocate si in acordarea daunelor morale privind bunurile personale confiscate cu ocazia perchezitiei din 23 noiembrie 1966, aceleasi ratiuni se impun si pentru acordarea daunelor morale in ce priveste refuzul solutionarii cererii de restituire a bunurilor din aur, care au tot o natura personala, bunuri confiscate la data de 30 noiembrie 1966 sau a echivalentului lor in situatia in care au fost valorificate.

De asemenea, defunctului BD (D) i-au fost confiscate fara niciun drept bunurile din aur, masura fiind una abuziva, nefiind dovedit niciodata ca acesta ar fi comis vreo infractiune, intrucat nu a fost trimis in judecata. Masura confiscarii, pastrata fara niciun temei si dupa 'demascarea' publica din 26 martie 1967, dar si utilizare bunurilor timp indelungat, indicat de reclamant la peste 48 de ani, impune acordarea unei despagubiri cu titlu de lipsa de folosinta, cu o suma ce poate fi apreciata, raportat la termenul general de prescriptie a dreptului material la actiune.

Prin urmare, in temeiul art. 480 alin. 2 si 3 cod procedura civila, urmare a admiterii apelului formulat impotriva sentintei civile nr. 729 din 18.03.2015 a Judecatoriei Tagu Neamt si a schimbarii in totalitate a sentintei civile nr. 729 din 18.03.2015 a Judecatoriei Tagu Neamt se impune admiterea actiunii formulate de reclamantul NG.”

*Cititi integral Hotararea Tribunalului Neamt