Așa cum Lumea Justiției a dezvăluit încă de luni, un moment istoric a avut loc marți, 9 iunie 2026, la Secția pentru judecători din Consiliul Superior al Magistraturii: membrii secției nu doar că au votat în unanimitate apărarea independenței justiției față de campania de ură derulată de mai bine de un an de către Guvern împotriva magistraților, dar au hotărât și sesizarea instituțiilor europene în legătură cu situația din România. 

Este vorba atât despre instituțiile Uniunii Europene (Comisia Europeană, Parlamentul European, OCDE, CJUE etc.), cât și despre organizațiile profesionale internaționale ale judecătorilor. De asemenea, hotărârea va fi publicată pe site-ul CSM în limbile română, engleză și franceză. 

Lumea Justiției prezintă atât minuta Secției pentru judecători, cât și luările de poziție de marți dimineață ale președintelui CSM Liviu Odagiu (foto sus) și ale judecătorilor CSM Claudiu Drăgușin și Alin Ene (foto jos dreapta-stânga). Cei trei au subliniat că hotărârea este un mesaj nu doar pentru colegii judecători, ci și pentru justițiabili, astfel încât cetățenii să înțeleagă că, dincolo de discuția despre salariile și pensiile magistraților, justiția este ultima redută în calea abuzurilor statului. Iar dacă Guvernul reduce judecătorii la statutul unor funcționari publici, atunci nu va mai avea cine să-i apere pe justițiabili de abuzurile statului. Amintim că nu doar cei trei membri aleși au vorbit în ședință, ci și președinta ICCJ Lia Savonea (click aici pentru a citi).

Iată minuta judecătorilor CSM:

„1. Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat existența unui atac fără precedent la adresa independenței justiției. (unanimitate, dintre care 1 vot favorabil cu observații)

2. Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât apărarea independenței judecătorilor. (unanimitate, dintre care 1 vot favorabil cu observații)

3. Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât informarea cu privire la aspectele cuprinse în considerentele prezentei hotărâri a următoarelor instituții: (unanimitate)

- Comisia Europeană

- Parlamentul European

- Reţeaua Curţilor Supreme, a Inspecţiilor Judiciare, a Consiliilor Judiciare

- Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

- Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni

- Asociaţiile internaţionale ale judecătorilor (MEDEL, EAJ)

- OCDE

- Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

4. Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât transmiterea hotărârii către: (unanimitate)

- Preşedintele României

- Guvernul României

- Ministerul Afacerilor Externe (coordonator al procesului de aderare la OCDE).

5. Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât publicarea hotărârii pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, în limbile română, engleză şi franceză. (unanimitate)”.

Prezentăm declarațiile judecătorilor CSM (vezi video):

„Liviu Odagiu: Aș vrea să fac câteva succinte considerații cu privire la punctul 15 de pe ordinea de zi: apărarea independenței judecătorilor. Vă reamintesc că în luna ianuarie am mai avut un asemenea punct pe ordinea de zi. Același punct. Am solicitat atunci direcțiilor și serviciilor din cadrul Consiliului Supor al Magistraturii întocmirea unui material centralizat cu privire la manifestările factorului politic la adresa puterii judecătorești, pentru a putea decide dacă a fost sau nu încălcată independența judecătorilor.

Vă reamintesc că acest material – sub forma unui proiect de hotărâre – a fost încărcat într o primă lectură încă din luna ianuarie și am decis atunci împreună să amânăm dezbaterea acestuia pentru o dată ulterioară, întrucât era un curs la acel moment niște verificări ale Inspecției Judiciare. Acele verificări s-au terminat, dar de atunci manifestările ostile ale factorului politic la adresa puterii judecătorești au continuat, iar acest proiect al unei hotărâri de secție care să vizeze apărarea independenței judecătorilor vizează toate aceste manifestări.

Materialul în sine – hotărârea Secției – cuprinde manifestările derulate pe parcursul a aproape un an de zile, manifestări care au început în luna iulie a anului trecut cu discuția publică despre pensiile magistraților, despre vârsta de pensionare, pentru a ajunge astăzi la discuții (care atunci erau într-o fază incipientă) cu privire la salarizare.

În cuprinsul hotărârii pe care vă propun astăzi să o adoptăm, sunt menționate manifestările exprese ale factorului politic la adresa puterii judecătorești. Sunt trimiteri la opinii exprimate în spațiul public, la articole de presă, la demersuri concrete ale unor politicieni, demersuri care au vizat un singur lucru: știrbirea independenței puterii judecătorești.

Totodată, în cuprinsul materialului sunt menționate și reacțiile de răspuns la campania de denigrare, reacții provenind din mediul judiciar. Și mă refer aici nu doar la asociațiile profesionale sau la Uniunea Națională a Barourilor din România, dar în principal la reacțiile constante ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale adunărilor generale, ale judecătorilor de la nivel de judecătorie, tribunal, curte de apel și la pozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Campania de denigrare nu a rămas fără efecte. Știm cu toții că încrederea în justiție a scăzut de la un nivel care se situa în media statelor europene la un nivel situat sub această medie, rămânând totuși peste încrederea în puterea politică (puterea executivă și puterea legislativă).

Dacă a început acea campanie cu pensiile, lucrurile s-au acutizat în luna decembrie, prin apariția filmului Recorder, prin înființarea comitetului primului-ministru de revizuire și modificare a legislației în domeniul justiției, prin inițiativa declarativă a președintelui României (netranspusă în practică – este foarte adevărat) de a organiza un referendum în rândul corpului magistraților.

Toate aceste lucruri nu au rămas doar simple declarații și doar simple manifestări de voință izolate. Ele au continuat (să ne aducem bine aminte!) cu mitinguri de protest. Au continuat cu atitudini inclusiv ale unor colegi din intermediul puterii judecătorești, al autorității judecătorești, au continuat cu solicitări de introducere a procedurii de vetting în cadrul sistemului judiciar.

Acum, după ce s-au terminat lucrările comitetului primului-ministru și după suspendarea activității acestuia prin hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, știm bine că au apărut cele 13 propuneri ale unui partid politic aflat în coaliția de guvernare (n.r. USR), propuneri care vizau, în fapt, o preluare a controlului politic asupra sistemului de justiție. Cu toții, împreună, am analizat în plen acele propuneri și cu toții, împreună, am văzut intenția de a introduce factorul politic în desemnarea persoanelor care să conducă Inspecția Judiciară. Cu toții am văzut în acele propuneri intenția de a introduce un filtru politic la desemnarea președintelui ICCJ. Cu toții am văzut o încercare de schimbare a modului de desemnare a membrilor CSM, prin conferirea unei forțe covârșitoare judecătorilor afilați la începutul carierei în detrimentul judecătorilor cu maturitate și experiență profesională de la ICCJ.

În fine, după toate acestea, am ajuns în faza în care, în mod constant, am solicitat Guvernului României să deblocheze concursurile de admitere în magistratură și să asigure funcționalitatea sistemului judiciar, fără niciun răspuns. Deși la un moment dat un text de lege a modificat o prevedere care bloca organizarea concursurilor, nici până la acest moment (deși am cerut în nenumărate rânduri) memorandumul pentru deblocarea concursurilor nu este semnat.

În fine, după această trecere în revistă, eu aș avea și câteva concluzii. Putem să spunem că în toată această perioadă nu a existat de fapt o campanie, o încercare de trecere sub control politic a puterii judecătorești. Putem să spunem că au fost manifestări izolate ale factorului politic, ale organelor de presă, ale organizațiilor neguvernamentale. Însă dacă agregăm toate aceste informații, dacă vedem toată această evoluție de pe parcursul unui an de zile, mă întreb dacă această concluzie mai poate rămâne în picioare.

Datoria noastră astăzi cred eu că este aceea de a oferi un răspuns cetățenilor. Nu este datoria noastră să ne victimizăm astăzi și nu asta vă cer. Vă cer însă să punem în balanță și să încercăm să păstrăm forța și independența sistemului judiciar, forța și independența puterii judecătorești. Ceea ce vă cer este să garantăm drepturi și libertăți pentru cetățean. În condițiile în care judecătorii vor ajunge la statutul de funcționar public, vor ajunge o funcțiune a statului, echilibrul între forța statului și fragilitatea drepturilor și libertăților cetățenești nu va mai avea cine să-l garanteze.

Astăzi vă propun și să dezbatem pe marginea acestui proiect de hotărâre al Secției pentru judecători și să avem fermitatea de a constata că ceea ce s-a întâmplat nu a fost o chestiune doar de conjunctură, nu a fost o chestiune aleatorie, ci a fost un mecanism, a fost un plan prin care puterea judecătorească să fie subordonată politic și prin care independența judecătorilor să fie coborâtă la nivelul statutului unui funcționar public.

Claudiu Drăgușin: Aș începe prin a remarca faptul că astăzi este o zi importantă, nu doar prin discutarea acestei hotărâri care e propusă astăzi pe agenda Secției de judecători, dar e o zi importantă și pentru că există astăzi în desfășurare sau urmează să fie adunările generale ale instanțelor, care au fost convocate săptămâna trecută. Și eu n-aș vrea să privim aceste două evenimente separat.

Pe de o parte, există o exprimare a voinței colegilor noștri în instanțe. Este adevărat că ei își vor exprima punctul de vedere raportat la ultima fază din toată această succesiune pe care ați prezentat o dumneavoastră. Ultima fază legată de propunerea de modificare a legii salarizării, dar nu numai. Sunt alte chestiuni care se vor discuta acolo și care au legătură cu multe dintre cele care sunt trecute (n.r. în proiectul de hotărâre) ca evenimente care au impactat sistemul de justiție în ultimul an.

Deci aceste două evenimente nu sunt separate. Ele sunt în legătură. Și o să vedem care e voința și a colegilor noștri. O să vedem care o să fie și rezultatul votului astăzi. Eu sper să existe o perspectivă comună și să avem aceeași cale de urmat pentru viitor, să fim în același punct cu toată analiza despre ceea ce s-a întâmplat anul trecut și care se află încă în derulare, pentru că mie mi se pare extrem de important, nu din perspectiva evenimentelor luate individual.

Cred că orice magistrat și orice instituție care reprezintă magistratura trebuie să fie deschiși la critică. Dacă sunt niște lucruri care se pun pe masa de discuție, noi avem datoria în primul rând să fim deschiși la critică, să analizăm, să vedem despre ce e vorba. Dar în anul care s-a încheiat n-a fost vorba despre evenimente disparate, critici punctuale la adresa sistemului de justiție cărora noi le-am răspuns sau nu într-un fel sau altul. A fost o succesiune de evenimente. Dumneavoastră ați enumerat câteva din ele, începând cu campania media care a fost la un nivel absolut înfiorător.

Și aici eu aș vrea să fac o precizare. Eu cred că acest curent de a contesta imaginea sistemelor de justiție nu este specific doar României. Nu se întâmplă doar în România. El se regăsește și în alte jurisdicții europene, începe să devină deja un fenomen. E adevărat că, din analiza mea, nicio jurisdicție, niciun sistem de justiție din Europa nu s-a confruntat cu ce ne-am confruntat noi. Cred că în hotărâre sunt făcute niște precizări. De exemplu, într-un singur spațiu media, pe parcursul unui an, sunt peste 100 de articole legate de CSM în grilă negativă. Adică mi se pare enorm ca o entitate media sau un jurnalist sau cineva – un punct de manifestare a unor nemulțumiri – să aibă de spus 100 de lucruri în pe parcursul a 300 și ceva de zile. Adică mi se pare enorm. Noi dacă nu vedem lucrurile astea sau dacă le judecăm într-o grilă de critică normală, firească, față de care cu toată lumea e de acord că trebuie abordate într-un mod absolut onest și trebuie stat la masă și discutat, dar dacă noi le vedem doar în grila asta, înseamnă că ratăm realitatea.

Vă spuneam că sau întâmplările de tipul ăsta nu sunt specifice doar în România. Ele se întâmplă și în Franța, s-au întâmplat și în Portugalia. E un fenomen care se manifestă în Europa. Nu știu care-i direcția, dacă e necesar să fie distrusă zona de încredere în sistemul de justiție. Și aici o să mai deschid o paranteză. Sistemul de justiție nu funcționează decât pe bază de încredere. Noi nu putem funcționa într-o altă grilă. Hotărârile noastre când se emit către societate, dacă nu există încrederea necesară și respectul necesar acestei profesii, sunt foarte greu de impus și noi știm cu toții lucrul ăsta.

De asta spuneam că în Europa e un fenomen. Îngrijorările de acest tip s-au manifestat și în exprimări ale unor instituții europene care au legătură cu sistemul de justiție. Și aș da doar exemplul Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare, care, într o declarație atașată adunării generale de anul trecut de la Riga, au dat atenție exact fenomenului – care vine dinspre zona politică și dinspre zona media – de contestare a reputației, a încrederii în sistemul judiciar. Deci nu e un fenomen pe care l-am întâlnit noi și am răspuns mai bine sau mai rău. Deci nu e doar o problemă a noastră. Și eu de asta cred că trebuie măcar punctat, din punctul nostru de vedere, ce s-a întâmplat anul trecut.

Hotărârea, așa cum e redactată, reprezintă o cronică a evenimentelor de anul trecut, în mod evident. Și vă spuneam că îngrijorător pentru mine nu sunt criticile punctuale. Cu astea putem fi de acord. Nu-i nimeni perfect. Niciun sistem nu-i perfect, nici oamenii nu-s perfecți. Pot fi critici. Problema îngrijorătoare este succesiunea lor, densitatea lor. Într-un singur an, s-au întâmplat evenimente cât pentru o întreagă carieră. și ele trebuie trasă o concluzie de pe de pe marginea acestor acestor fapte.

Nu este o poziție nici a noastră, nici a colegilor din instanțe care au astăzi adunările generale. Nu este o poziție de apărare a unor situații punctuale ale noastre. Noi, în funcție de situația fiecăruia, într-o anumită perioadă de timp, o să plecăm și din funcțiile astea, și din magistratură. Problema nu e despre noi, ca persoane. Problema este cum arată sistemul astăzi și cum îl lăsăm pentru viitor. Nu e o problemă doar a sistemului de justiție; e o problemă a țării, o problemă care ține de democrație: dacă mai vrem o țară care să aibă o putere a justiției independentă, care să fie un arbitru al societății, sau nu. Că dacă nu mai vrem, putem să mergem și într-o altă direcție.

Eu cred că, de fapt, în zona asta trebuie să meargă analiza legată de hotărâre. Sper că și analiza colegilor noștri în adunările generale de astăzi tot în direcția asta o să meargă. E vorba despre viitorul și al profesiei noastre, dar implicit și al sistemului în care o să funcționeze țara în continuare: dacă ne trebuie o magistratură independentă sau dacă nu.

Alin Ene: Îmi pare bine că reușim astăzi să discutăm această hotărâre prin care se face trecerea în revistă a asaltului la care justiția a fost supusă deja de mai bine de un an. Eu zic că a început chiar înainte de iulie anul trecut.

Nu voi relua toate cele 70 de pagini, cât are hotărârea de azi. Sunt expuse acolo pe larg tot ce s-a întâmplat și cum foarte bine le-ați enumerat dumneavoastră. Dar vreau să vă spun că eu, citind materialul acesta, n-am putut să nu mă duc cu gândul la o replică deja celebră în spațiul politic românesc. O replică pe care pare că actualii noștri politicieni și-au însușit-o în totalitate. Și anume: ‘nu avem toată puterea până nu luăm și justiția’. Pentru că asta mi se pare că s-a întâmplat și asta mi se pare că se dorește în continuare.

Iar dacă citim cu atenție materialul de astăzi, o să putem observa și tactica ce a fost utilizată. Știți că se spune că dacă arunci o broască într-o apă clocotită, ea se va grăbi să iasă de acolo. Dar dacă o pui într-o apă rece și crești constant temperatura, broasca se va adapta, va sta în confort în apa care se încălzește din ce în ce mai mult, până când, în cele din urmă, va sfârși fiartă de vie. Mi se pare că asta este tactica ce a fost utilizată acum și nu este o invenție a românilor. Asta este tactica modernă a tuturor guvernelor care au tendințe autoritare. Nu mai asistăm în zilele noastre la atacuri frontale la adresa democrației. Este doar o fierbere lentă a regulilor statului de drept.

Și asta s-a întâmplat și în România în ultimul an cu puterea judecătorească. Nimeni nu o să vină să demită peste noapte toți magistrații dintr-o țară. Nimeni nu va veni să spună: ‘de mâine, judecătorii trebuie să asculte de Guvern și să facă ce spune Guvernul’, dar vor crește temperatura în mod progresiv. Și am în vedere în ultima perioadă în România sufocarea instanțelor printr-o abundență de dosare și lipsa de reacție pentru degrevarea instanțelor de judecată, prin blocarea posturilor vacante din sistem și printr-o subfinanțare cronică. Apoi urmează demonizarea judecătorilor și a justiției cu pensii și salarii ‘nesimțite’, cu atacuri personale la adresa celor aflați în funcții de conducere. Apoi urmează, bineînțeles, ‘justiția capturată’, urmează acuzații de de corupție sistemică, toate acestea ca să se justifice viitoare modificări legislative, care poate că unele par benigne (în primă, fază cel puțin), dar riscul real este că ele toate, împreună, duc la schimbarea arhitecturii statului.

Și, de aceea, astăzi nu doar noi suntem chemați la vot, ci și colegii noștri din țară, care sunt reuniți în adunările generale. Și cred că este esențial să înțelegem că unitatea sistemului și o reacție colectivă nu sunt (așa cum vor fi, cu siguranță, prezentate și cum au mai fost prezentate și în trecut) dovadă de aroganță ori dovadă de supunere a sistemului, ci sunt o reacție instituțională necesară pentru supraviețuire și sunt, cred eu, singurul răspuns demn și eficient la agresiunile la care suntem supuși.

Dar broaștele pe care guvernanții noștri le fierb la foc mic de un an nu sunt doar magistrații. Sunt cetățenii acestei țări. Pentru că totul se răsfrânge acolo. Pentru că trebuie să ne întrebăm: ce se întâmplă dacă toți judecătorii unei țări devin vulnerabili la presiunile politice? Ce se întâmplă cu omul care vine în fața judecătorului să-și caute dreptatea în acest caz? Ce se întâmplă dacă judecătorul este transformat într-un funcționar al statului? Ce șanse sau ce speranțe mai ai ca, prezentându-te în fața instanței, să poți să-ți găsești dreptatea împotriva aceluiași stat? Ce șanse mai are un pensionar care contestă o decizie a casei de pensii? Ce șanse mai are un cetățean care atacă o hotărâre a unui primar sau o hotărâre a Guvernului sau formulează o plângere contravențională? Ce șanse mai are un antreprenor care al cărui contract a fost încălcat de un partener cu relații politice? Și noi cei de aici știm foarte bine răspunsul la această întrebare și ăsta este motivul pentru care avem astăzi pe ordinea de zi această hotărâre.

Încercăm nu să apărăm sistemul de justiție, ci să apărăm ultimul loc în care cetățenii din România pot să mai câștige împotriva statului. Încă mai pot să câștige – pentru cât timp, o să vedem.

Acum n-aș vrea să ne amăgim. Am văzut și mesaje alarmiste că dispare justiția. N-o să dispară justiția. Dincolo de toate aceste atacuri, dincolo de orice modificări legislative ar veni, vor exista în continuare instanțe, vor exista judecători, procurori, grefieri, avocați, dar întrebarea reală este dacă va mai exista dreptate. Și la asta ar trebui să reflectăm cu toții.

Claudiu Drăgușin: Cel mai important lucru pe care îl are justiția e capitalul de încredere. E adevărat că în 2024 capitalul de încredere era mare și poate senzația luată de pe rețelele sociale e că încrederea în sistemul de justiție a scăzut dramatic. Vă mărturisesc că și eu am avut impresia asta până la un anumit punct, mai ales dacă te uiți la măsurătorile de uz intern care tot fost scoase în ultima perioadă.

Dar eu aș vrea să reliefez (măcar pentru colegii noștri din instanțe, dacă vor privi transmisiunea de astăzi sau înregistrarea), aș vrea să mă refer doar la doi indicatori. O dată creșterea numărului de dosare. Și e adevărat: poate a existat o campanie media, dar oamenii nu și-au încetat acest reflex de a veni în fața instanței. Adică dacă au o problemă de rezolvat, vin tot la instanță. Și ăsta e un indicator cât se poate de real. Poate e legat și de alte considerente, dar e legat și de faptul că vii la judecător să-ți rezolvi problema, că altfel bănuiesc că mai există și alte metode de soluționare a litigiilor, inclusiv să nu te duci în instanță, dacă n-ai încredere că judecătorul îți face dreptate sau se uită la cazul tău în sensul de a-ți face dreptate, nu mai vii în instanță. Deci ăsta e un indicator.

Iar al doilea indicator sunt măsurăturile europene care au fost publicate săptămâna trecută și care arată un grad de încredere în sistemul de justiție de peste 40% la cetățeni și de 50% la companii pe componenta de protecție a investițiilor. Deci, cu toată campania asta media, măcar colegii noștri din instanțe să știe că mare parte dintre noi ne-am făcut treaba așa cum trebuie și cred că lucrul ăsta e reflectat și în societate. Câteodată, viața de pe rețelele sociale e cu totul alta decât viața reală.

Liviu Odagiu: O singură chestiune aș completa, raportat la ceea ce spuneați cu viața de pe rețelele sociale. Este cuprinsă această idee și în proiectul de hotărâre. Paradoxal cum, în perioada de vârf a acestei campanii, o serie de conturi de pe rețelele sociale (fără niciun fel de activitate, fără niciun fel de imagine sau fără niciun fel de expunere a unor situații din care poți să-ți dai seama dacă este vorba despre o persoană reală sau nu), paradoxal cum, deodată, conturi create ani în urmă au devenit extrem de interesate despre soarta justiției. Și, totodată, paradoxal cum, după anumite postări, nu mai există niciun fel de altă postare pe acele conturi.

Spun asta și în contextul în care (să ne aducem aminte!) s-au organizat mitinguri de protest în fața Consiliului Superior al Magistraturii, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție – lucru pe care nu cred că l-am mai întâlnit undeva în Europa – și în condițiile în care era anunțat un mare miting în fața Guvernului României pentru finalul lunii martie, miting care nu a mai avut loc.

Toate acestea privite individual pot să pară doar îngrijorări punctuale. Privite agregat, într-un context a ceea ce s-a întâmplat pe un an de zile, cred că ar trebui să ne ducă cu gândul la faptul că independența puterii judecătorești s-a aflat și se află la acest moment în cel mai greu moment de după aderarea României la Uniunea Europeană.

Și cred că ar mai trebui să vedem cu toții și cetățenii să știe că nu este vorba de data aceasta nici de pensii, nici de salarii, nici despre judecători. Este vorba despre ei și drepturile lor. Când vor nu vor mai exista cei care să le garanteze, când nu vor mai exista cei care să le apere, ei vor fi cei vulnerabili în fața forței statului”.