Cred ca magistratii au uitat ca au depus un juramant, altfel nu-mi explic ce se intampla de la o vreme incoace in instantele patriei, dar mai ales la Inalta Curte de Casatie si Justitie, unde se judeca dosarele mari! De coruptie. Cu nume grele din politica.

Fenomenul ”Piata Universitatii” este si va ramane mult timp de aici inainte poate cel mai amplu protest al societatii civile in sprijinul democratiei romanesti si al drepturilor si libertatilor fundamentale.

Imbratisez acest mesaj din multele ale Pietii Universitatii de astazi. Este forma mea de protest fata de toate nedreptatile, urdorile si erorile din Justitia Romana, aceasta Justitie care este de fapt oglinda perfecta a unei societati degradate, dezbinate, Justitie decimata de Politic si sugrumata in propria-i independenta. Nu vreau sa plictisesc pe nimeni, asa ca ma voi rezuma la a parafraza versurile unui mare poet: „In lumea asta prost facuta/ Rahatii-s sefi in loc sa puta/ Iar oamenii adevarati/ Sunt sufocati de-acesti rahati”. Asta este parerea mea, in esenta, despre modul in care a ajuns Romania in toate domeniile.

Ceea ce va voi spune in continuare se bazeaza pe ani de observatie a fenomenului DNA – SRI - Putere. Si pe informatii primite de la oameni bine infipti in sistem. De mai multi ani, in interiorul DNA s-a format o retea de persoane legate prin interese personale, care asculta de elemente din SRI si de exponenti de la varful actualei Puteri. Acest lucru nu este o noutate pentru unii.

In Codul de procedura penala avem un text de lege – art. 68, care interzice determinarea, prin orice mijloace, a unei persoane, sa comita o fapta penala ori sa o continue, in scopul obtinerii de probe pentru inculparea acesteia. Este un text de lege de un mare bun-simt juridic, dar pe care anumiti procurori ai DNA au nesimtirea sa-l ignore cu desavarsire. Doar pentru a arata ca au “rezultate”.

Ce spune realitatea de zi cu zi? Ca Romania e la mana coruptiei. A coruptilor si a corupatorilor. Si ca numarul infractiunilor de coruptie a crescut simtitor. Ce e de facut? In primul rand, nu ne putem plange ca nu avem o puzderie de institutii care asta fac: ”si da-i si lupta, si da-i si lupta...” impotriva coruptiei. Nu ne putem plange ca nu avem legi. Si aici, la fel, puzderie! Numai ca, paradoxal, cineva in toata aceasta ecuatie este favorizat. Si anume, corupatorul. Datatorul de mita.

Am afirmat de nenumarate ori ca, in Romania, “baietii destepti” fura legal. Ca marile “tunuri” la bugetul de stat se dau sub obladuirea legislatiei aparent defectuoase, dar, in realitate, special concepute in favoarea fraudei de proportii. Voi demonstra, in continuare, cum functioneaza complicitatea unor inalti demnitari ai statului roman la escrocherii financiare uriase, in angrenajul acesta impecabil care, de fapt, submineaza economia nationala.

A trecut deja un an de la momentul in care noul CSM, anuntat cu surle si trambite, intr-o formula ingrijoratoare pentru unii, dar cu sperante (desarte) pentru altii, a inceput un nou mandat, promitand sa rastoarne „in bine” sistemul judiciar. Problema cu rasturnatul s-a intamplat, este adevarat, insa nimic bun nu s-a realizat.

Alegerile pentru sefia CSM vor deschide anul judiciar 2012. Presedintia CSM este de departe cea mai importanta functie din sistem, intrucat de aici se da tonul in relatia dintre autoritatea judecatoreasca si celelalte puteri ale statului, dar si linia disciplinara de urmat de catre magistrati. Din nefericire, anul 2011, sub sefia lui Horatius Dumbrava si a acolitilor care l-au sustinut neconditionat – trei la numar si toti trei judecatori – a adus prejudicii majore sistemului judiciar. Grupul Dumbrava s-a dovedit a fi nu doar partizan al intereselor sale, ci si a celor ale Executivului, pana la a compromite ideea de independenta, de integritate si responsabilitate in sistem.

Un an bun inseamna un an in care, indiferent cat de mari au fost obstacolele si indiferent de ce natura, le-ai trecut cu bine si cu fruntea sus. Vorbim aici de individ si de perceptia sa, de starea de fericire care se manifesta doar la timpul prezent, dar hai sa ne intrebam daca pentru societate, pentru oamenii in mijlocul carora traim, pentru justitiabilul caruia i s-a tocit incaltamintea si i-a crescut tensiunea prin instantele patriei a fost un bilant satisfacator.

Mi-e draga America, dar iubesc Romania! Asa cum e ea, cu bune si rele, cu buni si rai, cu buni si strabuni, motiv pentru care mi-a sarit tandara cand am auzit ce vrea SUA prin vocea lui Gitenstein. Ordinul, nuantat dealtfel, dar cu o esenta de netagaduit, este acela de-ai mentine – chiar si cu pretul modificarii legii actuale – pe seful DNA, Daniel Morar, si pe procurorul general al Romaniei, Codruta Kovesi, in aceleasi pozitii, macar o vreme. De ce nu pe viata? - ma-ntreb eu.

Mai tineti minte cum justifica CSM condamnarile Romaniei la CEDO? Cum le punea intruna ba pe seama legislatiei deficitare, ba pe cea a politiei, ba pe nu mai stiu ce alte cauze din afara sistemului? Ei, bine, in cazul Birsan e clar ca decizia CEDO s-a dat numai din vina DNA si a CSM, precum si a judecatorului suprem care a incuviintat abuziva perchezitie. Toti acesti magistrati sunt buni de plata. Daca ar exista onoare, pe toti cei care au fost partasi la aceasta ilegalitate ar trebui sa-i vedem incolonati de mana, dandu-si demisia! Nu o va face insa niciunul, pentru ca traim in Romania unde nu exista o asemenea educatie civica!

S-au stins ecourile scandalului financiar izbucnit dupa Gala de Box din vara aceasta, cand campionul nostru, Lucian Bute, ne-a facut sa traim frenezia gloriei. Mai-marii Carmuirii au avut grija sa ascunda gunoiul sub pres, ca doar n-o puteau arunca in arena leilor pe doamna ministru de la Turism, cea care, din substantiale fonduri publice, s-a “preocupat” de promovarea Romaniei ca brand turistic, alocand vreo doua milioane de euro, bani europeni, pomposului eveniment sportiv.

Ce spune Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului? Ca politistul trebuie sa aiba o conduita legala si corecta, sa nu abuzeze de calitatea oficiala, sa nu compromita prestigiul Politiei, sa respecte drepturile si libertatile fundamentale ale omului, Constitutia si prevederile regulamentelor de serviciu; sa respecte principiile statului de drept, sa apere valorile democratiei, sa dovedeasca solicitudine si respect fata de orice persoana, in special fata de grupurile vulnerabile; sa isi consacre activitatea profesionala indeplinirii cu competenta, integritate, corectitudine si constiinciozitate a indatoririlor specifice serviciului; sa fie disciplinat si sa dovedeasca probitate profesionala si morala in intreaga activitate; prin intregul sau comportament, sa se arate demn de consideratia si increderea impuse de profesia de politist. Suna frumos, nu?

In ultimele saptamani, in mai multe instante din tara s-a ridicat problema revocarii celor „trei muschetari” si s-a cerut CSM explicatii pentru comportamentul lor reprobabil. Comentariile libere de pe site-ul Lumeajustitiei.ro, deloc magulitoare la adresa lui Dumbrava, Neacsu si Danilet sunt barometrul fidel al “aprecierilor” judecatorilor si procurorilor despre cei trei provinciali care au pus mana pe conducerea CSM promitand marea cu sarea in proiectul lor comun, care azi le atarna de gat ca o piatra de moara.

Asta se vrea, e foarte clara optiunea presedintelui Traian Basescu. Judecati pe timp de criza altfel decat pe timp de bunastare. De cateva zile, nu-mi iese din cap discursul rostit de Traian Basescu in fata responsabililor sistemului judiciar chemati la sediul MJ pentru a discuta pe tema Mecanismului de Cooperare si Verificare.

Nu am inteles de ce Comisia pentru monitorizarea progreselor inregistrate de Romania in domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei s-a intrunit la sediul Ministerului Justitiei si nu la sediul Consiliului Superior al Magistraturii – organ constitutional care are sarcina de a garanta independenta Justitiei.

Membrii CSM pufneau in ras cand avocatul sotilor Birsan ii recuza. Iar pe fetele lor se citea ca pe un zid verdictul dinainte stabilit. Nicio pledoarie nu mai conta pentru ei. Orice document s-ar fi scos din geanta apararii, rezultatul era zero. Este imaginea etalon a dreptatii impartite de o parte a Justitiei romane din ziua de azi. Mai bine zis a Justitiei fara de imagine, in care niste exponenti care nici pe ei nu se mai pot reprezenta, vor sa dea aparenta unor justitiari cu patalama, atunci cand stiu ca lumea se uita la ei.