14 dec. 2010 - se va lua in discutie de catre Comisia juridica a Senatului chestiunea validarii listei cu membrii alesi ai CSM: pe primul punct al ordinei de zi este „Validarea listei cuprinzând magistraţii aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii”. Intrucat sunt formulate contestatii de candidati si UNJR cu privire la aceste alegeri (Legea 317/2010 spune ca membrii CSM nu pot candidat pentru viitorul CSM, or trei membri alesi provin din actualul CSM, aspect declarat nelegal printr-o hotarare care inca nu este irevocabila cu privire la unul dintre ei) se pune intrebarea ce va face maine Senatul.

Puterea judecatoreasca a cunoscut in ultimul timp o evidenta nesocotire a valorii sale, a locului si rolului constitutional pe care ar trebui sa-l ocupe in societate, pe fondul unei imagini publice alterata, ca urmare a unei politici asidue de discreditare. De mai multi ani statutul magistratilor este intr-un declin progresiv in Romania, declin ce include si componenta sa materiala, magistratii fiind obligati sa se judece pentru a li se recunoaste drepturile salariale reglementate de lege sau pentru a le realiza efectiv, toate demersurile lor demonstrand inca odata ca, independenta puterii judecatoresti este doar o iluzie.

Ne mai facem vreodata bine cu Justitia pe care o avem? Grea intrebare. Orice pronostic s-ar avansa, Justitia nu poate fi mai breaza decat restul societatii in care traim. Avem o Romanie in haos cu o Justitie pe potriva. Numai ca haosul pleaca de la politic si  justitie, doua forte cheie ale statului, care daca nu functioneaza, restul societatii este ca o turma fara stapan. Si ele functioneaza de multi ani prost. Chiar foarte prost. Reforma Justitiei a fost  gresita, pentru ca politicienii care i-au dat legile de functionare n-au vrut-o independenta, ci aservita. Iar magistratii, si procurori si judecatori in egala masura, s-au complacut in acest joc, in schimbul unor avantaje facile si nemeritate in cariera.

Vin Sarbatorile. Si dupa Craciun, dupa Noul An, este posibil ca CSM-ul sa intre in avarie. Si asta, din cauza modului in care va fi gestionata problema validarii rezultatelor alegerilor in cazul celor trei membri vechi ai CSM, care au candidat si au castigat un nou mandat. E vorba de Dan Lupascu, Lidia Barbulescu si Dan Chiujdea. Chiar daca Dana Garbovan a avut castig de cauza la Tribunalul Bucuresti, care i-a admis contestatia  impotriva deciziei de validare a candidaturii lui Lupascu de catre Comitetul Electoral local, aceasta decizie nu este executorie! Sigur ca exista o mare nedumerire in modul in care a fost judecata aceasta contestatie a judecatorei de la Curtea de Apel Cluj, pentru ca onor Comitetul electoral local nu avea cum sa fie parte in proces intrucat nu este persoana juridica. Mai subliniez o data, chiar daca multi vor face comentarii pline de spume, ca decizia TMB nu are cum sa fie executorie, pentru ca recursul suspenda executarea in orice proces in care este atacat un act administrativ. De aici, din debandada asta, punand cap la cap ce spune legea cu ceea ce se intampla, deduceti si dumneavoatra, stimati cititori, care ar putea fi consecintele!

Azi, situatia de la Interne se poate relata si asa: Dan Fatuloiu, care-si luase avant pe pista Internelor si credea ca poate sa faca luping-uri peste capetele tuturora, s-a inselat cand a crezut ca e momentul sa-i sape groapa lui Petre Toba. Sapandu-i groapa lui Toba, si-a sapat-o singur. Mai ales ca l-a luat gura pe dinainte si a porcait, prin tot ce a spus, imaginea unei intregi institutii, a unui minister-cheie, cu cei mai multi angajati. Daca politistii care au aruncat cu cascheta la miting au fost catalogati de presedintele Traian Basescu drept streaperi (cu toate ca ei aveau tot dreptul sa se defuleze dupa ce le-au fost micsorate toate drepturile salariale intr-un hal in care nici un absolvent de liceu nu se va mai inghesui sa dea examen la Academia de Politie), ei bine, Fatuloiu a facut o chestie mult mai grava: a dat motiv tarilor membre UE sa nu fie de acord cu primirea Romaniei in spatiul Schengen. Si pentru asta, dincolo de toate prostiile facute prin minister, trebuia schimbat.

Multi vor parea socati de urmatoarele afirmatii: Directia Nationala Anticoruptie a devenit o unealta politico-judiciara in mana unor personaje aflate vremelnic la Putere, care isi elimina/compromit programat oponentii, de multe ori si cu ajutorul SRI, care livreaza materialul de interceptari in functie de interese. Toate marile fraude din Romania sunt ascunse in dosarele procurorilor DNA si de miscat se misca numai cand si unde se doreste, pentru a se da impresia ca se munceste ori in cazuri minore ca importanta, pentru a se raporta dosare la numar. Oricat ar parea de intrigante aceste afirmatii, sunt concluzii bazate pe observarea in ani a modului in care DNA instrumenteaza anumite dosare si se preface ca nu le vede pe cele care constituie cu adevarat marea coruptie si care afecteaza economia Romaniei. Si nu ne vom referi aici la dosarele marunte, care in mod normal nici n-ar avea ce sa caute in ograda unei institutii de elita cum a fost DNA gandita la inceput.

Vrea sa ajunga diplomat, daca pe la Interne n-or sa faca toti cum zice el. Asa reiese dintr-un proaspat interviu acordat de secretarul de stat Dan Fatuloiu unui cotidian. Bon....intelegem ca domnul Fatuloiu vrea multe. Dar mai mult si mai mult, isi doreste sa decapiteze cat mai multe persoane, instituind ghilotina in interiorul MAI, doar ca sa-i faca pe plac cuiva deranjat foarte tare de protestele politistilor. Primul cap pe care ar vrea sa-l serveasca pe tava partidului aflat la putere si taticului acestuia, este capul chestorului Petre Toba. Caruia ii reproseaza ca ar fi dat politia inapoi cu zece ani. Fatuloiu este, insa, un mare ipocrit. In timp ce el statea bine mersi de ditamai salariul de atasat al Internelor pe la ambasada noastra de la Washington, unde a prins gustul din frisca diplomatului, Toba se zbatea prin Romania sa rezolve toate problemele politistilor zvarliti fara bani de haine in plina criza si sa scoata cu mana lui castanele aruncate de Guvern in caschetele oamenilor legii, la gramada. Din 2009, de cand a venit mare sef peste Departamentul de Ordine Publica din minister, Fatuloiu este primul responsabil de tot cea ce se intampla in acest sector. Si daca vrem sa fim corecti, pai hai sa fim corecti. Primul care trebuia sa demisioneze cand a avut loc scandalul nevrotic in urma lui ”Iesi afara, javra ordinara!”, era Fatuloiu, si pe urma altii. In fine, n-am vazut nici o javra iesind afara pana acum. Cert este ca ”pestele de la cap se-mpute!”. Fatuloiu a gasit acum momentul sa arunce cu Piatra Neamtului in Toba, ca sa faca un show din care sa iasa cu imaginea de salvator al MAI-ului si s-a gandit sa curete pestele de la coada. Nu prea tine. Diferenta intre Toba si Fatuloiu este mare. Si vorbim aici macar doar de caracter. In timp ce Fatuloiu acrediteaza ideea ca nu suporta lingusitorii, el a fost primul care, dupa ce s-a suparat Traian Basescu pe toata politia care i-a perturbat linistea Cotrocenilor, a patrulat prin Piata Victoriei ca un politist comunitar, la intimidare, pentru ca oamenii legii sa nu-si mai permita sa ridice vocea sau pancarda cat e el, marele secretar de stat, acolo. Acum, Fatuloiu este pus de-a dreapta ministrului Igas sa-i sopteasca tot ce crede el de cuviinta ca trebuie facut in minister. De unde sa se taie, cat, cum, de ce, pentru ca el e as in management. Daca Igas pleaca urechea doar intr-o parte, spre dreapta, s-ar putea s-o...fatuleasca! Pentru ca nu va putea pune in balanta si ce-i vine din stanga si din fata, chiar daca spatele i-l asigura Boc!

Catalin Predoiu a devenit editorialist. Si scrie in interiorul unui buletin informativ, lansat de Ministerul Justitiei in scopul declarat de a prezenta sintetic informatii intr-un limbaj accesibil, mai ales jurnalistilor (!?), despre ce vrea si cum intelege domnia-sa ca trebuie redresata Justitia.

In ultimele doua luni de mandat actualul CSM este chemat sa se pronunte cu privire la accederea in functii inalte in sistemul judiciar. Dincolo de oportunitatea ce se poate pune in discutie fata de aceste proceduri demarate pe final de mandat, inteleg sa formulez cateva observatii in legatura cu aceste proceduri.

Dosarul ALRO a ajuns la instanta suprema. Stiti bine cum. Avocatul lui Vadim Don Benyatov a facut plangere impotriva solutiei de NUP data de procurorul Selaru in aceasta cauza. Putini s-au intrebat, insa, de ce oare Benyatov s-a plans de aceasta solutie in conditiile in care ar fi trebuit sa se bucure! Miscarea aparatorului acestuia este, insa, una geniala. Si voi explica si de ce. Aparatorul consultantului american de origine rusa a atacat solutia procurorului, aparent favorabila clientului sau. De ce spun aparent? Pentru ca acest dosar ar fi putut fi redeschis oricand, prin infirmare. Asa ca avocatul s-a dus la instanta pentru a solicita schimbarea temeiului juridic in baza caruia s-a dat NUP si scoatere de sub urmarire, si a cerut sa se constate ca faptele nu sunt prevazute in Codul penal. Judecatorii instantei supreme au doua variante: fie admit plangerea si schimba temeiul juridic, fie resping cererea si atunci ramane cum a stabilit procurorul, adica acelasi temei care a stat la baza solutiei. Dar, atentie, si intr-un caz si in celalalt, pe dosarul ALRO va fi autoritate de lucru judecat. Nimeni nu va mai putea la Parchet sa redeschida acest dosar. In aceeasi ordine de idei, judecatorul nu ar putea admite plangerea pentru a retine cauza spre judecare pentru ca nu asta s-a cerut, ci doar schimbarea temeiului juridic. Drept urmare si tinand cont de prevederile din Codul de procedura penala (art.278 indice 1 aliniat 11), ”persoana in privinta careia judecatorul, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa se redeschida urmarirea penala nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala(...)”. Pe scurt: odata pronuntata decizia, dosarul ALRO, asa cum se prezinta el acum, in 41 de volume imbacsite de stenograme telefonice, nu va mai putea fi redeschis decat daca vor exista vreodata elemente noi. Asa ca povestea rusilor de la Marco si a intregii lor retele de simpatizanti din cercul portocaliu al Puterii va fi una cu happy-end. Si asta pentru ca singurele elemente noi care ar mai putea aparea in dosar ar fi cele ce se regasesc, poate, in alte stenograme decat cele aflate la dosar. Poate cele ale Elenei Udrea, care nu au fost transmise de SRI din motive ...lesne de inteles! Probabil ca este singurul caz in care o autorizatie de interceptare nu a fost pusa in aplicare, sau o fi fost pusa in aplicare, dar degeaba!

Stim de pe acum pe cine vom avea in viitorul CSM. La prima vedere toti cei alesi sunt magistrati de isprava. Cunoscuti in particular ei par si mai „de treaba”. Cu totii sunt baieti buni, luati individual. Dar asa au fost si cei de pana acum pentru ca, in Consiliu, sa se observe ca mai toate hotararile CSM au avut in spate un lobby, niste interese, niscaiva servicii intoarse, astfel incat aceasta institutie a ajuns sa actioneze colectiv in contradictie flagranta cu asteptarile firesti de la fiecare membru in parte. Pana in prezent, s-a dovedit ca mai fiecare membru al CSM intra in plen sau pe sectii cu ideile lui si iesea cu ale altora. Pentru ca toti au inceput prin a-si face intre ei servicii colegiale, aparent nevinovate, aparent bine intentionate, in privinta lui X sau Y, pentru o promovare, un transfer, o numire, un interviu... si au sfarsit prin a nu mai putea refuza o ruga venita de la un coleg care i-a fost de fiecare data “recunoscator”, indiferent cat de exagerata era aceasta. Tocmai acest lant al slabiciunilor este cel care a distrus increderea in CSM, si din interiorul sistemului si din afara lui, si i-a transformat pe cei alesi in cu totul alte persoane decat erau la inceput. Vor fi mai buni cei alesi de acum, decat cei de dinainte? Plecand de la premiza bunei-credinte putem spune da. Din 2011 vom avea un CSM mult mai echilibrat. In sensul ca pentru prima data apar in Consiliu magistrati militanti, precum Toni Neascu, Cristi Danilet si Horatius Dumbrava, veniti pe un singur proiect, care suna ambitios. Cei trei doresc sa schimbe stilul de lucru pagubos al Consiliului si stiu, cel putin primii doi, sa aiba o relatie fireasca cu presa. Ramane de dovedit daca solutia 3 in 1 va depasi stadiul declarativ si nu va deveni un factor de conflict, care sa faca jocul ONG-urilor lui Macovei si Soros, cum cred multi ca exista riscul. Le acordam insa prezumtia de nevinovatie celor “trei muschetari”, mai ales ca destui magistrati i-au creditat cu votul lor, vazand in ei un antidot la conservatorismul din CSM. Cei trei vor sta fata in fata cu greii Dan Lupascu, Lidia Barbulescu, care intotdeauna au un cuvant de spus, si au o sustinere importanta in instante. Orice ar spune altii despre ei, cei doi au dovedit, si nu o data, ca nu raspund comenzilor Puterii, fapt laudabil intr-o magistratura in care ani in sir multi i-au pupat in fund pe politicieni, in schimbul unui favor. Pe de alta parte, confruntarea inerenta dintre militanti si conservatori promite sa limiteze lantul slabiciunilor de care vorbeam mai sus, pe care cei vechi l-au ridicat la rang de arta.

La final de campanie pot spune ca am perspectiva problemelor existente in unitatile parchetelor locale in ansamblu care, desi par a fi probleme izolate, in realitate ele sunt probleme de sistem. Unul dintre obiectivele strategice pe care mi le propun, cuprinse si in proiectul meu este consolidarea independentei magistratului procuror, iar realizarea acestuia are la baza garantarea tuturor elementelor care configureaza statutul magistratului, respectiv :

Pornind de la discutiile avute in tara, intr-o privire retrospectiva, as dori sa punctez cateva chestiuni pe care le-am abordat in Proiectul meu,

Am rasfoit zilele acestea prin dosarul ”ALRO Slatina” ca orice alt ziarist curios sa vada cum si-au facut treaba procurorii, si cei exclusi din sistem, si cei care au preluat ”greaua mostenire” si le-a fost frica sa nu se arda cu ea – adica monitorizarea unor personaje-cheie, grele, ale momentului, precum Elena Udrea, Theodor Stolojan, Dorin Cocos, Attila Verestoy si altii. Trec peste tot ceea ce contine acest dosar legat de ancheta, pentru ca ochii fiecaruia dintre ziaristi receptioneaza de multe ori diferit mesajul citit, asa dupa cum mintea fiecarui jurnalist emite pareri, opinii sau analize in functie de multe criterii pe care nu am sa le insir aici pentru ca ne-ar prinde iarna din urma. Incerc sa-mi explic doar cum se face ca o sumedenie de traduceri au fost realizate fara ca pe paginile respective sa scrie cine le-a tradus si nici sa nu poarte vreo parafa. M-am interesat de ce nu avem un responsabil asupra acestor traduceri. Nu ma intereseaza sa-i scot din rahatul cu migdale pe rusii de la grupul Marco, pentru ca, personal, am crezut intotdeauna in existenta unui banditism nesanctionat in materia afacerilor cu energie. Dupa cum nu ma intereseaza nici sa iau apararea ”vectorului” (caci asa se numeste cel interceptat!) Verestoy care vorbea in limba maghiara cu actualul consilier Ekstein Kovacs. Treaba lor ce-au vorbit. Sa raspunda, ca sunt baieti mari! Dilema mea se leaga de continutul redarilor. Pentru ca nimeni nu-si asuma continutul lor. Mai exact, la dosar, in cele 41 de volume mi-au atras atentia aceste redari. La finele fiecareia, scrie ”traducere din limba maghiara” sau ”traducere din limba rusa”. Si nu exista nici o stampila a vreunui traducator autorizat. Eu inteleg ca SRI-ul o fi avand specialistii lui, dar nu am de unde sa stiu daca ei sunt de buna sau de rea credinta. Daca nu cumva traduc ceva mai altfel anumite pasaje ca sa scoata basma curata pe ”vector” sau pe interlocutorul lui interceptat colateral. Sau invers. Daca cumva nu a tradus anumite cuvinte ca sa bage in bucluc pe vreunul dintre acestia. Sigur ca ar mai fi o varianta. Traducatorul sa greseasca sau sa inteleaga altfel din contextul discutiei telefonice.

Ar trebui sa ne amintim de lucrurile bune din trecut! Si sa luam ce a fost benefic candva, chiar si de la fostul regim comunist, pe vremea caruia procuratura nu incasa vreo achitare, fara ca un asemenea rateu sa nu fie prelucrat in toata tara, iar procurorul gresit sa nu fie scos la mustruluiala in fata colectivelor de oameni ai muncii, sa-si faca autocritica, de sa-i fie rusine sa mai scoata capu-n lume. Pe vremurile acelea, la fiecare unitate socialista exista celebrul panou cu fruntasii si codasii pe ramura, sau cu rubricile „asa da” - “asa nu”. Si multi se mandreau cand apareau fruntasi pe ramura.

Marturisesc ca sunt usor descumpanita de punctul de vedere exprimat de Baroul Bucuresti si cred ca acesta se bazeaza pe o eroare de interpretare a profesiei de mediator. Am sa va spun pentru inceput ce nu este mediatorul:

Miercuri seara am simtit, pentru o clipa, ca vine de afara miros de decembrie 1989. M-am intrebat daca nu cumva incalzirea vremii este un mesaj de la Dumnezeu, ca-n decembrie '89, care a daruit oamenilor caldura-n strada si lumina

Se apropie momentul cand magistratii isi vor desemna reprezentantii din urmatorul Consiliu Superior al Magistraturii (CSM). Si ma feresc sa spun „noul” CSM avand in vedere ca trei membri alesi din actualul consiliu vor ramane in continuare sa isi exercite mandatul pentru in ca doi ani (desi un Regulament adoptat de insusi CSM in 2005 spune altceva), altii doi sunt membri de drept din actualul consiliu (ministrul justitiei si procurorul general), iar altii patru au decis sa recandideze (desi legea din 2005 prevede o interdictie in acest sens). Daca mai avem in vedere si ca doi membri din societatea civila vor fi desemnati de Senat, vedem ca e posibil ca 11 din cei 19 membri cat are in total CSM sa fie din actualul CSM sau din cei apropiati de politic.