Joi, 20 octombrie, la ora 16 si cateva minute, cunoscutul realizator de la Antena 3, Sandra Stoicescu, mi-a cerut, in direct, sa imi spun punctul de vedere vizavi de faptul ca as fi pierdut, in prima instanta, procesul pe care i l-am intentat lui Traian Basescu. M-am aratat uimit, intrucat eu unul nu aveam aceasta informatie. In pauza, l-am contact pe avocatul meu, maestrul Dan Chitic, si l-am intrebat daca stie ceva. Acesta a consultat arhiva electronica si, acolo, nu scria nimic. Aceeasi operatie a efectuat-o si Sandra Stoicescu din studio. Culmea este ca abia a doua zi, 21 octombrie, la ora 02 a.m., informatia respectiva a fost postata pe arhiva electronica. Exista, asadar, in mod cert, o cartita la Tribunalul Bucuresti.

Ca orice jurnalist care se respecta, Sandra Stoicescu dispune de surse in diverse institutii ale statului. Inclusiv in justitie. Acestea trebuie sa ramana confidentiale. Departe de mine gandul de a-i cere socoteala Sandrei Stoicescu care si-a facut, in definitiv, nimic altceva decat meseria. Cu atat mai mult cu cat sursa s-a dovedit a fi de calitate. Informatia s-a dovedit a fi corecta.

Dar de unde pana unde, intr-un proces fara o miza extraordinar de mare, a intervenit o cartita? L-am chemat in judecata pe Traian Basescu intr-un proces civil pentru ca acesta a repetat, in ceea ce ma priveste, o minciuna ordinara. Si anume ca, in 2005, in cursul unei convorbiri telefonice avuta cu el, l-as fi amenintat si santajat. Niciodata nu a putut dovedi aceasta afirmatie. Mai mult, s-a facut literalmente de ras pe aceasta tema atunci cand a discutat cu membrii Consiliului de Onoare al Clubului Roman de Presa si cand a recunoscut ca nu are nicio dovada care sa ii sustina afirmatiile. Mie, insa, aceasta acuzatie mi-a adus uriase prejudicii. De imagine. Prevalandu-se de ceea ce a spus presedintele de atunci al Romaniei, publicatii cu care ma aflam in concurenta si jurnalisti cu care ma aflam in rivalitate au repetat aceasta calomnie, construindu-mi o cu totul alta imagine decat cea pe care o meritam. Am declarat atunci, imediat dupa ce Basescu s-a dat invins in fata Clubului Roman de Presa, ca nu il voi actiona in judecata decat daca va recidiva. A recidivat si l-am dat in judecata. Pe CorectNews public si concluziile scrise, in numele meu, de maestrul Dan Chitic.

La ora 2 noaptea, vineri, am aflat ca Tribunalul Bucuresti mi-a respins actiunea. Voi continua, evident, acest proces intr-o instanta superioara. Dar, pana una, alta, chestiunea prezinta cu adevarat un interes public.

Interesul public nu consta decat in mica masura in rafuiala dintre un fost presedinte si un fost director al unui trust de presa. Chiar daca aceasta rafuiala s-a lungit pana in zilele noastre. Intre timp, toata lumea si-a putut da seama ca eu nu sunt un santajist si nici nu am obiceiul de a-i ameninta telefonic pe presedintii Romaniei. Si stiu ca lumea a inteles ca Traian Basescu minte si calomniaza in general. De ce nu ar fi facut-o si cu directorul unui ziar care ii critica faptele prezidentiale.

De interes public cu adevarat este, insa, existenta unor cartite in interiorul justitiei. De unde putea transpira aceasta informatie? Mi-e teama ca primul suspect ar putea fi chiar judecatorul. Primul care stia, cu multe ore inainte, ceea ce urmeaza sa faca era cel chemat sa imparta dreptatea. Daca a hotarat cum a hotarat, a facut-o, sper din tot sufletul, in baza propriei constiinte. Si nu fiindca ar fi fost teleghidat de cineva. Si, oricum, mai am o cale de atac. Dar de ce sa fi devenit cartita un magistrat? Daca e asa, inseamna ca imi poarta o dusmanie. Ca a dorit cu tot dinadinsul sa fiu umilit. Si sa aflu pe alte cai, in direct, fata in fata cu telespectatorii, ca, in confruntarea cu Traian Basescu, am suferit un esec. Sau poate magistratul nu ma uraste pe mine. Poate ca pur si simplu il iubeste pe fostul presedinte. Si a dorit sa ii faca un mic cadou.

Daca nu este magistratul, nu ar mai putea fi decat o singura persoana pe lista suspectilor. Si anume grefierul. Care si el ar putea fi manat in lupta de aceleasi sentimente. Sau de aceleasi resentimente.

E unul sau altul. Cartita este fie judecatorul, fie grefierul. Iar faptele, asa cum le-am descris mai sus, sunt la indemana oricui. Asadar, ele sunt gata dovedite. Tare sunt curios daca Consiliul Superior al Magistraturii se va sesiza macar acum, cand are in palma un caz extrem de clar de transmitere a unei informatii din dosar. O informatie cu efecte politice. Vorbim, deci, despre un caz de politie politica.

*Cititi aici concluziile scrise depuse de Sorin Rosca Stanescu prin intermediul avocatului Dan Chitic

Sursa: Corectnews.com