Se insala amarnic cine si-a imaginat ca, tragandu-mi un glont in picior si aruncandu-ma intr-un penitenciar pentru o infractiune imaginara, ma impiedica sa gandesc. Si sa ma exprim. Sa ma exprim in tara care, asa cum am aflat astazi, are cei mai multi ofiteri de securitate pe cap de locuitor. Mai multi decat Statele Unite chiar. Si ca numar absolut, imediat dupa Statele Unite, dar inaintea unei Frantei si a unei Marii Britanii. Asadar, imi permit sa gandesc. De pilda, la faptul ca regimul Traian Basescu subcomba. Cel putin formal. Dar, in realitate?

Ce se va intampla dupa schimbarea stafetei politice, care are loc chiar in acest an? Vom avea un nou fel de stat de drept? Vom avea o noua Justitie? Ce se va intampla cu cele doua entitati aflate in epicentrul constructiei democratice? Cum vor functiona ele dupa? La fel? Sau altfel? Daca va fi la fel, cum se va negocia si cum se va produce transferul de putere? Cum anume va trece un personaj politic la butoane in locul altul personaj politic si in ce mod va trage, in continuare, de sfori? Vor fi aceleasi sfori? Si va avea loc o revansa? O razbunare? Va incepe prigoana, pe drept si pe nedrept, impotriva clanului Traian Basescu? Si, in aceste conditii, cum va functiona echilibrul dintre cele trei puteri fundamentale ale statului? Cum vor fi separate Legislativul, Executivul si Justitia, cum va fi asigurat controlul intre ele si cum va fi garantata independenta lor? Ce se va intampla cu magistratii transformati in marionete? Vor fi inlocuiti cu alte marionete? Ale noilor veniti? Sau vor fi aceiasi, schimbandu-se doar indivizii de la capatul firelor?

Cine intoarce cheia Justitiei pentru a o reseta, daca ne vom afla in cealalta ipoteza? Si anume, in ipoteza in care va exista vointa politica de a avea, in viitor, procurori si magistrati cu adevarat si in totalitate independenti in raport cu politicienii? Cum se va vindeca Justitia in zonele in care a fost atinsa de tumoare? Care este indiciul ce ne va indica directia in care ne indreptam? Cum vom sti?

Nu este complicat de raspuns la aceasta intrebare. Prima conditie, conditia fundamentala, este ca in viitor niciun judecator si niciun magistrat sa nu mai poata depinde, in ceea ce priveste cariera lui, de niciun politician. Ceea ce inseamna ca, daca aceasta schimbare de regim nu este doar o schimbare de stafeta, foarte repede, printr-un simplu act normativ, se va putea decide ca toti judecatorii si toti procurorii, indiferent de functia detinuta, toate conducerile din Justitie si din marile parchete sa fie decise, exclusive, de Consiliul Superior al Magistraturii. Fara ca prim-ministrul versus ministrul Justitiei sa mai poata propune ceva. Fara ca viitorul presedinte al Romaniei sa mai aiba un cuvant de spus. Daca se va intampla asa, vom sti inca din primele luni ale anului viitor. Daca nu, atunci ne vom plasa doar in prima ipoteza. Si, cel mult, vom asista la acte de razbunare. in niciun caz de justitie.

Sunt extrem de multumit ca ma numar printre cei mai importanti jurnalisti care, la timpul cuvenit, sub primul mandat de patru ani al lui Ion Iliescu, am insistat, intr-o indelungata campanie de presa, pentru inamovibilitatea judecatorilor. Asa este bine. Asa este normal. Etapa a doua a unei Justitii independente inseamna ce spuneam mai sus. Iar a treia etapa va fi curatirea din interior atat a Consiliului Superior al Magistraturii, cat si a magistraturii si procuraturii, de cozile de topor. Si, intre altele, de ofiterii acoperiti. Poate ca vom trai ziua, pentru a inchide paranteza, in care promovarea unui judecator sau a unui procuror nu va mai necesita un aviz al unui ofiter SRI. Nu de alta, dar nu este sanatos ca acestia sa fie la mana serviciilor secrete.

Daca exista persoane care inca au dubii in ceea ce ma priveste, fac in cele ce urmeaza, in mod succint, cateva precizari asupra carora nu voi mai reveni, intrucat am alta treaba decat sa ma uit la glontul din picior. Am fost condamnat, fara absolut nicio proba, pentru ca as fi obtinut “informatii privilegiate”, pentru ca as fi facut parte dintr-un grup criminal organizat, cu care am facut cunostinta abia in penitenciarul Rahova, mi-a fost schimbata incadrarea, fara sa ma pot apara, in ultimul minut al procesului, ceea ce constituie o grava eroare, intentionata sau nu, sunt in inchisoare pentru o fapta care, daca s-ar fi produs, ar fi fost prescrisa si nu exista nicio paguba creata de mine sau de asa-zisul grup organizat. Maine, tema editorialului va fi alta iar titlul “Bulevardul Kiseleff”.