Infaptuirea actului de justitie se face, dupa cum statueaza Legea fundamentala, Constitutia, de Inalta Curtea si celelalte instante. Adica, de judecatori. Cu toate acestea, in Romania se petrece ceva straniu. Care nu tine nici de psihologie, nici de ufologie, ci de cu totul alte ratiuni.

Asistam, din ce in ce mai des, la o inrobire a actului de justitie veritabil si la o suprematie deloc democratica a procurorului. Suprematie despre care s-a tot scris si s-a tot discutat. Dar subiectul acesta imi pare ca se dilueaza, incet-incet, din discursul public. Din aceleasi motive pe care numai rationale nu le putem numi!

Sistemul monstruos bine cladit in zece ani de mandat ai lui Traian Basescu a instaurat "obiceiuri" in mentalitatea multor magistrati-judecatori. A devenit o cutuma ca in toate dosarele sa se ceara arestare preventiva. Si tot in baza unei "cutume" absolut aberante, instantele sa decida (cu mici exceptii) arestarea preventiva. Cu alte cuvinte, e de-ajuns ce scrie in referat un procuror, pentru ca judecatorul sa trosneasca ciocanelul arestarii in capul oricarui inculpat, ca si cum referatul acuzarii, unde nu se regaseste nicio proba in aparare, ar avea valoare absoluta!

Am sa ma refer azi la un caz cat se poate de "proaspat". Din capul locului, precizez ca nu-mi permit a avea convingerea vinovatiei sau nevinovatiei cuiva, oricine ar fi el, pentru ca nu sunt judecator. Voi scrie, insa, ce cred eu despre emiterea mandatului de arestare preventiva.

Sa luam exemplul fostei sefe ANRP, Crinuta Dumitrean. Desi, personal, cred ca aceasta femeie nu este nici pe departe un "angel radios" si ca ar putea fi chemata in fata Justitiei sa raspunda pentru multe "afaceri dubioase", starea in care se afla ma face ce concluzionez ca s-a depasit masura. Si ca, desi avea la indemana alte masuri, precum controlul judiciar, in interiorul caruia, daca acuzatul incalca orice criteriu impus, intra automat sub incidenta arestului preventiv, Inalta Curte a decis ca o gravida, a carei iminenta de pierdere de sarcina este constatata de medicii specialisti, poate fi arestata preventiv. De ce afirm ca s-a ajuns prea departe, ca s-a intrecut masura, ca in judecarea unor astfel de cereri nu mai exista acel echilibru atat de necesar unui magistrat-judecator?

Pentru simplul motiv ca o femeie insarcinata in 8 luni (nu conteaza cum o cheama sau cine este ea!), care nu e acuzata de crime odioase sau infractiuni de o gravitate exceptionala, ci de abuz in serviciu (fapta pentru care alte multe personaje, in alte dosare, au fost judecate in stare de libertate), nu are cum sa prezinte pericol public. Repet, e parerea mea personala.

Dar, hai sa ne uitam un pic spre justitia europeana. Vreau doar sa repun in actualitate hotarari ale CEDO mai vechi legate de temeiurile ce trebuie sa stea la baza unei decizii de arestare.

Astfel cum a fost interpretat articolul 5 par. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Lettelier c. Frantei in iunie 1991, pentru retinerea temeiului de arestare trebuie probat ca prin lasarea in libertate a inculpatului s-ar tulbura in mod real ordinea de drept. Curtea admitea ca anumite infractiuni, prin gravitate deosebita, pot suscita o "tulburare a societatii" de natura sa justifice o detentie preventiva, insa doar cu caracter limitat.

Practica instentei europene a retinut ca detentia unei persoane este o masura atat de grava, incat ea este justificata, in ultima instanta, atunci cand alte masuri mai putin severe au fost analizate si considerate insuficeinte pentru a proteja interesul public sau individual (cauze: Enhorn c. Suediei, Rusu c. Austriei, Vrencev c. Serbiei).

Tot din practica europeana a mai rezultat si faptul ca cea mai aspra dintre masurile privative de libertate trebuie sa aiba caracter de exceptie si acuzatia sa priveasca un act de extrema gravitate pentru oricare cetatean. Verificand unele temeiuri de arestare preventiva, CEDO a considerat ca masura arestului preventiv in timpul derularii procesului penal se justifica numai in masura in care, "in concreto", la dosarul cauzei exista dovada cel putin a unuia dintre pericolele enumerate de lege, adica indiciile temeinice ca ar putea savarsi alte infractiuni, ar putea distruge probe, ar pune presiune pe parti sau pe martori sau s-ar sustrage de la urmarirea penala sau de la procesul penal.

Asa ca, ma intreb eu, in final, vizavi de exemplul de mai sus: cum va motiva judecatorul arestarea preventiva decisa pentru o femeie insarcinata in 8 luni? Pentru ca, pe logica simpla, conditiile arestului preventiv ar fi resimtite din plin si de catre un copil nenascut, dar viu si inocent. Faptul ca mama lui se afla inca in spital pentru iminenta de avort, sau mai bine zis de nastere prematura, nu inseamna ca produsul conceptiei sale, fatul, nu a resimtit stresul si presiunea la care mama a fost supusa prin aducerea ei in fata procurorilor si aflarea vestii ca o asteapta iarasi niste catuse.

Eu zic ca actul de justitie poate fi realizat si fara a se incalca drepturile omului, si fara a exista astfel de exagerari. Si fara sa se intreaca masura. Iar aici, opinia mea este ca limita a fost depasita. Si, tot opinia mea, judecatorul este cel care a facut asta, pentru ca el e cel care infaptuieste justitia, si nu procurorul acuzator.

PS - La multi ani tututor romanilor! La multi ani, Romania! Sa ne bucuram pentru tara pe care o avem si sa facem totul pentru a schimba raul in bine, ura in iubire si justitia "independenta" in una corecta!