Am aflat cu stupoare, de la Parchetul General, ca presedintele Traian Basescu se bucura de imunitate absoluta. Ceea ce inseamna impunitate in fata legii penale. Ca, pe durata mandatului, el nu poate fi cercetat, indiferent ce ar face, decat pentru inalta tradare. Imi permit sa contrazic aceasta teza si aceasta solutie oferita de cei mai inalti procurori ai statului roman. Cred ca dimpotriva, Constitutia noastra permite si chiar obliga ca, in anumite situatii, presedintele sa poata fi cercetat si sanctionat penal. Cazul Gabriela Vranceanu Firea, extrem de scandalos, ne ofera un bun prilej de a pune in dezbatere publica aceasta tema.

O demonstratie prin reducere la absurd, extrem de necesara pentru a intelege ce inseamna si unde poate conduce imunitatea absoluta, poate foarte bine sa se rezume la urmatorul exemplu. Sa presupunem ca presedintele Romaniei, nemultumit de felul in care, pe un stadion de fotbal, se manifesta un jucator, decide sa il execute. Pur si simplu. Sa il impuste cu pistolul din dotare in vazul zecilor de mii de spectatori si a milioanelor de telespectatori. O executie in direct. Ei bine, conform deciziei luata zilele trecute de catre Parchetul General privind imposibilitatea cercetarii lui Traian Basescu in urma plangerii penale a doamnei senator Gabriela Vranceanu Firea, plangere sustinuta de sute de parlamentri, presedintele Romaniei, indiferent cine ar fi acesta, nu ar putea fi cercetat penal nici chiar in eventualitatea unui asasinat de genul celui descris mai sus. Si in nicio alta situatie. Nici daca ar viola minori sau minore. Nici daca ar da foc unui azil de batrani. Nici daca ar arunca in aer cladirea Guvernului ori Banca Nationala. Fantastic! Presedintele Romaniei, conform tezei Parchetului General, beneficiaza de o imunitate mai mare chiar decat cea de care dispune sau a dispus vreodata un monarh. Singura situatie in care, conform interpretarii pe care Parchetul General o da Constitutiei, presedintele ar putea fi supus unei cercetari penale este inalta tradare. Evident insa, nu de inalta tradare este vorba atunci cand santajezi un senator si un primar, amenintandu-i cu arestare. Si nici in ipoteza in care ai face vreuna dintre crimele pe care le-am exemplificat mai sus, in rationamentul prin reducere la absurd, tot nu ar fi vorba de inalta tradare.

Asadar, daca este sa ne oprim la acest punct si sa luam de buna decizia Parchetului General in cazul supus analizei, presedintele Traian Basescu beneficiaza, elegant vorbind, de o interpretare excesiv de generoasa a literei si spiritului Constitutiei. Este adevarat ca in legea fundamentala se vorbeste despre imunitatea presedintelui. Dar, in intelepciunea lor, parintii Constitutiei au adaugat imediat si precizarea ca aceasta imunitate este conforma imunitatii de care se bucura senatorii si deputatii. Atata tot. Nici mai mult, nici mai putin.

Care este acea imunitate? Senatorii si deputatii beneficiaza de imunitate doar in raport cu votul exercitat – nu pot fi urmati si pedepsiti pentru optiunea lor exercitata in Parlament – si pentru declaratiile politice facute pe perioada mandatului. Si nu este vorba de orice fel de declaratii. Cele cu caracter personal, indiferent unde si cum sunt facute, nu reprezinta declaratii politice. Daca, de pilda, un parlamentar il ameninta pe un alt parlamentar, de la tribuna Senatului ori a Camerei Deputatilor, ca ii ucide copiii, pentru ca cel de-al doilea paralmentar ar fi luat o decizie politica deranjanta pentru primul, atunci aceasta nu reprezinta, in intelesul legiuitorului, o declaratie politica si, prin urmare, parlamentarul poate fi cercetat si facut raspunzator penal. Exact in aceasta situatie se afla si presedintele Romaniei.

Ce a facut domnul Traian Basescu? El a fost deranjat, in mod vizibil, de modul in care s-a desfasurat ancheta Comisiei parlamentare de ancheta Calarasi. De ce a fost deranjat? Pentru ca ancheta vizeaza situatia unei mosii pe care fiica sa a achizitionat-o in numele tatalui, cum a marturisit in repetate raduri presedintele Romaniei. Este vorba, prin urmare, de o chestiune strict personala si de o afacere personala care a fost facuta sau nu, dar mai degraba da, prin incalcarea legii. Adasar, in momentul in care a reactionat, chiar daca a facut-o de la pupitrul oficial al presedintiei, de sub steaguri, Traian Basescu a intervenit in calitate de tata. Nu de presedinte. Ci de persoana particulara. Intr-o chestiune de interes personal, care a starnit un scandal public. Consecinta este ca si amenintarea familiei senatoarei Firea cu un dosar penal a avut loc tot sub semnul unei interventii cu caracter personal. A fost un atac la persoana. Si nicidecum o declaratie politica. Pur si simplu pentru ca nu tot ce spune sau face un presedinte reprezinta, Doamne iarta-ma, un act politic. Daca, atunci cand se barbiereste de dimineata in baie, pe presedinte il apuca dorinta de a fredona o melodie si daca cumva acest act iese in eter si devine public, nu avem de-a face cu o declaratie politica.

Si atunci, daca asa stau lucrurile, ce s-ar mai putea intampla? Un singur lucru. Ca, odata sesizata de aparatorii doamnei Firea, Justitia sa-si spuna cuvantul in raport cu decizia Parchetului General. Se bucura sau nu presedintele Romaniei de imunitatea absoluta? Poate face si poate spune el orice vrea, cand vrea si in ce fel vrea si intotdeauna, indiferent de mobil, de circumstante si de consecinte, el este sustras domniei legii? Sau dimpotriva?

Sunt tare curios sa aflu cum va reactiona Inalta Curte.

Sursa: CorectNews