Practica justitiei de astazi, ritmul galopant, uneori nebunesc, in care sunt elaborate si finalizate dosarele penale, readuc in centru atentiei tema martorului mincinos. De ce? Din simplul motiv ca procurorii utilizeaza, din plin, denunturile.

Denuntatorii se transforma astfel in martori. Martorii si marturiile lor constituie probe indirecte. Pentru a putea sa sustina dosarele in fata instantelor, avocatii statului, ma refer in special in special la cei din DNA, fac eforturi de a-si consolida martorii, prin alti martori. Probele indirecte prin alte probe indirecte. De aici rezulta o inmultire nemaivazuta a denunturilor, precum si utilizarea, pe o scara de neimaginat pana de curand, a unor interceptari. Si tot de aici apare si problema martorului mincinos.

Tipica pentru procurorul DNA este munca de birou. Procurorul DNA nu face, practic, niciun fel de investigatii pe teren. El se margineste sa-i aduca, cu ajutorul mascatilor sau, in cel mai bun caz, al citatiilor imperative, pe toti cei care se presupune ca ar putea furniza informatii intr-un dosar, la sediul DNA. Multi dintre acestia sunt apoi incarcerati, adica arestati preventiv, conditiile de detentie determinandu-i sa „ciripeasca”. Legislatia, la randul ei, este extrem de generoasa cu turnatorii. Sau, ma rog, cum se numesc ei elegant, daca asta poate fi ceva elegant, cu „denuntatorii”. Denuntatorii scapa, practic, de o parte din pedeapsa, pentru faptele pe care le-au savarsit sau se presupune ca le-au savarsit. Presiunea pentru a denunta este atat de mare si din partea procurorilor, dar si ca motivatie psihologica a unor persoane care incearca sa scape de tortura arestului preventiv, incat, inevitabil, apare in dosare si foarte mult folclor. Adica, denunturi mincinoase. Denuntatorii se transforma astfel in martori mincinosi.

Absolut ingrijorator pentru sanatatea justitiei noastre este ca, in aceste conditii, eu unul nu am auzit si probabil nici cei care citesc acest comentariu, despre vreun caz in care procurorul sa descopere, pe parcursul anchetei sale, ca o persoana a denuntat in fals. Adica, a relatat fapte inventate din dorinta de a scapa din tortura arestului sau chiar de a scapa, nevinovat fiind, de o ancheta sau de vreo condamnare.

Cum nu am auzit nici eu, cum nu ati auzit nici dumneavoastra despre identificarea vreunui martor mincinos si pedepsirea lui conform legii, nu au auzit nici judecatorii. Si nu am cum sa nu ma intreb cum, in conditiile in care am putea admite, la limita, ca procurorii DNA sunt luati de val, judecatorii nu sesizeaza nici ei ca multi martori si multe marturii din dosarele pe care le administreaza reprezinta, la randul lor, fraude. Unele facute chiar la indemnul sau cu complicitatea procurorilor.

Atunci cand luand temperatura justitiei romane, vom constata ca exista un numar semnificativ de martori mincinosi condamnati si de procurori condamnati pentru ca au determinat anumite persoane sa devina martori mincinosi, vom putea, in sfarsit, afirma ca exista sansa ca sistemul sa se vindece.

Sursa: Corectnews.com