Lupta anticoruptie din Romania de azi este fix ca lupta de clasa de pe timpuri.

Va mai amintiti? Clasa muncitoare, clasa conducatoare, superioara, trebuia sa zdrobeasca burghezia si chiaburimea. Pentru asta avea instrumente potrivite: legi, tribunale populare, procurori si securisti, presa dirijata.

Acum avem: legi, DNA, ANI, procurori la ordin, judecatori parteneri de nadejde, toate in „campul tactic”. Cu precizarea ca acestea nu sunt la fiecare nivel, ci mai mult acolo sus, unde sunt cele mai importante personaje. La munca de jos este o majoritate de politisti, procurori si judecatori care isi fac meseria cu normalitate, unii chiar cu daruire si patima pentru dreptate, cat mai pot ei avea asemenea sentimente intr-un sistem complet dereglat.

Revenim „sus”. Va amintiti? Acum nu multi ani, un prim-ministru naiv si un presedinte mare papusar au negociat aprig numirea ca procuror sef in cele doua functii supreme importante. Au facut mai intai un pact de coabitare (ptiu, drace!), apoi, dupa lungi targuieli, si-au tras fiecare cate un sef de parchet, crezand, ambii, ca vor avea asigurata imunitatea prin aceste numiri.

Ei bine, le-a iesit pe nas. Actualmente, ambii, si ei si familiile, sunt plini de dosare penale, pornite tocmai de sefa celei mai disputate structuri de parchet. Care sefa, dupa ce a fost ridicata in slavi chiar de cei doi, a ajuns o statuie imensa, ranforsata de o opinie publica manipulata intens (catuse, justitie televizata, „hotii la puscarie!”, dar si de realitatea crunta a coruptiei) a fost preluata de institutii si ambasade europene si americane, la care noi ne inchinam ca la Doamne-Doamne, de parca nu am sti ca Mafia s-a nascut in Europa si a emigrat in America.

Fata de ce am spus/scris pana aici, sa nu aud pe careva spunand ca eu tolerez coruptia, ca ii apar pe corupti etc.

Nu, eu spun/scriu asa:

-coruptia este groaznica, generalizata, fiind inclusiv o mafie de stat, transpartinica, si politica si extrapolitica;

-„lupta anticoruptie” este mai intai o lozinca, adica o vorba umflata, menita sa ia fata unor fraieri; in realitate si in dos, aceasta „lupta” este politica, partinica, tardiva (voit tardiva), selectiva, de conjunctura;

-in plus, aceasta „lupta” este degeaba. Pentru ca, principala problema fiind aceea a recuperarii banilor furati, ea este de nerezolvat: in unele cazuri, procurorii nici nu au cautat banii (vezi cazul fratelui...); in majoritatea celorlalte spete, banii nu mai exista, fiind ingropati in panouri si cadouri electorale, in vacante si vile pe Coasta de Azur, mai stiti voi unde. Mai mult: nu numai ca nu se recupereaza, dar se toaca alti bani pentru institutii create chipurile special pentru recuperare, cu sefi, fonduri, deplasari, tot tacimul, si cu rezultate zero. (ba nu zero: e cu minus.)

Solutia este asa:

-aruncati la tomberon aceasta placa stricata cu lupta (de clasa) anticoruptie; nu mai umblati dupa cai verzi pe pereti - banii sunt in concedii de lux, in vile pe Riviera si la Dallas etc.;

-luati-o de la zero: instituiti transparenta totala in tot ce inseamna bani publici, cu accesul nelimitat al presei si al intregului popor la informatii privind salariile, contractele etc., si atunci mafia va fi blocata;

-nu mai negociati numirea procurorilor sefi, a presedintilor de instante si a nici unui conducator/director etc., din nici o structura de stat; lasati toate colectivele sa-si aleaga sefii in mod democratic; veti constata astfel dintr-o data ca o multime de procurori vor ancheta normal si neselectiv pe cine trebuie, ca judecatorii vor judeca si vor condamna sau achita nestresati, asa cum reiese din actele dosarului.

PS: Iar cand mai aveti ocazia, alegeti un presedinte de tara care sa stie lectia modestiei, de exemplu sa stea intr-o singura casa, ca orice om, si sa mearga cu bicicleta in mod natural si curent, nu numai la demonstratii pentru presa si prostime.