INTERVIU – Maestrul Catalin Dancu: „Asa nu se mai poate! Magistratii vinovati de erorile judiciare constatate de CEDO trebuie sa raspunda, pe banii lor!”

Se apropie Raportul de tara al Comisiei Europene, care contabilizeaza performantele si insuccesele Justitiei romane in ultimul an. In instantele din tara exista inca o sumedenie de probleme, dintre care cea mai grava aflata in vizorul expertilor europeni o constituie practica neunitara. Aceasta practica neunitara ii face pe avocati sa ajunga la momente de infarct in procesele aflate pe rol, mai ales cand, in cauze identice, un avocat castiga intr-o instanta, dar pierde intr-o alta, fara drept de apel. Din aceasta cauza ne-am adresat unui avocat cu state vechi si nume grele in randul clientelei. Maestrul Catalin Dancu, din Baroul Bucuresti (foto) a punctat pentru Lumeajustitiei.ro care sunt zonele „cancerigene” ale sistemului judiciar actual si ce solutii exista pentru ca ele sa fie “extirpate”.

Ne aflam de ani de zile sub mecanismul UE de monitorizare a Justitiei impus si pe practica neunitara a instantelor si parchetelor. Cu toate acestea, solutiile magistratilor sunt din cele mai diverse, departe de ceea ce ar trebui sa constituie practica unitara. Cum va loviti ca avocat de acest fenomen si ce e de facut?

La nivelul curtilor de apel din tara, cat si a instantelor inferioare, exista o atitudine diferentiata clar cu privire la aplicarea jurisprudentei CEDO, in special la luarea masurilor preventive, cu precadere in cazul art. 148, literea f, C.p.p. privind arestarea preventiva, raportat la existenta pericolului pentru ordinea publica. Notiunea nu este definita de dreptul intern, de aceea Inalta Curte, prin Completele de 9 si 5 judecatori, a statuat si recunoscut unanim ca pericolul de ordine publica trebuie privit, analizat si interpretat numai din perspectiva jurisprudentei CEDO, respectiv aplicarea art. 5, punctul 3 din Conventie, coroborat cu art. 6 din Conventie. Surprinzator, desi exista o jurisprudenta vasta si clara a CEDO pe institutia arestarii preventive, intantele romanesti nu-si insusesc aceasta practica decat in mica masura. De aici abuzurile pe care instantele le comit in arestarea unor oameni prezumtiv nevinovati, constatate ulterior prin numarul nepermis de mare de achitari in cauzele cu arestati. De multe ori, aceste arestari care incalca practica CEDO sunt metode de umilire a persoanelor arestate, care trebuie sa suporte timp de doua-trei luni calvarul privarii de libertate, fara niciun fel de suport legal. Daca m-ati intrebat ce e de facut, cred ca a venit momentul ca Procurorul General al Romaniei sa introduca recurs in interesul legii la Inalta Curte, pentru ca judecatorii supremi sa mai statueze o data OBLIGATIVITATEA pentru instantele din Romania de a motiva numai in lumina jurisprudentei CEDO notiunea de pericol pentru ordinea publica, indiferent de natura si gravitatea faptelor penale pentru care se solicita arestarea preventiva.

Am intalnit in multe incheieri pe arestare, motivari ale judecatorilor cum ca pericolul pentru ordinea publica il constituie mediatizarea cazului in presa si, mai ales, perceptia publica potrivit careia daca nu s-ar lua masura arestarii, lumea ar crede ca Justitia nu-si face datoria? Cum comentati?

Este o aberatie juridica care nu face cinste niciunui magistrat. Le reamintesc colegilor magistrati ca atat Consiliul Europei, prin recomandarile sale pe Justitie, cat si statutul Asociatiei Magistratilor din Romania, coroborat cu Codul Deontologic al Magistratilor, interzic cu desavarsire completelor de judecata sa-si formeze o opinie in legatura cu cazul dedus judecatii pe aspecte aparute in mass media cu privire la respectivul caz. Solicit ca CSM sa lase de o parte argumentele puerile cu privire la independenta Justitiei si neimixtiunea in cauzele aflate pe rol, si sa sanctioneze potrivit legii - care califica drept abatere indeplinirea defectuoasa a procedurilor cu rea-credinta sau grava neglijenta - pe toti magistratii care isi formeaza convingerile de arestare preventiva pe argumentele comentate public de societatea civila. Judecatorul solutioneaza potrivit probelor si nu pe reactia opiniei publice. Daca magistratul nu a citit statutul si codul deontologic, atunci e evident ca ne aflam in fata unei neglijente, daca nu chiar rea-credinta.

Se acuza ca avem legi proaste, contradictorii, acest fapt constituie apararea principala a magistratilor atunci cand sunt acuzati ca dau solutii contrare. Avem insa jurisprudenta CEDO stabilita prin Constitutie si lege ca avand prioritate in aplicare in fata legilor interne. Respecta magistratii romani jurisprudenta CEDO?

Nu. Nici in alte domenii decat in cel penal, am certitudinea, din practica de avocat de 20 de ani, ca magistratii nu asigura implementarea jurisprudentei CEDO. Sunt multi judecatori care isi motiveaza corect solutiile, in lumina jurisprudentei CEDO, dar acestia sunt o minoritate in raport cu cei care nu o fac. Mai mult, desi noi avocatii le aducem in instanta, pentru a le usura decizia, jurisprudenta in materie, judecatorii nici macar nu se pronunta pro sau contra pe jurisprudenta invocata in aparare. Nici pe practica nationala depusa judecatorii nu motiveaza de ce aceasta este sau nu oportuna. Este clar o rea-vointa, dublata de un subiectivism ce are drept consecinta scaderea increderii cetatenilor in actul de justitie. Pentru ca acestia constata cu nu exista egalitate de tratament in fata legii pentru persoanele prezumat nevinovate. Iata ca asa, Romania, a ajuns sa fie liderul european al plangerilor propriilor cetateni la CEDO de la Strasbourg. Si iata ca asa, din cauza deciziilor gresite ale magistratilor, Romania plateste zeci de milioane de euro daune morale si materiale pentru aplicarea si interpretarea eronata a legilor.

Intelegem ca sunteti adeptul proiectului de lege initiat de Ministerul Justitiei pentru raspunderea magistratilor?

In totalitate! Si in procedura de urgenta! Acest proiect de lege pentru atragerea raspunderii personale a magistratilor, legata de erorile judiciare comise in activitatea acestora, trebuie adoptat. De ce? In primul rand din respect pentru acei magistrati care isi fac meseria si care nu merita sa imparta aceeasi imagine negativa din cauza celorlalti. In al doilea rand, pentru imaginea intregului sistem judiciar. Iar in al treilea, pentru ca nici magistratii nu sunt deasupra legii, si nu trebuie sa aiba un statut privilegiat in societate. In orice alt domeniu, oricine greseste, plateste! Inclusiv noi avocatii! Ca atare se poate vorbi de un malpraxis al magistratilor pentru care judecatorii si procurorii, ca si noi avocatii, trebuie sa se asigure din banii personali si nu din banii publici.