Judecatoarea Ana-Maria Cringus-Echert (foto) de la Tribunalul Specializat Arges – presedinta executiva a Asociatiei NextJudex – a trimis publicatiei Lumea Justitiei o luare de pozitie fata de campania de ura intretinuta de catre regimul Bolojan impotriva intregii magistraturi romane.

Amintim ca asociatia NextJudex a fost infiintata la inceputul acestei luni de catre magistratii Ciprian Tita si Ana-Maria Cringus-Echert de la Tribunalul Specializat Arges, precum si Tiberiu-Dumitru Obrocea de la Judecatoria Ramnicu Valcea (click aici pentru a citi).

Prezentam integral comentariul judecatoarei:

„Puterea de a judeca si libertatea de a intelege

Traim vremuri complicate, vremuri in care discursul public este bazat pe afirmatii menite sa socheze si sa atraga atentia, de asa maniera incat emotia inlocuieste ratiunea. Ca atare, de o vreme magistratii au devenit inamic public, tinta unor ample si violente campanii de discreditare. In aceste vremuri, sub ochii nostri, se modifica radical relatia dintre cetatean si justitie.

Discutam despre justitie de cele mai multe ori pe un ton agresv. Discursul public este acela al urii – o ura care, in timp, a devenit realitatea de zi cu zi a profesiei, pana in punctul in care cei care o practica i-au devenit imuni. Acest discurs cladit pe ura si dicreditare, livrat unor oameni care si-au pierut dorinta de a intelege si au pastrat doar puterea de a judeca, este azi vocea de fundal pe care te-ai obisnuit sa o auzi in creier. Intre timp, marea majoritate a profesionistilor dreptului tace. Putine voci in tacere, intr-un timp in care oricine pare sa cunoasca mai bine activitatea si multiplele privilegii de care se bucura un judecator decat insusi judecatorul. Declaratiile publice ale unor persoane din mediul politic incita la ura, afirmand gratuit nonsensuri lipsite de adevar si fundament. In realitate, profesia noastra cultiva tacerea si construieste drepturi. Societatea ne judeca pentru ca are libertatea sa o faca, iar aceasta libertate este si rezultatul muncii noastre. Nu doar a judecatorilor, insa este o realitate sprijinita fundamental de acestia. Ma intreb daca tacerea este o vulnerabilitate sau reprezinta de fapt o conditie a profesiei care isi afla sensul in dicretie, si nu in spectacol mediatic...

Am auzit de multe ori in aceste zile cuvantul 'independenta'. E greu de creionat. Simplist, ar insemna starea de non-influenta absoluta prin raportare la orice factor pe care ni-l putem imagina. In concret, noi insine am prezentat independenta folosindu-ne de niste repere care, dificil fiind de inteles pentru majoritate, au dus-o in derizoriu. Cred ca astazi independenta judecatorului este o dovada de maturitate a unui sistem democratic. Ma intreb insa daca la modul real am atins acea maturitate, care implica si maturitatea de a intelege ca independenta implica niste costuri. Si nu, nu implica costuri materiale directe. Adica independenta nu este legata de un cuantum al remuneratiei, ci de un statut. Acesta din urma presupune, intre altele, si remuneratia corespunzatoare. Statutul unei profesii este mult mai mult decat atat: se construieste cu grija si se distruge usor. Statutul profesiei este raspunsul pe care il da un stat la intrebarea: 'Cat conteaza pentru mine un judecator?' Evitam, din ratiuni evidente, termenul de 'valoreaza'. Deci nu cat valoreaza, ci cat conteaza. Si cat conteaza pana la urma?

Din pacate, in construirea propriului lor statut, judecatorii nu au prea multe mecanisme. Statutul vine din afara. Cel legal e creionat de legiuitor. Cel real, concret, imediat si dureros, este dat de intensitatea zgomotului pe care il provoaca discutiile pe tema presupuselor multiple beneficii ale profesiei.

Independenta judecatorului este o garantie constitutionala, dar si – cum spuneam – o dovada de maturitate democratica. A judeca inseamna a ramane fidel legii, indiferent de intensitatea zgomotului din jur. In antiteza cu zgomotul din aceasta perioada, judecatorul prefera sa analizeze in linste, in timp si cu rabdare. Din pacate, traim uneori in lumi pararele, iar din lumea noastra haosul din afara si toata ura nu se mai vad asa cum sunt de fapt: adica reale.

Judecatorul nu poate raspunde acuzatiilor prin replici televizate. Nu poate transforma deliberarea intr-un duel de microfoane. Si poate tocmai acest contrast amplifica tentatia de a considera tacerea o culpa, nu o virtute.

Noi avem puterea de a judeca. Dumneavoastra, restul, care ati vazut poate putin din lumea nostra, aveti libertatea de a intelege.

A intelege astazi nu inseamna a gasi scuze, ci a vedea o situatie in toata complexitatea ei.

In genere, critica poate fi constructiva. Demonizarea – niciodata. Atacurile generalizate la adresa judecatorilor nu afecteaza doar reputatia unei profesii, ci functionarea intregii societati. Justitia contestata si nesustinuta de stat este vulnerabila. Emotia devine standard de evaluare a actului de justitie.

Libertatea de a judeca este una dintre cele mai pretioase garantii ale unei societati civilizate. A o apara nu inseamna a idealiza judecatorii, ci a proteja dreptul fiecarui cetatean la o solutie corecta, data in liniste, fara presiuni si fara manipulari.

Aflandu-ma astazi printre membrii fondatori ai unei orgenizatii profesionale nou-infiintate, NextJudex, reafirm dorinta noatra de a crea o punte intre sistemul de justitie si cetatean, de a muta balanta catre acesta de asa maniera, incat, avand la dispozitie toate informatiile necesare sa aiba – in adevaratul sens al cuvantului – libertatea de a intelege, pentru ca noi, toti cei care suntem in serviciul dumneavoastra, sa avem in continuare puterea de a judeca”.