Avocatul Antonie Popescu (foto) din Baroul Bucuresti are o vechime in profesie de 18 ani si este cunoscut intre colegi drept un militant pentru Drepturile Omului. A activat inca de pe bancile Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti in Liga Studentilor, una dintre cele mai active organizatii civice antiguvernamentale din primii ani dupa decembrie 1989. De atunci si pana in prezent, avocatul Antonie Popescu a fost poate cel mai prolific aparator al victimelor evenimentelor sangeroase din Decembrie 1989 si Iunie 1990, reusind sa castige la CEDO in cauze in care s-a reclamat tergiversarea dosarelor privind crimele Revolutiei si Mineriadelor. Nu mai putin de 300 de parti – victime ale celor doua evenimente care au ingrozit lumea civilizata - au avut castig de cauza avandul aparator pe Antonie Popescu. Cunoscutul avocat candideaza in prezent pentru pozitia de consilier in Consiliul Baroului Bucuresti, din partea grupului de initiativa Restart Barou. Antonie Popescu ne-a acordat un interviu in care si-a prezentat intentiile de candidat. Iata-l:

Sunteti cunoscut ca avocat pentru numarul foarte mare de actiuni deschise la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Puteti da ca exemplu, dintre aceste dosare, un caz care este reprezentativ pentru cauzele pentru care ati luptat in cariera dvs?

Sunt mai multe cazuri, majoritatea decurgand din lipsa unei solutionari juste a dosarelor de instructie penala privind evenimentele din Decembrie 1989 – Iunie 1990 (cunoscute ca dosarele Revolutiei si Mineriadei) dar, pe langa acestea, as alege unul a carui desfasurare mi-a placut pentru ca a tratat deopotriva dreptul la viata, inclusiv protectia vietii private si libertatea de exprimare. Cazul Sipos contra Romaniei, castigat in mai 2011, poate fi dat ca exemplu: Maria Sipos, fost jurnalist al TVR, a avut castig de cauza in procesul intentat statului roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) pentru incalcarea dreptului la viata privata, conform articolului 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. CEDO a condamnat Romania, chiar de Ziua Mondiala a Libertatii Presei, pentru incalcarea articolului 8 Conventia Europeana a Drepturilor Omului (privind dreptul la viata privata a unui journalist de la televiziunea nationala), si a obligat statul la plata unor despagubiri morale in valoare de 3.000 de euro.

In prezent, care sunt principalele obstacole care impiedica pe un avocat din Bucuresti sa isi faca meseria in mod eficient?

Exista multiple obstacole, atat la nivelul organizarii actului de justitie (cum ar fi timpul pierdut pe holuri in asteptarea judecarii proceselor, administrarea birocratica a dosarelor, incompatibila cu mediile moderne de comunicare), care consuma enorm timpul si energia avocatului, in loc ca acest timp sa fie cheltuit pentru rezolvarea cazurilor sau pentru pregatirea continua (pentru ca avocatura este o meserie in care se invata tot timpul). Alte probleme se refera la nivelul ridicat al cotizatiilor catre Casa de Asigurari, la lipsa solutiilor de finantare pentru anumite tipuri de asistenta juridica, la constrangerile de tot felul impuse tinerilor avocati si, nu in ultimul rand, la limitarile impuse in ultimii ani in privinta publicitatii si libertatii de exprimare a avocatilor. Mai ales acestea din urma nu sunt conforme cu esenta unui stat democratic.

In ce masura au actionat pana acum Baroul Bucuresti si Uniunea Nationala a Barourilor din Romania pentru eliminarea acestor obstacole si imbunatatirea conditiilor de lucru ale avocatilor?

Nemultumirile la adresa rolului pe care il joaca Baroul Bucuresti sunt exprimate adeseori de multi colegi in retelele sociale online (si de asemenea, au fost exprimate in sondajele de opinie publicate recent). Aceste institutii (Baroul Bucuresti si UNBR), cu o conducere invechita si netransparenta, cu proceduri care mai degraba constrang decat faciliteaza activitatea unui avocat, actioneaza in prezent ca o frana in calea modernizarii profesiei de avocat si a alinierii la standardele europene in avocatura. De exemplu, am depus la Congresul Avocatilor din 2014 trei rezolutii in acest sens, rezolutii care au primit feed-back favorabil de la unii membri ai Congresului, dar care au fost pur si simplu ingropate si uitate. In momentul actual, la 25 de ani de la Revolutie, aceste institutii functioneaza inca dupa un tipar comunist si nu se pot numi asociatii profesionale, pentru ca nu actioneaza in interesul avocatilor. Avem nevoie de un Barou pentru avocati, nu de avocati pentru Barou!

Care sunt principalele directii in care ar trebui sa evolueze organizarea profesiei de avocat? Prin ce instrumente intentionati sa lucrati pentru aceste obiective, daca veti fi ales in pozitia de consilier pentru care candidati?

In primul rand, modernizarea actului de justitie prin: upgradarea portalului existent sau lansarea unui portal nou care sa permita accesul online la dosare si depunerea de acte in format digital si eficientizarea sedintelor de judecata prin programarea pe ore a dosarelor. Aceasta presupune, pentru Baroul Bucuresti, preluarea unui model implementat deja in sistemul de justitie la Cluj sau la Timisoara. in al doilea rand, identificarea unor surse si modalitati de finantare a activitatii avocatilor din oficiu sau a avocatilor tineri, prin infiintarea unui organism independent de acordare a ajutorului public extrajudiciar in cazul justitiabililor care nu pot suporta plata asistentei juridice (dupa modelul folosit in prezent in Marea Britanie). Aceasta solutie ar permite o crestere a resurselor financiare pentru activitatile avocatilor si ar permite ca multi avocati la inceput de cariera sau avocati din oficiu sa aiba posibilitatea de a asista aceste tipuri de cazuri, fara a mai spune ca ar permite rezolvarea multor probleme delicate si fara solutie in societatea civila, precum asistenta victimelor violentei domestice, ale abuzurilor de tot felul sau ale traficului de fiinte umane. in al treilea rand, eliminarea unor proceduri care creeaza o pozitie de inegalitate a profesiei de avocat fata de alte profesii din domeniul juridic – ma refer aici la posibilitatea de contestare a onorariului in fata Decanului Baroului, cu toate ca onorariul este stabilit contractual. Profesia de avocat trebuie sa isi recastige demnitatea si respectul intre celelalte profesii din domeniul justitiei si in cadrul societatii. Instrumentele prin care voi interveni in rezolvarea acestor aspecte vizeaza contactarea institutiilor responsabile si initierea tuturor demersurilor intra si interinstitutionale pentru: modificarea Legii Avocaturii acolo unde este cazul sau (de preferat) propunerea unei legi noi, demararea unor proiecte de catre institutiile responsabile (Ministerul Justitiei, pentru elementele de organizare a actului de justitie).

Ati mentionat mai devreme faptul ca tinerii avocati nu au conditii adecvate de formare si evolutie profesionala. La ce v-ati referit, mai exact?

M-am referit la conditiile dificile in care se invata aceasta meserie, la faptul ca nici o alta profesie juridica nu mai este supusa unui asemenea regim de evaluare. Dupa intrarea in profesie, avocatul stagiar este in continuare obligat sa urmeze cursuri de un nivel scazut si sa invete aspecte inutile, care ii rapesc si posibilitatea de specializare, pentru examenul de definitivat. Intre avantajele pe care le-ar putea asigura un Barou modern ar fi si reorganizarea INPPA intr-o scoala de elita pentru avocati, care sa ofere o curricula de formare continua cu adevarat utila si care sa poata fi urmata in mod facultativ, in functie de interesul avocatilor tineri.

Ati protestat recent, in calitate de membru al grupului de initiativa RestartBarou, fata de modificarile care se pregatesc Legii Avocaturii. Care credeti ca sunt implicatiile acestor modificari? De ce sunt ele abuzive?

Am precizat in mai multe ocazii si prin mai multe canale de comunicare ca nu trebuie realizate cosmetizari la actuala lege (care este veche de douazeci de ani, nu mai corespunde cu realitatile profesiei) ci trebuie elaborata o lege noua. Dincolo de asta, prima problema majora este lipsa consultarii corpului avocatilor, a cercurilor de reactie si opinie juridica, ceea ce este impardonabil, pentru ca nu mai traim vremurile in care altcineva gandeste in locul avocatilor – situatie imputabila in egala masura si Barourilor si Uniunii Nationale a Barourilor din Romania. In al doilea rand, obligatia de raportare la un Registru public electronic a actelor intocmite de avocat trebuie respinsa intrucat aduce atingere secretului professional. De regula,  avocatul intocmeste astfel de acte pasibile de inregistrare clientilor sai din portofoliu, nu celor care intra dintr-o data la un notariat. Practic se ajunge pe o cale ocolita, si la o raportare a numelor clientilor din portofoliu, ceea ce este inacceptabil… In continuare, asimilarea Avocatului independent cu functionarul public este de sorginte comunista, nu a existat decat in Codul Penal al RPR si RSR din 1969, ultimul modificat dupa 1990 tocmai la reactia avocatilor, care erau urmariti de militie pentru onorarii intocmai ca si medicii care erau urmariti pentru luare de mita precum oricare salariat... Pe de alta parte, sub  pretextul luptei contra reprezentarii juridice clandestine, nu pot fi acceptate masuri generatoare de disconfort sau abuzuri impotriva avocatilor in sala de judecata prin legitimarea obsesiva la fiecare termen a avocatului, al carui program oricum aglomerat, alergand in sala in sala,  sa mai fie bruiat si de faptul ca si-a lasat in alta sala cardul de avocat…

In finalul acestui interviu,o schita de portret: ce calitati va recomanda pentru a fi ales in pozitia de consilier al Baroului Bucuresti, fata de alti candidati? Ce garantii au alegatorii ca veti implementa programul propus de grupul de initiativa RestartBarou?

Nu stiu daca sunt calitati sau sunt mai degraba convingeri care ma motiveaza. In primul rand, cred ca perseverenta este o calitate importanta pentru un avocat. Cauzele sustinute la Curtea Europeana a Drepturilor omului sunt cauze pierdute in Romania si castigate in fata unei instante europene, care le reconstruieste in plan moral si juridic. In al doilea rand, disponibilitatea de dialog: cred ca dialogul este foarte important in breasla noastra si este ceea ce lipseste in Romania - dialogul intre reprezentantii institutiilor de orice fel si cei care i-au ales sau fata de care sunt responsabili. in al treilea rand, credinta ca orice asociatie sau institutie trebuie sa lucreze pentru beneficiari, si nu sa ii foloseasca pentru conservarea puterii sau alte castiguri obscure.

* Aflati aici mai multe despre initiativa RESTART BAROU

* Cititi aici CV-ul avocatului Antonie Popescu