Judecătorul CSM Claudiu Drăgușin (foto dreapta) îl compară pe procurorul Claudiu Sandu (foto stânga) – fost vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii – cu sovieticii care în 1958 au publicat proiectul viitorului cod de procedură penală fără să ia în calcul ipotezele în care inculpații sunt arestați. 

Reacția lui Drăgușin de sâmbătă, 31 ianuarie 2026, vine la o zi după ce Sandu a scris pe Facebook că procurorii „sunt singurii care pot să-i prindă cu televizorul în brațe” pe judecători. În aceeași postare, „Văru’ Săndel” i-a acuzat pe judecători de „trufie” după ce Secția pentru judecători a CSM le-a limitat procurorilor accesul în ECRIS. Mai exact, judecătorii CSM le-au luat posibilitatea procurorilor de a mai vedea ciornele hotărârilor judecătorești înainte de pronunțare – un element care deschidea calea abuzurilor, permițând, de exemplu, deschiderea unor dosare penale împotriva judecătorior ale căror viitoare soluții nu erau pe placul procurorilor.

De asemenea, Claudiu Sandu s-a arătat nemulțumit că joi, 29 ianuarie, Claudiu Drăgușin participase, la invitația ministrului Justiției Radu Marinescu, la o dezbatere în Comisia LIBE a Parlamentului European despre starea justiției din România, fără ca participarea judecătorului să fie votată în Plenul CSM și fără ca Secția pentru procurori să-și poată trimite un reprezentant la Bruxelles.

La rândul lui, judecătorul CSM Claudiu Drăgușin a atras atenția că gândirea lui Claudiu Sandu nu este departe de cea din URSS-ul anilor ’50.

Iată mai întâi postarea lui Claudiu Sandu:

„Trufia

Două evenimente s-au întâmplat în săptămâna care se încheie.

Accesul procurorilor la sistemul Ecris a fost tăiat de majoritatea instanțelor, lăsând procurorii fără posibilitatea de a-și îndeplini corespunzător menirea constituțională. Majoritatea judecătorilor aleși în Secția de judecători a CSM continuă filozofia începută în guvernarea Dragnea – și anume: de a desconsideră procurorii și de a le pune piedici ori de câte ori au posibilitatea.

De ce?

Pentru că pot.

Și pentru că procurorii sunt singurii care pot să-i prindă cu televizorul în brațe.

Desigur că această măsură este luată cu concursul larg al Ministerului Justiției, care, deși are codul-sursă și administrează Ecris, refuză să se implice în această bătălie și refuză să tempereze poziția trufașă a Secției de judecatori.

Rezultatele le vom vedea cu toții.

Al doilea eveniment demn de toată lauda a fost întâlnirea de ieri (n.r. joi, 29 ianuarie) de la Parlamentul European în cadrul Comisiei LIBE, care a dorit să afle dacă aspectele prezentate în investigația Recorder sunt adevărate.

Pentru a se convinge, membrii Comisiei au invitat pe doamna Gârbovan, doamna Ciucă, doamna Savonea, domnul ministru al Justiției, care a solicitat să participe și un reprezentant al CSM, în persoana colegului Claudiu Drăgușin.

Cred că indicarea componenței echipei care a apărat independența justiției la Bruxelles mă scutește de orice alt comentariu.

Ceea ce pot spune este că domnul Drăgușin nu a reprezentat Consiliul Superior al Magistraturii, nici măcar Secția pentru judecători.

Nu a existat nicio discuție în CSM cu privire la această participare, care a fost decisă pe ascuns.

Consider că ar fi fost normal ca această participare să fie discutată în Plenul Consiliului, pentru a da posibilitatea și procurorilor să își desemneze un reprezentant.

Din păcate, o colaborare în interiorul CSM este împiedicată de trufie.

Știu că mulți și-ar dori ca procurorii să nu mai fie magistrați, pentru că îi încurcă.

Îndeplinirea datoriei constituționale de a apăra interesele societății intră de multe ori în conflict cu dorința de liniște pe care o au mai-marii țării, dar și ai justiției”.

Redăm reacţia lui Claudiu Drăguşin:

„Meritocrația în justiție – Test-grilă

‘…lucrătorii din justiție… în anul 1958 s-au făcut de râs: au publicat în ziare proiectul noilor Baze ale procedurii penale în URSS, uitând să introducă un paragraf privind o eventuală sentinţă de achitare! Ziarul guvernamental (‘Izvestia’, 10 septembrie 1958) i-a mustrat cu blândețe: ‘Se poate crea impresia că tribunalele noastre nu pronunţă decât sentinţe de condamnare’.

Dar să ne punem în locul juriştilor: de ce, de fapt, tribunalul trebuie să aibă două soluţii, când alegerile generale se fac cu un singur candidat?

Păi, sentinţa de achitare este o absurditate din punct de vedere economic! Căci asta înseamnă că şi informatorii, şi agenţii operativi, şi anchetatorii, şi procurorii, şi gardienii, şi soldaţii din escortă au lucrat în van!’

Cine a scris textul de mai sus?

a) Claudiu Sandu, propunând texte de modificare a legilor justiției;

b) Aleksandr Soljenițîn, descriind procedura penală în Rusia sovietică în ‘Arhipelagul Gulag’;

c) ambele variante de mai sus.

* răspuns corect b), dar, după ultimele postări pe fb ale domnului Sandu, putea la fel de bine să fie și c)”.