Necunoscută până de curând, procuroarea Laura Deriuș (foto) de la Parchetul Judecătoriei Sectorului 1 a devenit de ceva vreme unul dintre eroii grupării #rezist, grupare care încearcă să pună mâna pe Justiție, prin impunerea unor oameni la vârful Inaltei Curți și a marilor parchete care să restaureze Sistemul de teroare din perioada Binomului DNA-SRI condus de Laura Koveși și Florian Coldea.

În aparițiile sale publice, procuroare Deriuș s-a făcut remarcată în special prin atacul la adresa lui Marius Voineag, șeful Direcției Naționale Anticorupție, parchet de unde aceasta a fost revocată.

Mai nou, aceeași procuroare l-a luat la țintă și pe șeful PICCJ Alex Florența, pretinzând la B1 Tv că înainte de materialul Recorder (care a dat startul campaniei #rezist împotriva Justitiei, material la care este banuită că ar fi contribuit cu informații) de la „nivel de procuror general” ar fi fost invitată cu să discute despre o oportunitate profesională, fără să fie în stare să spună ce funcție i-ar fi fost oferită. Un aspect care a fost negat de Procurorul General Alex Florența: „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a întâlnit în nicio conjunctură cu doamna procuror și nu i-a făcut nicio o propunere de avansare profesională, nici direct și nici prin intermediul altor persoane. Afirmațiile denigratoare ar fi putut fi ușor devoalate, dacă moderatorul emisiunii i-ar fi cerut invitatei să probeze ce a afirmat, respectiv să indice ziua, ora și locația în care ar fi avut loc pretinsa întâlnire, persoana care i-ar fi făcut această propunere, precum și funcția pretins oferită. Este profund regretabil că o instituție media a preferat difuzarea unor afirmații neverificate în detrimentul unui demers elementar de aflare a adevărului și al solicitării unui punct de vedere oficial”.

Pe lângă afirmațiile vizandu-i pe șefii DNA și PICCJ, Laura Deriuș se numără și printre cei care consideră că procurorii ar trebui analizeze hotărârile judecătorilor, astfel încât aceștia din urmă sa fie trași la raspundere penală pentru modul în care au soluționat anumite cazuri.

Ordinul care o demască pe Deriuș

Totuși, nu cu atât de multă înflăcărare vorbește procuroarea Laura Deriuș despre modul în care a trebuit să plece din DNA. Deriuș recunoaște că a fost dată afară din parchetul anticorupție de către Marius Voineag, ordinul de revocare fiind confirmat ulterior în instanță, dar se victimizează susținând că în realitate măsura ar fi fost luată după ce ar fi deschis niște anchete care vizau personaje importante. Adică, fix cum făceau și celebrii paraditori de pe vremea Laurei Koveși, care în loc să explice de ce încătușează și trimit oameni nevinovați în judecată se plângeau ca sunt victimele unor campanii de defăimare cauzate de punerea sub acuzare a unor personaje cu influență.

Revenind la Deriuș, aceasta a fost îndepărtată din DNA pentru incompentență și după ce a fost descoperită cu grave probleme în instrumentarea cauzelor. Ordinul de revocare nr. 128 din 14 august 2024, prin care Marius Voineag a dat-o afară pe Deriuș, este devastator la adresa eroinei #rezist. De aici poate și atacurile lui Deriuș la adresa lui Voineag, în semn de răzbunare împotriva acestuia.

Astfel, potrivit ordinului semnat de Marius Voineag (culmea, publicat fix de presa #rezist, fără ca la acel moment procuroarea Deriuș să iasă public și să iși strige așa-zisa nedreptate), revocarea Laurei Deriuș din DNA a avut loc după ce s-au constatat numeroase deficiențe în activitatea acesteia, printre care existența unor perioade de lăsare în nelucrare a cauzelor, chiar şi mai mare de un an de zile, fiind identificate 31 dosare (din cele 38 cauze aflate în instrumentarea sa) lăsate în nelucrare, aspect care atestă că o pondere de 81,58% din dosarele pe care le-a avut în lucru a fost afectată de o asemenea neregularitate. Iar totul s-a întâmplat în condițiile în care volumul de activitate al lui Deriuș era sub cel al celorlalți procurori DNA.

Totodată, în ceea ce privește activitatea Laurei Deriuș la DNA ordinul de revocare devoalează lipsa unui standard adecvat de descriere a situației de fapt în cuprinsul ordonanţei de începere a urmăririi penale in rem, nerespectarea unui standard adecvat al conținutului ordonanţei de delegare și deficiențe grave în întocmirea ordonanțelor de începere a urmăririi penale in rem şi de delegare a polițiştilor, de natură să afecteze regularitatea respectivelor acte procesuale, dar şi a probelor obținute.

Nu în ultimul rând, aceeași Laura Deriuș a dispus începerea urmăririi penale in rem, după câteva luni, respectiv aproximativ 1 an de la data repartizării în lucru a dosarului.

Redăm fragmente din ordinul prin care procuroarea Laura Deriuș a fost dată afară din DNA (documentul este atașat integral la finalul articolului):

„Prin referatul numărul 594/VI-1/2024 din data de 22 februarie 2024, procurorul-şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, analizând activitatea procurorilor din cadrul secţiei, a propus verificarea modalității în care doamna procuror Aurelia Laura DERIUŞ şi-a exercitat atribuțiile specifice funcţiei, prin raportare la dispozițiile art. 95 alin. (2) raportat la art. 88 alin. (2) din Legea numărul 304/2022 privind organizarea judiciară.

Prin ordinul procurorului-şef al Direcţiei Naționale Anticorupție numărul 21 din 06 martie 2024, s-a dispus desemnarea domnilor (...) în vederea efectuării unui control asupra activității desfăşurate în perioada 05 octombrie 2022-31 decembrie 2023 de către doamna Aurelia Laura DERIUŞ, procuror în cadrul Secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, având în vedere datele şi indiciile existente cu privire la exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcţiei.

Prin raportul numărul 153/C2/2024 din data 10 iunie 2024, privind rezultatul activității comisiei înfiinţată prin Ordinul numărul 21 din 06 martie 2024 al procurorului-şef al Direcției Naționale Anticorupție, s-a propus revocarea doamnei Aurelia Laura DERIUŞ din funcția de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupţie.

Analizând conținutul Raportului numărul 153/C2/2024 din data 10 iunie 2024, obiecțiile formulate de doamna procuror şi Decizia numărul 153/C2/2024 din data 27 iunie 2024, observând Hotărârea numărul 950 din 17 iulie 2024 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ținând cont şi de traseul profesional al doamnei procuror în cadrul direcției, respectiv volumul de activitate al acesteia în sectorul de urmărire penală, constat că se impune revocarea din funcția de procuror în cadrul Direcției Naţionale Anticorupți, pentru următoarele considerente.

În primul rând se constată faptul că, în perioada de referință, doamnei procuror Aurelia Laura DERIUŞ i-au fost repartizate 42 de dosare (14 dosare încă din luna octombrie 2022), având astfel în lucru mai puține dosare comparativ cu ceilalți colegi procurori, astfel cum reiese din lucrarea numărul a Secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracțiunilor de corupție (media dosarelor aflate în lucru per procuror - inclusiv cei ocupând funcții de conducere, fiind de aproximativ 52 de dosare), date care se regăsesc şi în rapoartele de activitate ale Direcției Naţionale Anticorupție pe anul 2022 şi 2023.

Cu toate că volumul de activitate al doamnei procuror Aurelia Laura DERIUŞ era unul sub media colegilor procurori din cadrul secției, acesta, în perioada de referință, a soluționat 4 cauze prin reunire/declinare, niciun dosar aflat în lucru la doamna procuror nefiind soluționat pe fond, respectiv printr-o soluție de clasare, renunțare la urmărirea penală sau trimitere în judecată (rechizitoriu sau acord de recunoaştere a vinovăției), în condițiile în care media dosarelor soluționate per procuror a fost de aproximativ 23 de cauze, din care media dosarelor soluționate per procuror, pe fond, a fost de aproximativ 16 de cauze (conform datelor statistice mai sus evocate).

În aceeaşi perioadă, doamnei procuror Aurelia Laura DERIUŞ i-au fost repartizate 10 lucrări (9 lucrări înregistrate în R34 şi o lucrare în R15) din care până la data de 31 decembrie 2023 a soluţionat 8 lucrări.

Din datele existente rezultă că doamna procuror, în perioada de referinţă, nu ar fi participat la activități de altă natură decât cele de urmărire penală (seminare, comisii de concurs, etc.) şi a beneficiat de 39 de zile de concediu de odihnă.

(...)

Procedând la analiza dosarelor repartizate doamnei procuror Aurelia Laura DERIUŞ în perioada supusă controlului, se constată că membrii comisiei au identificat multiplele situații în care s-a constatat lipsa unui standard adecvat de descriere a situației de fapt în cuprinsul ordonanţei de începere a urmăririi penale in rem.

(...)

Referitor la eficiența activității de urmărire penală efectuată de doamna procuror Aurelia Laura DERIUŞ (din perspectiva modalității de efectuare a activității de urmărire penală), se constată o deficienţă în ceea ce priveşte nerespectarea unui standard adecvat al conținutului ordonanţei de delegare, din perspectiva cerinţelor impuse de art. 286 alin. (2) Cod procedură penală (cu precădere, în privința prezentării situației de fapt), precum şi a modului de stabilire a obiectului delegării (indicarea concretă a actului de urmărire penală solicitat a fi efectuat prin delegare, furnizarea unui nivel rezonabil de date necesare administrării respectivului procedeu probatoriu, termen), respectiv a polițistului/poliţiştilor căruia/cărora i s-a/li s-a solicitat efectuarea de acte de urmărire penală prin intermediul ordonanței.

In acest sens membrii comisiei au constat că în cvasitotalitatea ordonanțelor prin care doamna procuror a delegat efectuarea urmăririi penale, fără indicarea concretă a actului de urmărire penală solicitat a fi efectuat prin delegare, respectiv fără furnizarea unui nivel rezonabil de date necesare administrării respectivului procedeu probatoriu şi fără a stabili un termen de îndeplinire, dispozițiile cuprinse în acestea nu au fost aduse la îndeplinire de lucrătorii de poliție judiciară, sau, din cauza modului general în care au fost formulate, nu s-a putut verifica aducerea la îndeplinire, ori dacă sa respectat termenul stabilit.

Lipsa unei delegări punctuale a actelor de urmărire penală a căror efectuare este solicită a fi efectuată de către poliția judiciară goleşte de conţinut atribuția procurorului referitoare la efectuarea urmăririi penale, transferând această prerogativă către poliția judiciară.

Existența în cadrul dosarului de urmărire penală a unei ordonanțe de delegare a ofițerilor de poliție judiciară care conține formulări generice, fără indicarea în concret a activităților judiciare dispuse să fie efectuate prin delegare, cu omisiunea indicării procedeului probator vizat sau a tezei probatorii urmărite, poate conduce la ideea conturării perspectivei investigative de către lucrătorii de poliție, iar nu de procuror şi implicit, la afectarea legalității actului procesual, emis într-o cauză în care normele procesual penale impun ancheta proprie a procurorului.

De asemenea, în ceea ce priveşte eficiența activității de urmărire penală efectuată de doamna procuror Aurelia Laura DERIUŞ, însă din perspectiva respectării termenelor legale şi administrative în care se soluţionează lucrările repartizate, se constată că în cauzele repartizate spre soluţionare, doamna procuror a dispus începerii urmăririi penale in rem, în unele situații, astfel cum au fost prezentate în raport, după câteva luni de la data repartizării, respectiv aproximativ 1 an de la data repartizării în lucru a dosarului.

(...)

Este de precizat faptul că art. 58 din Codul de procedură penală reglementează obligația organului de urmărire penală de a-şi verifica imediat după sesizare, competența.

De asemenea, art. 8 din Codul de procedură penală consacră principiul soluționării procesului penal într-un termen rezonabil.

Totodată, este de menționat şi art. 11 alin. (1) din Normele metodologice privind înregistrarea, evidența unitară, circuitul sesizărilor penale şi coordonarea administrativă a activităților dispuse organelor de poliţie de către procuror, aprobate prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție şi al ministrului afacerilor interne numărul 12/C/2014, numărul 56/10.04.2014, care prevede, în esență, un termen de maxim 5 zile, pentru organele de cercetare penală, pentru începerea urmăririi penale in rem.

Chiar dacă aceste norme reglementează componenta de conducere şi supraveghere a urmăririi penale efectuată de către organele de cercetare penală, pot să constituie un reper şi cu privire la anumite obligații ce pot incumba procurorului, în cazul în care efectuează urmărirea penală.

Astfel, ţinând cont şi de obligația procedurală pozitivă a procurorului de a începe urmărirea penală in rem atunci când actul de sesizare îndeplineşte condițiile prevăzute de lege (art 305 din Codul de procedură penală), se constată că un interval de la câteva luni până la aproximativ 1 an, nu este conform cu termenul rezonabil de desfăşurare a procesului penal, prin neverificarea în mod imediat a competenţei, cu consecinţa diminuării perioadei în care autorii pot fi traşi la răspundere, cu o perioadă similară din termenul de prescripție a răspunderii penale.

De asemenea, aceste din urmă argumente susțin propunerea de revocare şi prin raportare la cele constatate de Comisie, respectiv existența unor perioade de lăsare în nelucare a cauzelor, chiar şi mai mare de 1 an de zile. În acest sens se constată că în urma controlului efectuat au fost identificate, în esență, în majoritatea dosarelor aflate în instrumentarea doamnei procuror Laura Deriuş, perioade nejustificate de lăsare a cauzei în nelucrare, reprezentative, sub acest aspect, fiind segmentele de inactivitate de aproximativ un an.

În acelaşi registru al pasivității culpabile de instrumentare a cauzei este de menționat şi întârzierea examinării conformității actului de sesizare după înregistrarea actului de sesizare în registrul R4 şi dispunerea începerii urmăririi penale in rem după perioade nejustificate de timp, de ordinul lunilor de zile.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă din cele care preced, s-au constatat deficiențe grave în întocmirea ordonanțelor de începere a urmăririi penale in rem şi de delegare a polițiştilor, de natură să afecteze regularitatea respectivelor acte procesuale, dar şi a probelor obținute. Desfăşurarea activității de urmărire penală în mod eficient este în strânsă legătură cu operativitatea procurorului, respectiv celeritatea cu care efectuează instrucția penală.

Astfel, existența unor perioade îndelungate în care mai multe cauze au fost lăsate în nelucrare, fără o justificare obiectivă (apărarea doamnei procuror, preluată în Hotărârea numărul 950 din 17 iulie 2024 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în vederea motivării avizului nefavorabil, potrivit căreia a desfăşurat activități de urmărire penală complexe într-o altă cauză, nu poate fi primită întrucât în cauza invocată nu au fost efectuate activități complexe care să se fi finalizat cu luarea unor măsuri procesuale), în condițiile în care procurorii din cadrul direcției beneficiază de concursul lucrătorilor de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul direcției, nu este conformă cu noțiunea de termen rezonabil de desfăşurare a procesului penal, totodată respectiva perioadă de lăsare în nelucrare fiind invers proportională cu perioada de timp pusă de legiuitor la dispoziția organelor judiciare pentru a trage la răspundere penală autorii infracțiunilor cercetate.

Volumul de muncă şi prioritizarea dosarului nr. (...) invocate de către doamna procuror Aurelia Laura DERIUŞ pentru a contrabalansa constatările Comisiei, nu sunt fundamentate, în condițiile în care au fost identificate 31 dosare (din cele 38 cauze aflate în instrumentarea sa) lăsate în nelucrare, aspect care atestă că o pondere de 81,58% din dosarele pe care le-a avut în lucru a fost afectată de o asemenea neregularitate. Mai mult, în dosarul nr. (...), la momentul controlului, urmărirea penală era în curs, nefiind dispuse măsuri în cauză.

Având în vedere competența materială şi personală a Direcției Naționale Anticorupție se impune ca activitatea de urmărire penală să fie efectuată cu celeritate şi ritmicitate în toate cauzele cu care procurorii au fost sesizați, mai ales atunci când volumul de lucru sau complexitatea dosarelor instrumentate pot justifica obiectiv o asemenea abordare.

Neefectuarea, în mod sistematic de către doamna procuror Aurelia Laura DERIUŞ a actelor de urmărire penală în dosarele repartizate, în multe situații perioadele de inactivitate fiind mai mari de 1 an de zile, afectează în mod direct aflarea adevărului, alterând substanțial chiar obiectul urmăririi penale - strângerea probelor necesare cu privire la existenta infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.