Continua dezbaterile in legatura cu ultimele modificari aduse de Consiliul UNBR, in decembrie 2013, privind publicitatea profesionala. Dupa ce a avertizat ca prin modificarile facute, avocatura risca sa devina una dintre cele opace si secretoase profesii si a lansat mai multe teme de discutii referitoare la aceasta problema, Ovidiu Constantinescu (foto), PR Manager la Casa de avocatura Bostina si Asociatii, a publicat pe blogul www.blog.bostina.eu, un text scris in urma cu cateva luni, care priveste chiar aceste probleme cu care se confrunta in prezent avocatii.

PR-ul de la Bostina si Asociatii dezvaluie ca in urma cu aproximativ sase luni, cu ocazia lansarii numarului 7 al Revistei de Consultanta, presedintele UNBR Gheorghe Florea a avut o interventie pe aceasta tema. Potrivit lui Ovidiu Constantinescu, Florea a provocat la acea vreme stupoare, insa PR Managerul de la Bostina si Asociatii precizeaza ca nu se gandea atunci ca “ce s-a spus atunci la un pahar de sampanie s-ar putea transforma in doar 6 luni in urgie legalizata”.

Prezentam integral ultimele doua postari ale lui Ovidiu Constantinescu, PR Manager la Bostina si Asociatii:

“Noile reglementari in privinta publicitatii au fost publicate in Monitorul Oficial in numarul 33 din 16 ianuarie 2014, la 6 luni dupa ce presedintele UNBR a avut o inteventie “programatica” pe aceasta tema, la lansarea numarului 7 al Revistei de Consultanta. Imi aduc bine aminte de atmosfera de stupoare generalizata din sala si nu imi imaginam la vremea respectiva ca ce s-a spus atunci la un pahar de sampanie s-ar putea transforma in doar 6 luni in urgie legalizata. “Publicitatea” – raul principial si absolut al avocaturii – dreptul de a gandi si decide singur ce e bine pentru tine, DREPTUL DE A FI TU INSUTI, trebuie distruse! Uniformizarea la putere! Coroborati aceste masuri cu cele privind impartirea avocatilor functie de competente si vechime profesionala si veti avea in fata imaginea completa avocaturii asa cum o doresc unii … pentru altii.

Pe cei care au uitat sau au trecut cu vederea sau au considerat ca nu e cazul sa le pese, ii indemn acum sa citeasca interventia. Cum de n-am reactionat de-atunci? Mi-e ciuda pe mine ca, desi voiam sa o fac, am scris textul dar m-am luat cu altele si…si apoi in august am plecat in vacanta…(ca si altii, de altfel). Iata textul scris atunci:

Am ascultat discursul tinut de dl Avocat Gheorghe Florea, presedintele UNBR, cu ocazia lansarii Revistei de Consultanta nr 7 si am ramas socat. Apoi l-am citit… o data, si inca o data, si inca o data, incercand sa inteleg in secolul XXI temele si temerile unui avocat inca marcat de spaima “formelor fara fond”. Am incercat sa-mi alung din minte imaginea unui personaj in caftan si cu giubea care incearca sa apere bunele datini ale boborului de “formele fara fond” ale tinerilor scoliti afara si veneticele lor apucaturi.

N-ar fi fost o problema daca domnul Florea ar fi vorbit in nume propriu - fiecare avem dreptul legal la opinie - dar cand ideile au fost asumate institutional de cel care pastoreste destinele avocaturii romanesti, atunci avem o mare problema, deoarece ele creioneaza fundatura in care poate fi impinsa avocatura din Romania.

Fiecare cuvant, fiecare fraza care expune “pozitia institutionala a profesiei” reprezinta tot atatea motive de ingrijorare, deoarece ele ne dau senzatia ca inca traim in era filmelor mute, ca telefonul nu a fost a inventat iar calculatorul si internetul sunt fantasme diavolesti ale unor minti ratacite. De 7 ani suntem membri ai Uniunii Europene, cu garantia libertatii de circulatie a oamenilor, a bunurilor si serviciilor, de 7 ani, ideile noi, bunele parctici de business (sau “formele fara fond” – cum le numeste dl Florea) pot circula si ele libere, asa ca sa afirmam ca doar “traditia noastra romaneasca” este singura in masura sa valideze ce e bun/util si ce e rau/futil e o aroganta care ne condamna la inapoiere.

In fine…sa luam pe rand fiecare dintre nelinistile institutionale prezentate la eveniment:

1. „Legea si statutul in vigoare nu sunt demodate! O lege si un statut al unei profesii legal reglementate – din pacate, sau din fericire – nu isi permit sa copieze modele straine de economia romaneasca sau de specificul mentalitatii romanilor care au trait, vreme indelungata, intr-un spatiu economic caracterizat prin lipsa unei concurente profesionale efective, oneste, loiale si transparente”

Protocronismul afirmatiilor este rupt parca din alte vremuri, in care numai ceea ce faceam noi, dacii si eventual romanii, era bun. Degeaba incercam de aproape un sfert de secol sa scapam de racilele mentalitatilor comuniste si sa ne racordam din nou la valorile Europei, sa ne conformam preceptelor economice ale capitalismului si ale moralei liberale! Nu, noi vrem sa fim ce am fost… - si ma opresc aici cu citatul – pentru ca noutatea, modernitatea, dinamismul ne dau ameteli ca natie si ca profesie! Daca nu am fost invatati cu concurenta loiala de ce ar trebui sa ne schimbam taman acum? Mai bine niciodata! Transparenta cauzeaza…
Ba da, sustin eu, trebuie sa copiem si sa aplicam cu incapatanare zi de zi acele modele straine care au modernizat societati, care au dinamizat industrii si care au scos indivizii din starea de automultumire si letargie mioritica. Da, concurenta profesionala onsta, corecta si efectiva este benefica, transparenta - de asemenea…stii unde este linia de start, care sunt culoarele, unde e linia de sosire si –cel mai important – cu cine concurezi. Este absurd sa sustii ca, prin insasi natura ei, concurenta este neloiala, neprofesionala si lipsita de onestitate.

2. Mediul concurential este suspect si nu are la baza calitatea serviciilor

Nimic mai fals! Cei 45 de ani de comunism, in care concurenta reala a fost inlocuita de planificarea judicioasa si de maiestria oamenilor muncii de la orase si sate, a lasat Romania cu zeci de ani in urma statelor capitaliste unde concurenta - onesta, deschisa si asumata - a dus la cresterea rapida a productivitatii, la imbunatatirea continua a serviciilor si la crestere economica. Da, din pacate, concurenta este singura metoda care functioneaza si-l ajuta pe cel care poate, vrea si se straduie sa fie mai bun decat concurentii sai. …vrem sa fim toti la fel: sa gandim la fel, sa scriem la fel, sa argumentam la fel …sa aratam la fel? Doreste cineva sa fie doar o umbra gri, care isi tarate apatic mersul “prin sala pasilor pierduti” asteptand sa fie ales de clienti pe baza “reputatiei” si nu a informatiei, - eventual - printr-un mecanism arbitrar, stabilit si operat de barou? Ar dori careva ca onorariile sa fie la fel, stabilite si redistribuite - eventual – tot de barou? Nu este absurd, e doar un rationament dus pana la capat…

3. Publicarea cifrei de afaceri este ceva dubios, ceva nespecific economiei romanesti

Sa nu fi auzit dl Florea de transparenta? In ceea ce ne priveste, am fost prima casa de avocatura care, in 2006, am dat publicitatii cifra de afaceri si am continuat sa o facem de atunci in fiecare an. Ziaristilor le-a placut ideea deoarece a fost un gest de transparenta intr-o lume pana atunci opaca si inchisa spre sine. Ba mai mult, si alte case de avocatura – mai mari, mai mici – au preluat ideea pentru ca asa se face peste tot in lumea mare…aceasta este starea de normalitate. Atata timp cat platesc impozit si taxe la barou pentru tot ce am incasat si ce am declarat, care e problema? Sunt bani munciti cinstit de echipe de avocati in proiecte mari care modernizeaza Romania! Nu ne ascundem, nu primim banii in sacosa si pentru fiecare sfant taiem chitanta si platim impozite si alte contributii legale! A, si sa nu uit…taxa la barou… Si atunci de ce ar trebui sa fie cifra de afaceri secreta?

Nici nu mai vreau sa amintesc ca pentru cele mai multe firme de avocatura din occident, publicarea cifrei de afaceri este o chestiune de uzanta economica si fiscala, la fel cum este si elaborarea si publicarea rapoartelor anuale, care detaliaza activitatea firmei in anul precedent. Dar chiar si in Romania actuala, cea din secolul XXI, orice companie mare, in momentul in care doreste sa aleaga o echipa de avocati cu care sa lucreze, aplica o grila in care “cifra de afaceri” este unul dintr-o lunga lista de criterii de selectie (altul fiind “expertiza relevanta in domeniu”, dovedita cu proiecte…dar despre asta, mai incolo…)

Inutil de spus ca fiecare casa de avocatura –fiecare avocat – depune la fisc o declaratie de venit… pe care un ziarist o poate obtine cu o ciocolata si o cafea…si tot acolo ajungem.

4. Dezvaluirea numarului de avocati care activeaza in cadrul unei societati reprezinta publicitate neloiala, ridicand – in plus – semne de intrebare cu privire la pregatirea lor profesionala.

Pentru companiile mari si in proiecte mari, DA! numarul de avocati conteaza, fiind inca un criteriu obiectiv de selectie - in cunostinta de cauza - a avocatilor cu care lucrezi. Sa poti aloca pentru un proiect 20 de avocati timp de o luna, doua, un an – zi de zi – si sa-ti mai ramana inca vreo 40 – 50 avocati sa se ocupe de chestiunile curente ale altor cateva sute de companii mari si foarte mari. E important in primul rand pentru client, care nu vrea ca problemele lui sa stea la coada. Din contra, sa ai la dispozitie un numar mare de avocati este extrem de benefic pentru client, iar sinergiile create de expertizele lor este – in orice caz si in orice moment – superioara sumei aritmetice simple a aceluiasi numar de avocati care lucreaza disparat… Se pare insa ca de sus, de-acolo, e mai bine sa poti vedea avocati atomizati si manati de orgolii marunte, incapabili sa conclucreze, sa se coaguleze in societati mari si foarte mari, care astfel pot sa sporeasca prestigiul profesiei prin proiectele mari la care lucreaza. Ce frumos suna termenul de “consolidare” din traditia anglo-saxona…. Dar, din pacate, e “de import” si nu vine in traditia noastra romaneasca! Citeam recent un articol in LegalWeek despre nevoia avocatului modern de a adopta o atitudine “colaborativa” pentru a putea face fata cu succes provocarilor profesionale si cererilor din ce in ce mai complexe venite din partea clientului-partener: excelenta profesionala nu mai este prin ea insasi suficienta, ea trebuie dublata de abilitatea de a lucra pentru proiecte mari alaturi de alti avocati - la fel de exceptional pregatiti profesional – cu care sa schimbe informatii si sa stabileasca sinergii astfel incat complexitatea cazului propus sa-si gaseasca rezolvarea de o maniera corespunzatoare.

Sunt case de avocatura cu 10, cu 15, cu 20 de avocati parteneri… chiar TOTI sunt o turma de incompetenti, cu grave carente profesionale care n-ar fi reusit pe cont propriu? Cum sa le pui la indoiala profesionalismul unor avocati care, lucrand in echipe complexe, au facut posibile tranzactii de zeci si sute de milioane de euro? Multi nu inseamna neaparat si prosti…si uite unde ajungem daca nu ne alegem bine lecturile care le predam copiilor in scoala si le ridicam apoi la rang de mit national: defetismul Mioritei sau dispretul lui Voda Lapusneanu”.