Lumea Justitiei publica hotararea prin care presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatoarea Lia Savonea, a desfiintat ordonanta de clasare PICCJ pe „fapta nu exista” primita de fosta judecatoare Camelia Bogdan (foto) de la Curtea de Apel Bucuresti (exclusa din magistratura) pentru abuz in serviciu in legatura cu modul in care a solutionat dosarul „Telepatia”, sefa instantei supreme schimband temeiul clasarii in „a intervenit prescriptia raspunderii penale”.

In Incheierea nr. 365 din 11 septembrie 2025, pronuntata in dosarul 2655/1/2023, Savonea precizeaza ca in cazul fostei judecatoare Camelia Bogdan sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, actiunile acesteia realizate atat in timpul judecarii dosarului „Telepatia”, cat si ulterior pronuntarii deciziei de condamnare a lotului „Telepatia” (in frunte cu omul de afaceri Dan Voiculescu) incalcand dispozitiile legale, de drept penal si procesual penal, cu consecinta prejudicierii inculpatilor, dar si a unor terte persoane. „Incalcarea cu stiinta a normelor de lege aplicabile nu a rezultat dintr-o conduita singulara a acesteia, ci dintr-o serie de acte si masuri judiciare, dar si fapte exterioare actului de judecata, care au scos in evidenta faptul ca nu a fost vorba doar despre o aplicare eronata a legii, intimata urmarind in fapt confiscarea unor bunuri insemnate ca valoare si in numar cat mai mare, de la cei implicati in cauza precum si de la terte persoane, ignorand obligatia de impartialitate, tratament egal si respectarea procesului echitabil”, scrie sefa ICCJ Lia Savonea.

De asemenea, in aceeasi Incheiere, presedinta Inaltei Curti Lia Savonea dezvaluie ca judecatoarea Camelia Bogdan a aplicat retroactiv norme europene si a transformat confiscarea speciala intr-o confiscare extinsa mascata, ceea ce contravine principiului nullum crimen, nulla poena sine lege.

Aceeasi fosta judecatoare Camelia Bogdan, arata Savonea, a dispus o tripla deposedare de bunuri fara temei legal – obligarea la despagubiri si o dubla confiscare. Totodata, Bogdan a judecat in conditii de incompatibilitate, a solutionat actiunea civila contrar temeiului legal de la acea data influentand compunerea completului, a intervenit ulterior intr-un proces civil al acelorasi parti si si-a arogat prerogative de executare penala fara a fi abilitata prin lege, avand o conduita judiciara ilegala.

„Toate acestea nu descriu un act de justitie, ci o atitudine abuziva, contrara principiilor procesului echitabil si regulilor statului de drept”, subliniaza Lia Savonea, adaugand ca „in loc sa fie garantul legalitatii, judecatorul a devenit parte intr-un mecanism de presiune si sanctionare, ceea ce a compromis garantiile fundamentale ale procesului echitabil prevazut de art. 6 CEDO”.

Redam fragmente din Incheierea sefei ICCJ Lia Savonea de desfiintare a ordonantei de clasare a PICCJ dispusa fata de fosta judecatoare Camelia Bogdan (hotararea integrala poate fi citita la finalul articolului):

„Inalta Curte constata ca actiunile intimatei Bogdan Camelia, realizate atat cu prilejul judecarii cauzei in care a pronuntat decizia penala nr. 888/A/08.08.2014, cat si ulterior pronuntarii deciziei, au pus in evidenta incalcarea cu stiinta a o serie de dispozitii legale, de drept penal si procesual penal, incalcare ce a avut ca urmare, prejudicierea grava a petentilor, inculpati in cauza, dar si a unor terte persoane. Incalcarea cu stiinta a normelor de lege aplicabile nu a rezultat dintr-o conduita singulara a acesteia, ci dintr-o serie de acte si masuri judiciare, dar si fapte exterioare actului de judecata, care au scos in evidenta faptul ca nu a fost vorba doar despre o aplicare eronata a legii, intimata urmarind in fapt confiscarea unor bunuri insemnate ca valoare si in numar cat mai mare, de la cei implicati in cauza precum si de la terte persoane, ignorand obligatia de impartialitate, tratament egal si respectarea procesului echitabil.

(...)

Rezumand, Inalta Curte constata ca in cazul intimatei Camelia Bogdan, judecator al cauzei, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu prevazute de art. 297 alin. 1 Cod pen., fapta tipica in toate elementele sale, incalcarile retinute afectand drepturile tuturor partilor din dosar.

Nesocotirea principiul legalitatii in materie penala

Au fost invocat instrumente juridice europene pentru a fundamenta confiscarea extinsa:

-Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European si a Consiliului privind inghetarea si confiscarea instrumentelor si produselor infractiunii in Uniunea Europeana.

-Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand legatura cu infractiunea

Directiva 2014/42/UE nu era transpusa in legislatia nationala la momentul pronuntarii hotararii (in 2014). Aceasta a fost adoptata la nivel european in 2014, insa nu avea efect direct in materie penala deoarece necesita transpunere interna. Drept urmare, la momentul hotararii nu putea constitui temei de drept aplicabil, iar procedeul folosit a afectat principiul legalitatii incriminarii si a sanctiunii (art. 7 CEDO; art.49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art.15 Constitutie).

Decizia-cadru 2005/212/JAI nu putea fi nici ea aplicata direct pentru fapte anterioare si nici pentru a extinde masuri penale mai severe decat cele prevazute de legea romana la acea data. Instrument de drept penal european adoptat in 2005, decizia impunea statelor membre sa adopte reglementari interne pentru confiscarea produselor infractiunii, inclusiv in forma extinsa. Romania a transpus dispozitiile abia prin Legea nr. 63/2012, care a introdus art. 112 Cod penal privind confiscarea extinsa, aplicabila doar faptelor savarsite dupa aceasta data.

Drept urmare, a aplicat retroactiv norme europene, transformand confiscarea speciala intr-o confiscare extinsa mascata, ceea ce contravine principiului nullum crimen, nulla poena sine lege.

Constitutia Romaniei (art. 15 alin. 2) prevede ca legea penala se aplica numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile. Tot astfel, Conventia Europeana, pentru Drepturile Omului, prin art.7, statueaza ca nicio pedeapsa si nicio masura cu caracter penal nu pot fi aplicate decat in baza unei legi clare si previzibile, existente la data faptei. De asemenea, Curtea Constitutionala si Inalta Curte de Casatie si Justitie au subliniat constant ca principiul nullum crimen, nulla poena sine lege se aplica nu doar incriminarii, ci oricaror masuri cu caracter penal, inclusiv confiscarii.

In cauza s-a facut o aplicarea retroactiva in defavoarea partilor, printr-un abuz de interpretare. Astfel, au fost invocate aceste instrumente europene pentru a fundamenta o confiscare cu caracter extins, desi faptele erau anterioare adoptarii lor si transpunerii in legislatia romana.

O asemenea interpretare a transformat un proces penal intr-un teren de experiment normativ, folosind instrumente netranspuse pentru a justifica o masura severa. Procedand in acest fel, s-au incalcat nu doar drepturi individuale, ci si principiul general al securitatii juridice.

Incalcarea dreptului la un proces echitabil

Hotararea nu s-a bazat pe legea in vigoare la data faptelor, asa cum s-a aratat. Mai mult, judecatoarea Camelia Bogdan era incompatibila: avea un contract remunerat cu Ministerul Agriculturii – parte in dosar – si, ulterior, a formulat cerere de interventie intr-un proces civil unde figurau aceleasi parti. Aceste imprejurari devoaleaza o atitudine abuziva, contrara legii, impartialitatii si regulilor statului de drept, prin care dreptul la un proces echitabil a fost grav compromis.

Consecinta a actelor si faptelor descrise, s-a ajuns la o tripla deposedare de bunuri fara temei legal – obligarea la despagubiri si o dubla confiscare –, iar pentru a putea proceda astfel a creat norme pe care le-a aplicat, a judecat in conditii de incompatibilitate, a solutionat actiunea civila contrar temeiului legal de la acea data influentand compunerea completului, a intervenit ulterior intr-un proces civil al acelorasi parti si si-a arogat prerogative de executare penala fara a fi abilitata prin lege. Toate acestea nu descriu un act de justitie, ci o atitudine abuziva, contrara principiilor procesului echitabil si regulilor statului de drept.

Prin cumularea acestor incalcari, respectiv retroactivitate, incompatibilitate, conflict de interese, uzurpare de competenta, se devoaleaza o atitudine abuziva. In loc sa fie garantul legalitatii, judecatorul a devenit parte intr-un mecanism de presiune si sanctionare, ceea ce a compromis garantiile fundamentale ale procesului echitabil prevazut de art. 6 CEDO.

Independenta si impartialitatea judecatorului nu sunt simple valori teoretice, ci conditii esentiale pentru ca justitia sa functioneze. Cand ele sunt incalcate, nu doar partile din dosar sunt afectate, ci intreaga ordine juridica.

In cauza Badescu c. Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat limpede ca independenta judecatorului nu este un privilegiu personal si nici un scut pentru abuzuri. Judecatorul se bucura de protectia acestei independente doar atata vreme cat actioneaza in limitele legii si ale atributiilor sale constitutionale. in momentul in care se plaseaza in afara cadrului legal, isi pierde protectia si raspunde pentru actele sale.

Aceasta jurisprudenta exprima o idee fundamentala a statului de drept: impartialitatea si independenta judecatorului nu pot fi invocate pentru a legitima conduita abuziva sau pentru a justifica incalcarea regulilor procesului echitabil. Tocmai pentru ca judecatorul are un rol esential in protejarea drepturilor si libertatilor cetatenilor, el are obligatia absoluta de a respecta legea.

Astfel, ceea ce apara CEDO nu este arbitrariul sub mantia independentei, ci actul de justitie intemeiat pe lege. Cand judecatorul creeaza norme pe care le aplica, cand se afla in incompatibilitate sau intervine in cauze ale acelorasi parti, el se plaseaza in afara legii si isi anuleaza singur garantiile statutului sau. Asa cum a spus Curtea, independenta nu poate fi invocata ca paravan pentru derapaje, ci doar ca garantie pentru un proces echitabil si pentru protectia statului de drept.

Judecatorul nu poate invoca independenta pentru a-si legitima excesul, pentru ca independenta exista doar in masura in care judecatorul ramane fidel legii si procesului echitabil.

Toate incalcarile normelor de drept penal si drept procesual penal retinute, completate cu incalcarea normelor din statutul profesiei de magistrat demonstreaza, fara dubiu, ca nu se pune problema de o eroare neintentionata, ci de un abuz, sirul de conduite judiciare ilegale punand in evidenta existenta unei rezolutii infractionale a intimatei de a incalca normele legale in vederea confiscarii unui numar insemnat de bunuri si de valoare mare, peste limita a ceea legea existenta ar fi permis, avand drept urmare vatamarea drepturilor si intereselor partilor si/sau ale tertilor, petenti in prezenta cauza.

Incalcarea cu stiinta a normelor de lege aplicabile nu a rezultat dintr-o conduita izolata a intimatei, ci dintr-o serie de acte si masuri ilegale, repetabilitatea si amploarea incalcarilor scotand in evidenta o conduita judiciara ilegala a intimatei, adoptata cu intentie, in vederea confiscarii unor active insemnate de la parti si de la terti, ignorand obligatia de impartialitate, tratament egal si respectarea procesului echitabil.

Intentia a fost retinuta, asa cum s-a aratat mai sus, si in ceea ce priveste incalcarea regimului incompatibilitatilor, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie cu ocazia solutionarii recursului impotriva Hotararii Sectiei pentru judecatori prin care s-a dispus sanctionarea disciplinara severa a intimatei.

Asa cum s-a aratat anterior, Curtea Constitutionala a Romaniei, prin Decizia nr. 54/7 februarie 2018, a statuat ca nu poate fi exclus din elementul material al infractiunii de abuz in serviciu pronuntarea unei hotarari judecatoresti, intrucat acest fapt ar deschide calea acceptarii posibilitatii concrete de a se pronunta orice fel de hotarari judecatoresti, chiar cu rea-credinta, deci cu incalcarea vadita si constienta a legii. Acest fapt ar avea drept consecinta incurajarea incalcarilor legii chiar de catre persoanele chemate cu prioritate a le apara, respectiv magistratii, ceea ce, in mod logic, ar conduce la ideea ca, dezincriminate fiind, faptele de abuz in serviciu comise de magistrati in instrumentarea cauzelor cu care sunt investiti sunt in realitate ocrotite de lege, cat timp nu constituie obiect al raspunderii penale.

Inalta Curte constata ca in cauza erau intrunite cerintele de tipicitate ale infractiunii de abuz in serviciu reclamate de petenti, in ceea ce o priveste pe intimata Bogdan Camelia, din punct de vedere al laturii obiective si subiective a infractiunii, fiind incalcate cu stiinta norme din legislatia primara, pe care intimata avea obligatia legala de a le aplica corect, cu buna-credinta. Potrivit dispozitiilor art. 4 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, lege in vigoare la data faptelor, judecatorii sunt obligati ca, prin intreaga lor activitate, sa asigure suprematia legii si sa respecte drepturile si libertatile persoanelor. In acelasi timp, judecatorii trebuie sa infaptuiasca justitia, in numele legii – art. 124 si art. 126 din Constitutie. Or, intimata, in cauza pe care a solutionat-o, prin interpretarea si aplicarea legii cu rea-credinta, pe deplin constienta de caracterul ilicit al conduitei sale, a incalcat drepturile partilor si ale persoanelor interesate, cu consecinte pagubitoare semnificative pentru acestea.

In continuare, retinand ca in ceea ce o priveste pe intimata Bogdan Camelia, existau probe si erau intrunite cerintele de tipicitate ale infractiunii de abuz in serviciu, cu toate acestea, constata ca nu poate fi dispusa solutia de trimitere a cauzei la procuror pentru a efectua in continuare urmarirea penala si a pune in miscare actiunea penala, conform art. 341 alin. 6 lit. b) C.proc.pen., intrucat, exista o cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale, respectiv, intervenirea prescriptiei raspunderii penale.

Infractiunea de abuz in serviciu prevazuta de art. 297 alin. 1 C.pen. este pedepsita de lege cu inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar in raport de limitele de pedeapsa, termenul de prescriptie a raspunderii penale este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. 1 lit. c) C.pen., termen care, raportat la data faptelor s-a implinit. In cauza sunt aplicabile Deciziile nr. 297/26 aprilie 2018 si nr. 358/26 mai 2022 ale Curtii Constitutionale a Romaniei prin care dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal referitoare la intreruperea cursului prescriptiei penale au fost declarate neconstitutionale.

Prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstitutionale in ansamblul lor. Pentru a decide astfel, instanta de contencios constitutional a retinut ca Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a sanctionat unica solutie legislativa pe care textul de lege criticat o continea, astfel ca aceasta nu va putea fi incadrata in categoria deciziilor interpretative, ci, prin efectele pe care le produce, imprumuta natura juridica a unei decizii simple/extreme, intrucat, constatand neconstitutionalitatea faptului ca intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale se realiza prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza, Curtea a sanctionat unica solutie legislativa pe care dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal o reglementau.

In absenta interventiei active a legiuitorului, prin reglementarea expresa a cazurilor apte sa intrerupa cursul termenului prescriptiei raspunderii penale, fondul activ al legislatiei nu a mai continut vreun caz care sa permita intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale.

A rezultat, asadar, din considerentele obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale nr.358/2022 ca Decizia nr. 297/2018 a alterat activitatea substantiala a normei unice prevazute de lege, in sensul ca, pana la data modificarii prevederilor art.155 alin. (1) din Codul penal prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, respectivul text normativ nu a reglementat un caz de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale.

Contextul in care fondul normativ intern privind intreruperea prescriptiei raspunderii penale a fost reconfigurat prin cele doua decizii ale Curtii Constitutionale a fost urmat de pronuntarea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care s-a stabilit ca normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material (substantial) supuse din perspectiva aplicarii lor in timp principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 din Codul penal, cu exceptia dispozitiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, si art. 5 din Codul penal.

In raport cu jurisprudenta obligatorie a Curtii Constitutionale si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, se constata ca dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, care in perioada 25 iunie 2018-30 mai 2022 nu au prevazut vreo cauza de intrerupere a prescriptiei, constituie dispozitii legale supuse tuturor regulilor de aplicare in timp a legii penale, inclusiv regulii aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile.

Prin urmare, aplicand legea penala mai favorabila, se constata ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 154 alin. (1) lit. c) din Codul penal, care reglementeaza termenul de prescriptie generala (8 ani), nefiind aplicabile dispozitiile referitoare la intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale ale art. 155 din Codul penal si la dublarea, pe cale de consecinta, a termenului prescriptiei (prescriptia speciala).

In raport de aceste considerente, vazand ca fapta de abuz in serviciu exista, este tipica, insa a intervenit prescriptia raspunderii penale, judecatorul de camera preliminara, in baza dispozitiilor art. 341 alin. (6) lit. c) va admite plangerile formulate de petenti, va desfiinta ordonanta de clasare nr. 125/P/16 august 2023 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in sensul ca va schimba temeiul clasarii, in dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., respectiv a intervenit prescriptia raspunderii penale.

Cat priveste celelalte infractiuni reclamate de petenti, Inalta Curte apreciaza ca solutia de clasare dispusa cu privire la celelalte fapte reclamate de petenti, cu exceptia infractiunii de abuz in serviciu, reclamata a fi fost savarsita de intimata Bogdan Camelia, este legala si temeinica.

Reitereaza aspectul ca pe calea plangerilor formulate in fata judecatorului de camera preliminara, petentii si-au limitat criticile numai la clasarea dispusa in ceea ce-i priveste pe intimatii Bogdan Camelia si Eva Emilian, nu si in ceea ce le priveste pe celelalte persoane impotriva carora au formulat plangeri penale. In plus, in cazul celorlalte persoane despre care petentii au afirmat ca au comis infractiunea de abuz in serviciu in legatura cu instrumentarea aceleiasi cauze (magistrati – al doilea judecator din apel, procurorul care a intocmit rechizitoriul, specialisti si experti care au intocmit rapoarte de constatare si de expertiza), se constata ca nu s-a dovedit incalcarea cu intentie de catre acestia a normelor legale in exercitarea atributiilor de serviciu, astfel cum prevad dispozitiile art. 297 alin. (1) C.pen.

Asa cum s-a aratat mai sus, incalcarea unor norme de drept material sau procesual cu prilejul exercitarii atributiilor judiciare nu poate constitui prin sine insasi, infractiunea de abuz in serviciu, atata vreme cat aceasta incalcare nu se dovedeste a fi una cu intentie. Conduita magistratului poate fi plasata in sfera ilicitului penal, atunci cand incalca legea cu rea-credinta iar prin aceasta se produce o vatamare a drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane. Aceleasi consideratii sunt valabile si in cazul specialistilor si expertilor care au efectuat lucrari de evaluare in cauza, nici in cazul acestora nefiind dovedit ca au incalcat dispozitiile legale referitoare la evaluarea patrimoniului fostului Institut de Cercetari Alimentare si ca aceasta incalcare ar fi fost una cu rea- credinta. Eventualele erori aparute in procesul de interpretare si aplicare a legii nu echivaleaza cu o exercitare abuziva a atributiilor de serviciu, in sensul legii penale, atata vreme cat nu rezulta reaua credinta cu care legea a fost interpretata si aplicata.

In ceea ce priveste infractiunea de constituire a unui grup infractional organizat, prevazuta de art. 367 alin. (1) C.pen., solutia de clasare este corecta, nefiind facute dovezi in cauza cu privire la intelegerea dintre persoanele reclamate vizand constituirea unei grupari, a unei asocieri, pe o anumita durata de timp, in scopul pregatirii, organizarii si executarii unor infractiuni.

In ceea ce priveste infractiunea de represiune nedreapta, prevazuta de art. 283 C.pen., se constata ca nu s-au facut dovezi in cauza cu privire la trimiterea in judecata, si ulterior, condamnarea petentilor, in conditiile in care magistratii ar fi cunoscut nevinovatia acestora. Pentru existenta acestei infractiuni era necesar sa se dovedeasca ca magistratul procuror, care a intocmit rechizitoriul si ulterior, magistratii judecatori care au dispus condamnarea, au avut convingerea ca petentii sunt nevinovati, in sensul ca in privinta acestora era incidenta una dintre cauzele care impiedica exercitarea actiunii penale prevazute de art. 16 alin. (1) lit. a-d C.proc.pen. (fapta nu exista; nu este prevazuta de legea penala sau nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege; nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea; exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate). Din probele administrate nu au rezultat date concrete care sa contureze existenta acestei infractiuni, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective a acesteia.

Cat priveste infractiunea de omisiunea sesizarii organelor judiciare, prevazuta de art. 267 C.pen., reclamata de petenta Grupul Industrial Voiculescu si Compania S.A. impotriva fostului presedinte al Romaniei Traian Basescu precum si a altor persoane care au detinut functii importante in statul roman, justificata prin aceea ca, luand la cunostinta despre caracterul nelegal al solutiei pronuntate de magistrati impotriva petentilor, nu au sesizat organele de urmarire penala, se constata ca s-au depus mai multe materiale din presa scrisa si audio-vizuala, care, in opinia petentei, fac dovada faptelor reclamate, insa in cauza lipseste situatia premisa, aceea a luarii la cunostinta de catre un functionar public despre savarsirea unei fapte prevazute de legea penala in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile. Prin urmare, solutia de clasare dispusa in cauza este legala si temeinica.

Referitor la infractiunea de favorizarea faptuitorului, prevazuta de art. 269 C.pen., aceasta a fost sesizata de petenta Grupul Industrial Voiculescu si Compania S.A. impotriva fostului presedinte al Romaniei Traian Basescu precum si a altor persoane care au detinut functii importante in statul roman, justificata prin aceea ca, acestia nu au sesizat de indata organele de urmarire penala in legatura cu infractiunile comise cu prilejul instrumentarii dosarului I.C.A., omisiune prin care au favorizat magistratii faptuitori. In cauza nu s-au facut dovezi din care sa rezulte ca persoanele reclamate de petenti ar fi acordat vreun ajutor magistratilor care au instrumentat cauza, si nici care au fost aceste acte concrete de ajutor, in scopul de a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei. Prin urmare, solutia de clasare cu privire la aceasta infractiune este corecta.

Solutia de clasare este corecta si in ceea ce priveste infractiunea de cercetare abuziva, prevazuta de art. 280 alin. (1) C.pen. sesizata de catre petentul Sandu Jean Catalin. In cauza nu s-a dovedit ca in cursul urmaririi penale (formulandu-se plangere penala impotriva intimatilor care si-au desfasurat activitatea pe acest segment al procesului) au fost intrebuintate promisiuni de foloase patrimoniale sau nepatrimoniale, amenintari sau violente impotriva petentului pentru ca acesta sa dea, sa nu dea declaratii, sa dea declaratii mincinoase sau sa le retraga pe cele deja date, care sa vizeze situatia sa ori a celorlalti inculpati din cauza la care se refera.

Prin urmare, Inalta Curte apreciaza ca exceptand solutia de clasare emisa cu privire la infractiunea de abuz in serviciu imputata de petenti intimatei Bogdan Camelia, clasarea dispusa pentru toate infractiunile imputate celorlalti intimati este legala si temeinica”.

* Cititi aici integral Incheierea ICCJ privind-o pe fosta judecatoare CAB Camelia Bogdan