Alegațiile că cea mai recentă hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în materia prescripției răspunderii penale ar invalida hotărârea prealabilă a Înaltei Curți 67/2022 – prin care instanța supremă a stabilit că perioada din Codul penal în care nu a existat întreruperea cursului prescripției reprezintă lege penală mai favorabilă – nu au nicio acoperire. Concluzia îi aparține fostului ministru al Justiției Radu Marinescu (foto).

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, din 18 iulie 2026, Radu Marinescu precizează că hotărârea CJUE nu face decât să instituie în privinta prescripției un regim derogatoriu de la cel național. Și anume la cauzele cu fraude grave care afectează interesele financiare ale UE, argumentat pe supremația dreptului european.

Analiza fostului ministru al Justiției Radu Marinescu:

„Recenta decizie a CJUE privind prescripția NU invalidează standardul national privind prescripția răspunderii penale, configurat de decizia ICCJ 67/2022 (prescripția instituție de drept material, reglementarea acesteia putând fi lege mai favorabilă). Prescripția este potrivit legii noastre penale, dintotdeauna, o instituție de drept substanțial, nu procesual, iar normele substanțiale sunt cele care intră în noțiunea de mittior lex (lege mai favorabilă).

CJUE 'instituie' de fapt in privinta prescriptiei un regim derogatoriu de la cel national, exceptional, pentru fraude grave care afecteaza interesele financiare ale UE, argumentat pe suprematia dreptului european, conform interpretarilor date de Curte. Curtea cere aplicarea acestui regim derogatoriu doar in aceste cauze, nu invalideaza rationamentul de ansamblu facut de ICCJ, care s-a raportat in mod necesar, in deciziile 16 si 37 din 2024 (avute in vedere de CJUE), nu doar la decizia Lin a CJUE ci si la specificul (standardul) de reglementare national, la deciziile CCR si la standardele CEDO privind legalitatea incriminarii in contextul mittior lex si, nu in ultimul rand, la standardul constitutional.

Sunt interpretari jurisdictionale care pot diferi daca au ca sursa un context legislativ si jurisprudential instabil, neunitar, neclar.

Stiinta dreptului nu este taramul taberelor ideologice iar postarea mea nu este pentru a legitima vreo interpretare sau alta, a clama vinovatii personale ci doar pentru a ajuta la intelegerea situatiei juridice. Si aceasta situatie necesita o discutie mult mai serioasa decat instrumentalizarea sa politica.

Textul codului penal (2014) in privinta prescriptiei speciale (si nu numai) a fost deficitar, fapt sanctionat de CCR in 2018. O componenta insemnata doctrinara si jurisprudentiala a considerat atunci decizia CCR ca fiind una interpretativa, ceea ce a condus la o aplicare a legii neunitara, situatie 'sanctionata' din nou de CCR in 2022, printr-o noua decizie, in care reclama ferm si necesitatea interventiei legiuitorului. Acest fapt s-a realizat printr-un OUG emis in acelasi an.

Asadar, ne-am regasit intr-un context normativ-jurisprudential precar,instabil, neclar si prelungit, corectat legislativ in 2022 dar care a antrenat efecte juridice prelungite in timp si dupa acest moment, in contextul succesiunii legilor penale realizata in 2014 apoi in 2022 si ale deciziilor CCR obligatorii precum si al principiului de standard national al retroactivitatii/ultraactivitatii legii penale, ca mittior lex.

Instantele au fost inclinate sa aplice standardul national, CJUE a cerut ignorarea lui, ca exceptie, doar pentru cauze care afecteaza interesele financiare ale UE, atunci cand exista risc sistemic de impunitate, formula juridica care de asemenea a nascut discutii interpretative.

La mijloc au fost cetatenii, justitiabilii, insecuritatea juridica aferenta.

O analiza serioasa trebuie sa se adreseze urmatoarelor chestiuni:

-sa adoptam legislatie foarte atent conceputa, de calitate si cat mai stabila incat sa evitam periodica/sistematica sa modificare sau invalidare constitutionala; modificarile frecvente, contradictorii uneori, chiar bine intentionate sa fie, atrag insecuritate juridica in plan jurisprudential, mai ales penal dar si institutional (vezi discutiile despre legile de organizare a justitiei).

-sa eficientizam activitatea judiciara atat in componenta de urmarire penala cat si de judecata (in context ne referim la cauzele penale dar e valabil in sfera de judecata pentru toate categoriile de cauze). Chiar si termenele de prescriptie generala (aplicate in contextul mai sus discutat de instantele nationale) sunt semnificative iar celeritatea actului de justitie poate sa ne scuteasca de complicatii, dincolo de reglementarea buna necesara.

Aici trebuie o stabilitate de resurse umane, specializare, digitalizare accentuata, infrastructura si resurse, prioritizare, degrevare, justitie alternativa in proceduri civile.

Traim intr-un paradox, in care cerem perfectiune judiciara si capete taiate dar reducem sau blocam alocarea de resurse, ne razboim cu magistratura pentru drepturi pe care statul roman le-a acordat anterior.

Suntem acum in zodia vorbelor despre justitie, un subiect instrumentalizat politic conjunctural. E cazul sa trecem la zodia faptelor.

Si primul pas pe care politicienii pot sa il faca pentru a schimba zodiacul acesta este sa incheie instabilitatea politica actuala pentru a putea face reformele necesare”.