Inspecția Judiciară are numai cuvinte de laudă pentru șefa DIICOT Pitești Antonia Diaconu (foto 1), autointitulată „Antonia Pink”. 

---

Lumea Justiției prezintă în exclusivitate clasările emise de către IJ după ce avocatul Nelu Tașcă (foto 2) i-a făcut Antoniei plângere disciplinară în legătură cu presupusa comitere a două abateri (prevăzute de art. 271 din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor):

- lit. b: „atitudinile nedemne în timpul serviciului față de colegi, celălalt personal al parchetului în care funcționează, inspectori judiciari, avocați, experți, martori, justițiabili ori reprezentanții altor instituții”;

- lit. s teza I: „exercitarea funcției cu rea-credință”.

În esență, este vorba despre două dosare despre care avocatul Taşcă susţine că şefa DIICOT le-a fabricat împotriva aceluiaşi inculpat pentru a-l scoate țap ispășitor în locul adevăratului făptaș. Una dintre cauze s-a soldat cu achitare definitivă, iar din cealaltă Antonia Diaconu a fost recuzată. (Găsiți la final linkuri către precedentele articole.)

 

Soluțiile lui Petcu

 

Printre faptele pe care avocatul le-a adus în atenția Inspecției Judiciare, se numără interceptări transcrise eronat, violarea confidențialității avocat-client și a vieții personale a inculpatului (prin includerea în dosar a unor interceptări fără legătură cu cauza: unele din viața privată, iar celelalte din discuțiile inculpatului cu avocatul), precum și încălcarea art. 103 alin. 3 Cod procedură penală, conform căruia „hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați”.

Nu vom insista asupra sesizării disciplinare, întrucât am prezentat-o integral în urmă cu șase luni, ci soluțiile Inspecției Judiciare.

Astfel, Inspecția Judiciară a emis prima rezoluție de clasare la 4 martie 2026, pretinzând, în esență, că aspectele reclamate de către avocat țin de independența procurorului în materie de soluții.

La 10 martie, șefa IJ Roxana Petcu (foto 3), a infirmat prima clasare, trasând 10 pași de urmat pentru completarea cercetării disciplinare.

În 7 aprilie, Inspecția a emis o nouă rezoluție de clasare. Nelu Tașcă a atacat-o mai întâi cu plângere la șefa instituției, însă judecătoarea Petcu i-a respins-o la 7 mai 2026. Uluitor este că, în rezoluția de respingere (pe care o găsiți anexată la final), șefa IJ reia aceleași argumente cu care inspectorii de caz emiseseră cele două clasări precedente. Această problemă a semnalat-o avocatul Curții de Apel București, în plângerea împotriva rezoluțiilor de clasare, trimisă instanței în 18 iunie 2026. La CAB, s-a format dosarul nr. 3835/2/2026, unde judecătoarea Flavia-Cristina Măricuțoiu a fixat primul termen pentru data de 5 octombrie 2026.

 

Secretomania Inspecţiei

 

În fine, altă nemulțumire a avocatului Nelu Tașcă ține de faptul că doar rezoluțiile de desființare, respectiv de menținere a clasării sunt semnate (de către șefa IJ). În rest, niciuna dintre cele două clasări (nici cea dinainte, nici cea de după rezoluția cu cele 10 sarcini) nu menționează numele vreunui inspector. Or, așa ceva nu este în regulă, deoarece petentul nu poate verifica eventuale situații de incompatibilitate în care s-ar putea afla inspectorii de caz.

Problema nu este nouă, adăugăm noi. Ea durează de luni întregi, fiind semnalată în spațiul public atât de către petenți care s-au adresat Inspecției Judiciare, cât și de către magistrați vizați de dosare disciplinare.

 

Iată principalele fragmente din clasarea inițială:

 

„Prin rezoluţia nr. 25-2719 din data de 04.03.2026 a Inspecţiei Judiciare, s-a dispus clasarea sesizării formulate de petentul Mihăilescu Alexandru.

În cuprinsul rezoluției de clasare, s-au reţinut, în esenţă, în motivarea acestei soluții, următoarele: (...)

În cuprinsul rezoluției de clasare s-a subliniat faptul că Inspecția Judiciară nu are competenţa legală de a aprecia semnificația, utilitatea sau necesitatea administrării unor probe, precum şi relevanţa şi suficienţa acestora pentru a dispune luarea unor măsuri sau pentru adoptarea unei soluţii în cauza respectivă, aceasta revenindu-i, în cursul urmăririi penale, procurorului, precum şi faptul că măsurile și soluțiile procesuale adoptate de acesta pot fi cenzurate doar pe calea controlului ierarhic şi jurisdicțional stabilit de Codul de procedură penală, cu excepția cazului în care, acesta îşi exercită funcția cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, ipoteză cu privire la care nu au rezultat indicii în urma verificărilor prealabile.

Astfel, s-a reținut că, din verificările efectuate în legătură cu dosarul nr. 63/24/P/2024 al DIICOT-ST Piteşti, a rezultat că procurorul şi-a întemeiat ordonanţele prin care a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul Mihăilescu Alexandru şi luarea măsurii preventive a reţinerii faţă de acesta, respectiv referatele prin care a propus arestarea sa preventivă şi prelungirea acestei măsuri, iar, în final, a emis rechizitoriul prin care a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi a solicitat menţinerea măsurii preventive luate faţă de acesta, pe raționamentul său juridic cu privire la coroborarea diferitelor probe administrate în cauză și aptitudinea lor de a dovedi existența faptelor sesizate şi săvârşirea lor de către inculpat, cu vinovăţia prevăzută de lege.

În ceea ce priveşte buna-credinţă a procurorului în evaluarea probatoriului s-a constatat că aceasta este demonstrată şi de faptul că raționamentul său logico-juridic în această cauză penală a fost similar cu cel avut, în mod repetat, de magistrații judecători care, în calitate de judecători de drepturi şi libertăți, judecători de cameră preliminară, respectiv de instanţă de judecată, analizând dosarul cauzei, au dispus, succesiv, arestarea preventivă a inculpatului Mihăilescu Alexandru, prelungirea ori, după caz menținerea acestei măsuri, au constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. 63/24/P/2024 din 29.04.2024, precum și legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, şi au dispus începerea judecăţii cauzei, măsuri menţinute inclusiv prin respingerea căilor de atac formulate împotriva acestora de către inculpatul Mihăilescu Alexandru, precum şi condamnarea sa, în primă instanţă, la pedeapsa închisorii pentru un act material din cele două reţinute în sarcina sa.

În acelaşi sens s-a reţinut că, prin încheierea din 02.09.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti-Secţia Penală în dosarul nr. 2988/109/2024/a15, în considerentele căreia s-a consemnat că DIICOT-Structura Centrală a concluzionat, în dosarul nr. 6228/19/P/2024, că persoana autorizată în calitate de colaborator în dosarul nr. 63/24/P/2024 al DIICOT-ST Piteşti „a indus în eroare organele judiciare, depăşindu-şi atribuţiile conferite de mandatul prin care era autorizat să cumpere droguri doar de la Mihăilescu Alexandru, acesta procurând droguri de la un autor necunoscut și ticluind probe nereale care să arate faptul că acele droguri au fost cumpărate de la Mihăilescu Alexandru", a fost respinsă, ca nefondată, cererea inculpatului Mihăilescu Alexandru de revocare a măsurii arestului preventiv luată faţă de inculpat, aceasta fiind înlocuită cu cea a controlului judiciar.

Cu privire la aceste împrejurări, în rezoluția de clasare s-a arătat că îi revine instanţei de judecată învestită prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 6228/19/P/2024 al DIICOT-Structura Centrală (dosarul nr. 407/93/2026 al Tribunalului Ilfov, aflat în procedura camerei preliminare) sarcina de a stabili dacă se confirmă învinuirile aduse colaboratorului autorizat anterior în dosarul nr. 63/24/P/2024 al DIICOT-ST Piteşti, Inspecția Judiciară neavând competenţa legală de a face aprecieri cu privire la aceste aspecte.

Totodată, s-a reținut că, din verificările prealabile efectuate, nu au rezultat indicii cu privire la încălcarea de către procuror a normelor de procedură penală cu ocazia instrumentării dosarului nr. 63/24/P/2024, precum şi faptul că, dispunerea unei soluţii de achitare într-o cauză penală nu este de natură să conducă în mod automat la angajarea răspunderii disciplinare a procurorului care a efectuat urmărirea penală, a propus arestarea preventivă/prelungirea acestei măsuri, a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii de menţinere a măsurilor preventive sau de condamnare. O altă interpretare ar fi de natură să conducă la încălcarea independenţei procurorului în activitatea judiciară desfășurată, fiind afectat și principiul liberei aprecieri a probelor în procesul penal, în cadrul raționamentului juridic al acestuia.

Cu privire la cele sesizate de către petent în sensul că „apărătorul şi instanţa au constatat neconcordanţe în transcrierile discuţiilor ambientale, cu inserări sau modificări de cuvinte, elemente care, în opinia petentului, au influențat modalitatea de punere în mişcare a acţiunii penale şi luarea măsurii arestării preventive", despre care se arată că sunt menționate în încheierea Curţii de apel Piteşti din data de 04.06.2024, în sensul că cele susţinute de apărare sunt reale, respectiv că transcrierea proceselor-verbale este incorectă, s-a constatat că, deși petentul afirmă că acestea au influenţat luarea unor măsuri procesuale, dar fără a spune în ce fel, ele nu sunt indicate în concret în cuprinsul sesizării.

Cu privire la acest aspect este de observat că în considerentele încheierii penale nr. 133/CC/CP din data de 04.06.2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti Secția Penală în dosarul nr. 2988/109/2024/a1.2, s-a reţinut că „Într-adevăr, în urma audierii CD ului pus la dispoziţie de către contestator se observă existenţa unor erori de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de colaborator cu inculpatul în sensul arătat de către apărătorul acestuia, şi anume se transcrie în mod greşit şi şobolanii pe ei" în loc de "şi şofer la dispoziţie", "m-am mai dus după unul şi a trebuit să mai am nevoie de zece plicuri" în loc de "am mai fost odată, a trebuit să mă duc după unul și când colo a trebuit să mai am grijă de zece prieteni de ai lui", însă instanţa de judecată a constatat că acestea sunt nesemnificative în condiţiile ansamblului materialului probator administrat în cauză.

Aceste susțineri ale apărării au fost citate și în încheierea penală nr. 1054/A din 02.11.2025 a Curţii de Apel Piteşti -Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a inculpatului Mihăilescu Alexandru cu cea a controlului judiciar, în sensul că, la redarea înregistrărilor realizate în mod autorizat s-a consemnat „plicuri" în loc de „prieteni" şi „şobolan" în loc de „șofer".

Din analiza dosarului a rezultat că redarea în scris a convorbirilor telefonice şi a celor înregistrate în mediul ambiental a fost realizată de către organele de poliţie judiciară procurorul procedând doar la certificarea lor pentru autenticitate, conform art. 143 alin. 4 C.proc.pen. În motivarea rezoluției de clasare s-a arătat că, activitatea de certificare a proceselor-verbale de redare în scris a înregistrărilor nu presupune în lipsa unor prevederi legale care să prevadă acest lucru refacerea întregii activități de către procuror, respectiv verificarea fiecărui cuvânt înregistrat şi redat în transcriere, această sarcină revenindu-i organului de poliţie judiciară delegat să o aducă la îndeplinire. Un argument suplimentar în acest sens este şi faptul că procurorul are obligaţia de a certifica pentru autenticitate şi convorbirile, comunicările sau conversaţiile purtate într-o altă limbă decât cea română, înregistrate într-o cauză penală, care, conform art. 143 alin. 3 C.proc.pen., sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret. Or, este evident că nu i se poate pretinde procurorului să înţeleagă limba străină, oricare ar fi aceasta, în care sunt purtate discuţiile respective, deşi este chemat să certifice pentru autenticitate procesul-verbal de redare a acestora în scris.

Totodată, a fost evidenţiată dificultatea cu care sunt redate, de multe ori, înregistrările realizate în cursul urmăririi penale, îndeosebi cele din mediul ambiental, din cauza pronunţiei neclare ori a calității slabe a înregistrării în anumite momente.

S-a remarcat, de asemenea, fără a se face vreo apreciere cu privire la sensul discuţiilor purtate la acel moment de inculpatul Mihăilescu Alexandru, că, în condițiile în care acesta era investigat la acea dată pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri, având și antecedente penale în acest sens, aşteptarea organelor de urmărire penală ca acesta să folosească un limbaj codificat apare ca fiind legitimă, situaţie în care, înlocuirea, din eroare, a cuvintelor, 10 prieteni" cu „10 plicuri" nu a fost de natură să influenţeze într-o măsură determinantă pentru cercetări înţelesul frazei redate, după cum s-a reţinut în mod explicit și în încheierea penală nr. 133/CC/CP din data de 04.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Piteşti-Secţia Penală în dosarul nr. 2988/109/2024/a1.2.

Referitor la susținerile că, în cursul urmăririi penale, procurorul ar fi utilizat declaraţii ale unor martori aflați într-o relaţie de duşmănie cu petentul, persoane cu afecţiuni psihice sau dependenţe, fără a verifica dacă sunt în deplinătatea facultăţilor mintale sau dacă ce spun corespunde realităţii ori că procurorul ar fi abordat în mod repetat persoane care nu îl cunosc personal pe petent, punând întrebări despre avocatul ales, insinuând legături sau situaţii financiare, în sesizarea formulată nu se dau niciun fel de elemente concrete cu privire la aceste aspecte, petentul limitându-se doar la aceste aprecieri cu caracter de generalitate, fără a arăta în ce constau efectiv pretinsele fapte sau cine sunt persoanele la care se referă, iar în cursul verificărilor prealabile nu au rezultat date în acest sens. Or, simplele afirmaţii, cu caracter subiectiv ale justițiabililor nu pot constitui temei pentru angajarea răspunderii disciplinare a magistratului.

De altfel, aşa cum am arătat mai sus, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în această cauză penală a făcut obiectul examenului realizat în procedura camerei preliminare, în condițiile arătate mai sus.

În ceea ce priveşte dosarul nr. 55/24/P/2025/d1 al DIICOT-Serviciul Teritorial Piteşti, în urma verificărilor prealabile iniţiale s-a reţinut, în motivarea soluției de clasare dispuse prin rezoluţia nr. 25-2719 din 04.03.2026 a Inspecţiei Judiciare, că acesta a fost disjuns din dosarul nr. 55/24/P/2025 al aceleiași structuri de parchet specializate, constituit ca urmare a procesului-verbal de sesizare din oficiu întocmit de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul BCCO Piteşti-Serviciul Antidrog la data de 17.02.2025, cu privire la faptul că persoane încarcerate în Penitenciarul Mioveni, judeţul Argeş, se ocupau cu comercializarea de substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive în interiorul penitenciarului, în cauză fiind cercetate un număr mare de persoane (11 inculpaţi).

Prin ordonanţa nr. 55/24/P/2025 din 02.09.2025 a DIICOT-ST Piteşti s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea de către inc. Mihăilescu Alexandru şi alte 3 persoane a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000. Dosarul astfel format a fost înregistrat cu nr. 55/24/P/2025/d1.

în vederea stabilirii situației de fapt, în cauză au fost efectuate acte de urmărire penală şi au fost luate măsuri specifice investigării traficului ilicit de droguri, între care audierea de martori cu sau fără identitate protejată, emiterea de ordonanţe de ridicare de bunuri şi înscrisuri, audieri ale inculpaţilor, ordonanţă de autorizare a efectuării livrării supravegheate, mandat de supraveghere tehnică privind interceptarea şi înregistrarea convorbirilor, comunicărilor, ordonanţă privind efectuarea unei constatări asupra telefonului mobil, ordonanţă privind comunicarea unor date de către ANAF.

S-a reţinut şi faptul că, în vederea realizării în bune condiţii a dreptului la apărare al inculpatului Mihăilescu Alexandru, a fost aprobată cererea de consultare a dosarului formulată de avocatul ales al acestuia, împrejurări în care acestuia i-a fost predată copia dosarului nr. 55/24/P/2025/d1, conform procesului-verbal din 28.10.2025.

Totodată, din verificările efectuate a reieşit că, în dosarul nr. 55/24/P/2025, a existat mandat de supraveghere tehnică privind interceptarea şi înregistrarea comunicărilor inculpatului Mihăilescu Alexandru, însă, cu privire la infracţiunile pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală în cauză nu au fost folosite ca probe comunicări care să fi avut loc între inculpat şi avocatul său. A rezultat, astfel, că nici ordonanţa de efectuare în continuare a urmăririi penale şi nici ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale nu au fost întemeiate pe astfel de probe, raportul dintre avocat şi inculpat nefăcând obiectul cauzei.

Cu privire la acest aspect s-a reținut că, atunci când pune în aplicare un mandat de interceptare a comunicărilor telefonice ale persoanei cercetate, organul de urmărire penală nu are posibilitatea de a prevedea și, cu atât mai puţin, de a controla care vor fi toate persoanele cu care se va comunica de la aparatul telefonic utilizat de aceasta. S-a arătat că normele de procedură penală interzic folosirea ca probe, în alte situații decât cele prevăzute în mod limitativ de lege, a comunicărilor dintre avocat şi clientul său, care ar putea fi interceptate neintenţionat în aceste condiţii.

Totodată, s-a arătat că, în cuprinsul sesizării aceste aspecte sunt menționate doar generic, fără a fi indicate data și ora la care ar fi avut loc convorbirile invocate, alte elemente de identificare, conţinutul acestora, modul în care au fost valorificate de procuror ca probe în procesul penal etc.

Cu ocazia analizării volumului 9 UP al dosarului nr. 55/24/P/2025/d1, pus la dispoziţia Inspecţiei Judiciare de DIICOT – Serviciul Teritorial Piteşti în format scanat, s-a constatat că, la filele 312-313, indicate în acest sens în sesizarea formulată de petent, se află alte înscrisuri, respectiv file dintr-o ordonanţă cu acelaşi număr, din data de 17.09.2025, ora 12:30.

Urmare admiterii cererii inculpatului Mihăilescu Alexandru de recuzare a doamnei Diaconu Antonia, procuror-şef al DIICOT-ST Piteşti, admisă prin ordonanţa nr. 171/II-2/2025 din 04.11.2025 a DIICOT-Structura Centrală, dosarul nr. 55/24/P/2025/d1 a fost repartizat unui alt serviciu al acestei structuri de parchet specializate, independent de Serviciul Teritorial Piteşti, respectiv Serviciului Teritorial Craiova, cauza fiind instrumentată în continuare de domnul procuror Vasilescu Liviu.

În aceste împrejurări, DIICOT-ST Craiova a dispus, prin rechizitoriul nr. 55/24/P/2025/d1 din 17.12.2025, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Mihăilescu Alexandru pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, infracţiune săvârşită într-un loc de detenţie, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen., în condiţiile art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000. Alături de acesta a fost trimis în judecată, prin acelaşi rechizitoriu, tot în stare de arestare preventivă, şi un alt inculpat, pentru săvârşirea unor fapte de aceeaşi natură.

S-a constatat că și această cauză a fost soluţionată cu celeritate, respectiv în 10 luni de la data sesizării, în condițiile în care dosarul s-a aflat, succesiv, pe rolul a două servicii teritoriale din cadrul DIICOT.

În această cauză s-a dispus, prin ordonanţa din 03.09.2025 a DIICOT-ST Piteşti, reținerea inculpatului Mihăilescu Alexandru pentru o perioadă de 24 ore, iar, ulterior, faţă de acesta a fost luată măsura arestării preventive, prelungită ori, după caz, menţinută de judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Argeş, Tribunalului Dolj și, apoi, al Tribunalului Vâlcea, contestaţiile acestui inculpat și ale coinculpatului din aceeaşi cauză formulate cu privire la aceste măsuri fiind respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Piteşti şi Curtea de Apel Craiova, conform celor prezentate în mod detaliat mai sus.

Se subliniază faptul că analiza raționamentelor logico-juridice pe care s-au fundamentat aceste măsuri și soluţii dispuse de procuror în cursul urmăririi penale excedează competenţei Inspecției Judiciare, aceasta intrând în sfera controlului care poate fi efectuat doar pe cale ierarhică şi jurisdicțională prevăzut de Codul de procedură penală. În aceste condiţii, efectuarea de către inspectorul judiciar a unei analize a modului de instrumentare a dosarului penal, a semnificației ori a suficienţei materialului probator, a măsurilor dispuse de procuror, atât timp cât, în urma verificărilor prealabile desfăşurate nu au rezultat indicii cu privire la exercitarea de către procuror a funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, ar echivala cu o imixtiune în atribuţiile judecătorului de cameră preliminară, pe al cărui rol se află cauza constituită în urma sesizării prin rechizitoriul nr. 55/24/P/2025/d1 din 17.12.2025 al DIICOT-ST Craiova, dosar instrumentat iniţial de DIICOT-ST Piteşti.

Totodată, s-a reținut că, în urma verificărilor efectuate nu au rezultat date cu privire la atitudini ale domnului procuror Nanu Vladimir, din cadrul DIICOT-ST Piteşti, care să constituie abateri disciplinare ori să fie neconforme normelor Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor, în sensul că le-ar fi făcut petentului şi concubinei acestuia reproşuri cu privire la conduita lor procesuală ori că s-ar fi manifestat într-un mod necorespunzător cu ocazia dispunerii arestării preventive a petentului de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Argeş, la data de 04.09.2025, ca urmare a propunerii formulate în acest sens de către DIICOT-Serviciul Teritorial Piteşti în dosarul de urmărire penală nr. 55/24/P/2025/d1.

Cu privire la concluziile formulate de doamna procuror şef-serviciu Diaconu Antonia în cadrul judecării apelul din dosarul 2988/109/2024 (dosar de urmărire penală nr. 63/24/2024), s-a arătat că, în conformitate cu art. 71 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, „procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză".

S-a constatat, astfel, că, din cele consemnate în decizia penală nr. 164/Α/11.02.2026 și în încheierea din data de 28.10.2025 (termen la care au avut loc dezbaterile asupra cauzei), pronunţate în dosarul nr. 2988/109/2024 al Curţii de Apel Piteşti rezultă că, în calitate de procuror de şedinţă, doamna Diaconu Antonia, procuror şef al DIICOT-ST Piteşti, a formulat concluzii în limitele atribuţiilor sale, raportate la obiectul cauzei, în baza prevederilor legale, conform convingerii sale cu privire la probele administrate. În acest context s-a reținut că doamna procuror şef-serviciu, având în vedere strânsa legătură între probele administrate în dosarul nr. 2988/109/2024 (constituit în urma sesizării prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr. 63/24/2024 al DIICOT-ST Piteşti), aflat pe rolul instanţei de judecată, în curs de judecare a apelului, şi dosarul de urmărire penală nr. 6228/19/P/2024 al DIICOT-Structura Centrală (în care cercetările erau la acel moment în curs de desfăşurare, fiind efectuate cercetări cu privire la activitatea colaboratorului autorizat în dosarul nr. 63/24/2024 al DIICOT-ST Piteşti, de natură să influenţeze într-o măsură importantă probatoriul administrat în această cauză) a făcut referiri şi la unele aspecte în legătură cu acesta.

Referitor la aspectele sesizate de petent cu privire la activitatea organelor de poliție, s-a precizat că Inspecția Judiciară nu are competenţa legală de a efectua verificări în materie disciplinară cu privire la alte categorii de personal decât cea a magistraţilor, procurori sau judecători.

De asemenea, s-a menționat că, având în vedere că în sesizarea formulată de petentul Mihăilescu Alexandru se face referire și la pretinse fapte de natură penală, care ar fi fost săvârşite de către persoane care au calitatea de procuror, în legătură cu cauze penale instrumentate la nivelul DIICOT-ST Piteşti, aceasta a fost trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în fotocopie, prin adresa nr. 25-2719 din 15.12.2025 a Inspecţiei Judiciare, pentru a dispune măsurile legale pe care le apreciază ca fiind necesare cu privire la aceste aspecte.

Din aceste considerente s-a constat că, în lucrarea nr. 25-2719, nu există indicii cu privire la săvârşirea vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 271 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sau cu privire la încălcarea normelor Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor, împrejurări în care, prin rezoluția din data de 04.03.2026 a Inspecţiei Judiciare-Direcţia de inspecţie pentru procurori, s-a dispus clasarea lucrării”.

 

Redăm argumentele cu care şefa IJ a desființat prima clasare:

 

„Prin rezoluţia nr. 25-2719 din 10.03.2026 a inspectorului șef al Inspecției Judiciare s-a dispus infirmarea rezoluţiei din data de 04.03.2026 a Direcţiei de inspecţie pentru procurori şi completarea verificărilor prealabile potrivit considerentelor rezoluţiei de infirmare, reţinându-se următoarele:

1) Situaţia de fapt reținută în rezoluția de clasare este incompletă şi prezentată neintegrat, fără a se observa cronologii ce ar fi putut fi relevante. Astfel, inspectorul a ales să trateze în mod individual fiecare din cele două dosare reclamate, dar fără a remarca în ce măsură era ori nu relevant faptul că petentul a fost rearestat la foarte scurt timp după punerea sa în libertate ca urmare a denunţului formulat de concubina primului denunţător.

2) Inspectorul nu a stabilit în ce mod exact s-a înregistrat la DIICOT- ST Piteşti dosarul nr. 63/24/2024, nici cine este denunţătorul.

3) Nu s-au expus nici măcar în rezumat considerentele pentru care inculpatul a fost achitat prin decizia penală nr. 164/A/11.02.2026 a Curţii de apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

4) Nu este clar de ce în dosarul nr. 55/24/P/2025 s-a dispus, la data de 2.09.2025, disjungerea cu privire la activităţile unor inculpaţi, între alţii şi petentul din prezenta sesizare; astfel, dosarul menționat s-a format ca urmare a unei sesizări din oficiu a organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul BCCO Piteşti la data de 17.02.2025 în legătură cu persoane încarcerate la Penitenciarul Mioveni care se ocupă cu comercializarea unor substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive. La acest dosar a fost conexat, la data de 25.08.2025 dosarul nr. 275/24/P/2025, format ca urmare a denunţului formulat de S.M.M. privind pe Mihăilescu Alexandru, denunţătorul susţinând că are cunoştinţă despre faptul că petentul se ocupa cu traficul de droguri în penitenciar.

Un alt denunţ cu conţinut similar – formulat de C.M.A. fusese înregistrat la data de 16.07.2025, sub numărul 235/24/P/2025 şi conexat, la rândul său, la dosarul nr. 55/24/P/P/2025.

Nu este indicat de inspectorul judiciar nici motivul conexării, nici motivul disjungerii.

5) Inspectorul menționează că nu ar fi fost folosite, de procuror, discuţiile dintre avocat şi inculpat. O atare formulare – preluată, de altfel, ca atare, din punctul de vedere transmis de procurorul supus cercetării nu pare să se întemeieze pe verificări efective ale inspectorului de caz. Maniera de exprimare lasă să se înţeleagă că aceste convorbiri au fost interceptate şi transcrise, fiind lipsit de relevanţă că au fost ori nu avute în vedere la susţinerea acuzaţiei. În orice caz, filele respective nu au putut fi identificate în dosarul de verificări, nefiind solicitate din dosarul aflat în prezent pe rolul instanţei.

6) Inspectorul nu face nicio referire la faptul că procurorul Diaconu Antonia a fost recuzată, iar cererea de recuzare a fost admisă. Nu se expun nici motivele avute în vedere la admiterea cererii de recuzare, deşi acestea ar fi putut prezenta relevanţă pentru prezenta lucrare, mai cu seamă în contextul general al activităţilor realizate în cele două dosare.

7) Inspectorul nu a răspuns nici criticii în sensul că denunţătorul din dosarul nr. 63/24/P/2024 ar fi „denunţător de serviciu". Nu au fost solicitate date statistice privind numărul denunţurilor formulate de persoana menţionată pentru a se putea formula o concluzie documentată asupra acestei acuzaţii care, dacă ar fi reală, ar putea contura un context relevant din perspectivă disciplinară.

8) Nu este prezentat niciun raționament din care să rezulte care ar fi, din perspectiva inspectorului judiciar, efectele juridice ale certificării pentru autenticitate ale procesului-verbal în care sunt redate convorbirile interceptate.

9) Nu este clar în ce calitate au fost realizate activităţi de urmărire penală în dosarul nr. 55/24/P/2024/d1 de către domnul procuror Nanu Vladimir. De asemenea, deşi petentul indică persoanele care au fost de faţă la pretinsele manifestări nepotrivite ale acestui procuror, inspectorul nu a realizat nicio verificare, rezumându-se la a conchide că nu ar fi rezultat date.

10) Inspectorul citează din decizia penală nr. 164/A/11.02.2026 a Curţii de apel Piteşti care a reţinut că „acuzaţia se bazează, în esenţă, pe declarația colaboratorului, declaraţie care nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză şi nici cu elemente materiale obiective" dar construieşte un raționament pornind de la premisa – greşită – că standardul probatoriu pentru luarea unor măsuri preventive ar a fi acelaşi cu cel necesar pentru trimiterea în judecată.

De asemenea, inspectorul nu face vorbire despre conţinutul art. 103 alin. (3) Cod procedură penală potrivit căruia „Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi"”.

 

Prezentăm clasarea de după infirmarea din martie:

 

„După completarea verificărilor prealabile, efectuată ca urmare a infirmării rezoluției de clasare nr. 25-2719/4.03.2026, au rezultat următoarele:

1) Cu privire la aspectele menţionate la pct. 1 din considerentele rezoluţiei de infirmare nr. 25-2719 din 10.03.2026: (...)

Din verificările efectuate în prezenta lucrare nu au rezultat elemente care să constituie indicii ale încălcării normelor procedurale ori a atribuţiilor de serviciu de către procurorii care au instrumentat dosarele nr. 63/24/P/2024, 55/24/P/2025 şi 55/24/P/2025/d1 sau dovezi ale lipsei de imparţialitate a acestora în exercitarea funcţiei.

Luarea de către procuror a măsurii preventive a reţinerii şi apoi a celei a arestării preventive de judecătorul de drepturi şi libertăţi, la propunerea acestuia, formulată într-o nouă cauză penală, a unui inculpat cercetat pentru infracţiuni grave, cum este traficul de droguri de mare risc, la scurt timp după punerea sa în liberate (în fapt a înlocuirii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, cum este cazul inc. Mihăilescu Alexandru) într-un alt dosar, aflat într-o altă fază procesuală (pe rolul instanţei de apel) nu este contrară normelor Codului de procedură penală.

În ceea ce privește faptul că, aşa cum arată petentul Mihăilescu Alexandru în sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, la data de 25.08.2025, ar fi fost formulat un denunţ împotriva petentului de către soţia/concubina colaboratorului DIICOT-ST Piteşti din dosarul 55/24/P/20249, trebuie subliniat, că, aşa cum am arătat mai sus, cu ocazia verificărilor efectuate s-a constatat că acest dosar a fost constituit ca urmare a procesului-verbal de sesizare din oficiu din data de 17.02.2025 întocmit de organele de poliţie judiciară din cadrul BCCO Piteşti, la care au fost ataşate nu unul ci alte 3 denunțuri, înregistrate la datele de 16.07.2025, 25.08.2025 și 02.09.2025, formulate de trei persoane diferite, privind implicarea numitului Mihăilescu Alexandru în infracţiuni de trafic de droguri săvârşite în penitenciar.

În aceste condiţii, ţinând seama de situaţia de fapt din dosarele nr. 55/24/P/2025 şi 55/24/P/2025/d1, stabilită pe baza unui probatoriu amplu, apare ca lipsită de orice relevanţă eventuala legătură familială ori de altă natură între o persoană care a formulat un denunţ în această cauză penală și una dintre persoanele care au fost autorizate în calitate de colaborator în aceeaşi cauză penală.

Este de menţionat și faptul că Inspecția Judiciară nu poate furniza date cu privire la identitatea reală a persoanelor autorizate în calitate de colaborator cu identitate atribuită ori audiate în cauză în calitate de martor cu identitate protejată şi nici date care să conducă la dezvăluirea identității reale a acestor persoane (cum ar fi confirmarea presupunerilor făcute de către petent cu privire la existenţa unei anumite relații, de tipul soţi/concubini etc., între o anumită persoană, identificată cu exactitate, și o persoană cu identitate protejată) acest lucru fiind strict interzis de lege.

De altfel, efectuarea de către Inspecția Judiciară a unei analize cu privire la admisibilitatea și relevanţa unei asemenea probe în procesul penal ar reprezenta o imixtiune în activitatea judecătorului de cameră preliminară.

2) Cu privire la aspectele menționate la pct. 2 din considerentele rezoluției de infirmare nr. 25-2719 din 10.03.2026:

Aşa cum am arătat mai sus, din verificările efectuate a rezultat că dosarul nr. 63/24/P/2024 a fost înregistrat la DIICOT-ST Piteşti ca urmare a denunţului formulat de către numitul Raiciu Sorin, la data de 12.02.2024, referitor la săvârşirea de către numitul Mihăilescu Alexandru a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, faptă cu privire la care s-a dispus începerea urmăririi penale in rem prin ordonanţa nr. 63/24/P/2024 din 15.02.2024.

Acest aspect este consemnat în mod explicit şi în rechizitoriul emis în această cauză la data de 29.04.2024 de către DIICOT-ST Piteşti, în fraza de debut din „Capitolul I-Situaţia de fapt" (pag. 2).

Cu ocazia verificărilor prealabile efectuate după infirmarea rezoluţiei de clasare nr. 25-2719 din 04.03.2026 a Inspecției Judiciare s-a constatat că denunţul menţionat a fost depus la sediul DIICOT-ST Piteşti personal de denunţătorul Raiciu Sorin, acesta fiind înregistrat în condica ținută în acest scop de către jandarmii de la punctul de acces în clădirea respectivă (în care funcţionează şi alte structuri de parchet).

La dosarul prezentei lucrări au fost ataşate fotocopii ale paginilor din această condică în care sunt consemnate numele denunţătorului Raiciu Sorin, seria şi numărul actului său de identitate şi data la care s-a prezentat la sediul respectiv (12.02.2024), aceasta fiind şi data consemnată în rezoluția olografă de pe acest denunţ cu ocazia primirii sale. Denunţul este ataşat la dosarul cauzei, precum şi, în copie, la prezenta lucrare.

Totodată, în punctul de vedere scris formulat, doamna procuror-şef serviciu Diaconu Antonia a menţionat că, din câte reţine, denunțul în baza căruia a fost înregistrat dosarul nr. 63/24/P/2024 a fost depus fizic de către denunţător, fapt confirmat de cele arătate de mai sus.

3) Cu privire la aspectele menţionate la pct. 3 din considerentele rezoluției de infirmare nr. 25-2719 din 10.03.2026:

Aşa cum am arătat mai sus, prin decizia penală nr. 164/A din 11.02.2026 a Curţii de Apel Piteşti-Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi familie, ataşată integral la prezenta lucrare, a fost admis apelul declarat de inculpatul Mihăilescu Alexandru, aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar în cauza pendinte şi în stare de arest preventiv în altă cauză, împotriva sentinţei penale nr. 62 din 11.02.2025, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 2988/109/2024, și, în temeiul art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c) C.proc.pen., şi s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. Totodată, prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Piteşti împotriva sentinței menționate. (...)

4) Cu privire la aspectele menționate la pct. 4 din considerentele rezoluției de infirmare nr. 25-2719 din 10.03.2026:

Procedura reunirii, respectiv a disjungerii cauzelor în procesul penal este reglementată de Codul de procedură penală, relevante pentru soluționarea prezentei lucrări fiind prevederile art. 43, 45, 46 şi 63.

Prin rechizitoriul nr. 55/24/P/2025/d1 din 17.12.2025 al DIICOT-ST Craiova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Mihăilescu Alexandru, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, săvârşită într-un loc de detenţie, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen., în condiţiile art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, și Nastasia Dorel, zis „Ursaru", pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, infracţiune săvârșită într-un loc de detenţie, prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic art. 13 alin. 1 lit. c din Legea 143/2000, art. 35 alin. 1 C.pen. şi art. 41 alin. 1 C.pen.

Anterior, prin ordonanţa nr. 55/24/P/2025/d1 din 03.09.2025 a DIICOT-ST Piteşti s-a dispus, printre altele, efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul Mihăilescu Alexandru pentru săvârşirea în formă continuată, într-un loc de detenţie, a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen., în condiţiile art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 (3 acte materiale din 28.08.2025, 29.08.2025 – 2 acte materiale), iar, prin ordonanţa din 04.09.2025 s-a dispus, printre altele, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul Mihăilescu Alexandru pentru săvârşirea infracţiunii menţionate mai sus.

Rezultă, aşadar, că inculpaţii fiind cercetați pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (caz de reunire obligatorie a cauzelor), organul de urmărire penală a avut obligaţia legală de a dispune reunirea dosarelor, conform art. 63 alin. (1) rap. la art. 43 alin (1) C.proc.pen.

Astfel, prin ordonanţele din 22.07.2025 și 25.08.2025 s-a dispus reunirea dosarelor nr. 235/24/P/2025 şi nr. 275/24/P/2025 la dosarul nr. 55/24/P/2025, primele două având ca obiect fapte (acte materiale ale aceleiași infracţiuni) pentru care erau efectuate cercetări în dosarul nr. 55/24/P/2025.

Totodată, în cursul verificărilor s-a constatat că au fost aplicate regulile din materia reunirii cauzelor, dosarele mai noi, respectiv cele cu nr. 235/24/P/2025 și nr. 275/24/P/2025, fiind reunite la dosarul mai vechi, înregistrat cu nr. 55/24/P/2025.

Cu privire la disjungerea dosarului nr. 55/24/P/2025 de către procurorul din cadrul DIICOT-ST Piteşti care instrumenta cauza respectivă la acea dată, este de precizat că, potrivit art. 63 alin. (1) rap. la art. 46 alin (1) C.proc.pen., această măsură a fost lăsată de legiuitor la aprecierea organului judiciar, stabilind că „Pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa (organul de urmărire penală în cursul acestei faze procesuale – n.a.) poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni."

Aşa cum am arătat mai sus, cu privire la acest aspect, doamna procuror-şef serviciu Diaconu Antonia a arătat, în punctul de vedere scris formulat, că decizia de a disjunge cauza nr. 55/24/P/2025/d1 din dosarul nr. 55/24/P/2025, a fost luată întrucât un inculpat condamnat definitiv pentru trafic de droguri de mare risc, condamnat la acel moment, în prima instanţă, pentru acelaşi tip de infracţiune și pentru care deţinea un probatoriu amplu cu privire la o a treia infracţiune de exact acelaşi tip, săvârşită în stare de detenţie, era eliberat din penitenciar sub măsura controlului judiciar, existând, după aprecierea sa, pericolul de a se sustrage urmăririi penale. Aceasta a precizat, totodată, că restul făptuitorilor din dosarul nr. 55/24/P/2025, ce comandau și primeau sub mai multe forme, droguri sau substanţe psihoactive, se aflau în stare de deţinere, în executarea unor mandate, în cadrul mai multor penitenciare din ţară.

Totodată, aceasta a menționat că numitul Mihăilescu Alexandru era în atenția DIICOT-ST Piteşti din luna aprilie 2025, disjungerea cauzei dispuse în luna septembrie fiind o măsură luată din considerentele arătate.

Este de observat şi faptul că, împiedicarea sustragerii suspectului de la urmărirea penală sau de la judecată, este unul dintre scopurile în care pot fi luate măsurile preventive, conform art. 202 alin. (1) C.proc.pen 10.

Faţă de cele reținute, se constată că măsura disjungerii a reprezentat o chestiune care ține de strategia de desfăşurare a urmăririi penale, care excedează competenţei de analiză a Inspecției Judiciare în lipsa unor indicii care să reliefeze încălcarea unor norme procedurale ori a exercitării de către magistrat a funcției cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, aşa cum este cazul de faţă.

5) Cu privire la aspectele menționate la pct. 5 din considerentele rezoluţiei de infirmare nr. 25-2719 din 10.03.2026:

În cursul verificărilor efectuate după infirmarea rezoluției de clasare nr. 25-2719 din 04.03.2026 s-a solicitat Tribunalului Vâlcea comunicarea fotocopiilor filelor nr. 312-313, din volumul 9 al dosarului de urmărire penală nr. 55/24/P/2025/d1 al DIICOT-Serviciul Teritorial Craiova (instrumentat iniţial de DIICOT-ST Piteşti), ataşat dosarului nr. 3867/109/2025 aflat pe rolul instanţei de judecată, file despre care petentul Mihăilescu Alexandru susţine, în sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, că reprezintă redări în scris ale convorbirilor telefonice pe care le-ar fi avut cu apărătorul său.

Prin adresa nr. 1223/25.03.2026 a Tribunalului Vâlcea-Cabinetul preşedintelui s-a comunicat Inspecției Judiciare că, urmare verificărilor efectuate, s-a constatat că volumul 9 al dosarului menționat anterior are doar 102 file, neexistând în cadrul acestuia filele 312-313.

Totodată, aşa cum am arătat mai sus cu ocazia verificării volumului 9 al dosarului nr. 55/24/P/2025/d1, pus la dispoziția Inspecţiei Judiciare de DIICOT-Serviciul Teritorial Piteşti în format scanat, în forma pe care acesta o avea anterior sesizării instanţei de judecată, când se afla pe rolul acestei structuri de parchet, s-a constatat că, la filele 312-313, la care se face referire în sesizarea formulată de petent, se regăsesc alte înscrisuri, respectiv file din ordonanţa din data de 17.09.2025, ora 12:30.

În consecinţă, nu se confirmă aspectele sesizate cu privire la acest aspect.

6) Cu privire la aspectele menționate la pct. 6 din considerentele rezoluției de infirmare nr. 25-2719 din 10.03.2026:

Cele menţionate de petentul Mihăilescu Alexandru în sesizarea care face obiectul prezentei lucrări, referitoare la faptul doamna procuror şef serviciu Diaconu Antonia, din cadrul DIICOT-ST Piteşti nu a formulat cerere de abţinere în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1, iar, în aceste condiţii, DIICOT-Structura centrală a admis cererea sa de recuzare formulată împotriva acesteia, au fost soluţionate prin rezoluţia nr. 25-2717 din 05.03.2026 a Inspecției Judiciare, prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de conducerea DIICOT, între altele, și cu privire la acest aspect.

Ţinând cont de principiul ne bis in idem, aplicabil şi în activitatea Inspecţiei judiciare, aceste aspecte nu mai pot face obiectul unor verificări suplimentare.

7) Cu privire la aspectele menționate la pct. 7 din considerentele rezoluţiei de infirmare nr. 25-2719 din 10.03.2026:

Din verificările efectuate a rezultat că dosarul nr. 63/24/P/2024 a fost înregistrat la DIICOT-ST Piteşti ca urmare a denunţului formulat și depus personal la parchet de către numitul Raiciu Sorin, la data de 12.02.2024, referitor la săvârşirea de numitul Mihăilescu Alexandru a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, aspect consemnat şi în rechizitoriul emis în această cauză.

Din datele comunicate Inspecţiei Judiciare de către DIICOT-ST Piteşti în cursul verificărilor prealabile rezultă că numitul Raiciu Sorin nu a mai depus niciun denunţ care să fie înregistrat pe rolul DIICOT-ST Piteşti.

În aceste condiţii, calificarea acestei persoane de către petentul Mihăilescu Alexandru ca fiind „denunţător de serviciu la DIICOT-ST Piteşti" nu se confirmă.

8) Cu privire la aspectele menționate la pct. 8 din considerentele rezoluţiei de infirmare nr. 25-2719 din 10.03.2026:

Cu privire la anumite neconcordanţe survenite în transcrierile discuţiilor ambientale înregistrate în dosarul de urmărire penală nr. 63/24/P/2024 al DIICOT- ST Piteşti, s-a constatat, aşa cum am arătat mai sus, că în considerentele încheierii penale nr. 133/CC/CP din data de 04.06.2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti Secția Penală în dosarul nr. 2988/109/2024/a1.211, s-a reținut că „Într-adevăr, în urma audierii CD ului pus la dispoziţie de către contestator se observă existenţa unor erori de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de colaborator cu inculpatul în sensul arătat de către apărătorul acestuia, şi anume se transcrie în mod greşit şi şobolanii pe ei" în loc de "şi şofer la dispoziţie", "m-am mai dus după unul și a trebuit să mai am nevoie de zece plicuri" în loc de "am mai fost odată, a trebuit să mă duc după unul și când colo a trebuit să mai am grijă de zece prieteni de ai lui", însă instanţa de judecată a constatat că „acestea sunt nesemnificative în condiţiile ansamblului materialului probator administrat în cauză".

Totodată, în cursul verificărilor prealabile s-a stabilit că redarea în scris a convorbirilor telefonice și a celor înregistrate în mediul ambiental a fost realizată de către organele de poliţie judiciară, în timp ce procurorul a efectuat doar activitatea de certificare a lor pentru autenticitate, conform art. 143 alin. 4 C.proc.pen.

Nici Codul de procedură penală şi nici un alt act normativ nu reglementează în ce anume constă această activitate de certificare, respectiv ce operaţiuni trebuie desfășurate de către procuror cu această ocazie. Astfel, nu există, dispoziții legale care să prevadă în mod explicit că, atunci când efectuează certificarea proceselor-verbale de redare în scris a înregistrărilor, procurorul trebuie, în mod obligatoriu, să refacă întreaga activitate desfășurată de către lucrătorii de poliție judiciară, respectiv să verifice fiecare cuvânt înregistrat şi redat în transcrieri.

Cu siguranţă, cu ocazia certificării, procurorul trebuie să efectueze verificări cu privire la îndeplinirea condițiilor de formă şi conţinut prevăzute de lege pentru efectuarea redării în scris a comunicărilor înregistrate 12, corectitudinea celor consemnate (conform datelor care rezultă din actele dosarului) cu privire la identificarea persoanelor între care au avut loc convorbirile respective şi celelalte date obligatorii prevăzute de lege, existenţa autorizaţiei (mandatul de supraveghere tehnică) necesare pentru realizarea acestor înregistrări, orice operaţiuni pe care le consideră necesare pentru a stabili corespondenţa dintre conţinutul aflat pe suportul electronic al înregistrărilor și cel redat în procesele-verbale de transcriere, inclusiv ascultarea lor, etc.

Cu toate acestea, din verificările efectuate nu a rezultat că organele judiciare ar fi redat intenţionat într-un mod inexact cuvintele menționate mai sus cu ocazia efectuării operaţiunii de transcriere a înregistrării, cu atât mai mult cu cât petentului i s-a pus la dispoziție suportul electronic al acestor înregistrări, pentru a-l putea asculta şi personal.

În condiţiile unui volum mare de date, eroarea apare ca fiind scuzabilă, mai cu seamă în condițiile în care acestea nu au avut, aşa cum s-a arătat, un caracter determinant, iar îndreptarea lor s-ar fi putut solicita şi realiza în orice moment.

9) Cu privire la aspectele menționate la pct. 9 din considerentele rezoluției de infirmare nr. 25-2719 din 10.03.2026:

Din datele comunicate de DIICOT-ST Piteşti, în completarea celor transmise iniţial, ca urmare a adresei nr. 25-2719 din 11.03.2026 a Inspecţiei Judiciare, rezultă că domnul procuror Nanu Vladimir a efectuat acte de urmărire penală în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1 în calitate de procuror din cadrul acestei structuri de parchet, în urma ordinului verbal al procurorului șef al DIICOT-ST Piteşti, care era şi procurorul care instrumenta cauza respectivă. S-a precizat, astfel, că domnul procuror Nanu Vladimir a fost desemnat să efectueze acte de urmărire penală în dosarul menţionat, în principal în vederea audierii de martori, întrucât, în perioada 03.09.2025-04.09.2025, au fost efectuate o multitudine de audieri în această cauză penală, care s-au finalizat cu sesizarea Tribunalului Argeş pentru luarea măsurii arestării preventive, la data de 04.09.2026, situație care a impus derularea multor altor activităţi de urmărire penală.

Desemnarea, la data de 03.09.2025, a domnului procuror Nanu Vladimir pentru a efectua acte de urmărire penală în dosarul menţionat, este consemnată şi în fişa ECRIS a dosarului nr. 55/24/P/2025/d1, ataşată la prezenta lucrare.

La rândul său, aşa cum am arătat mai sus, în punctul de vedere scris, formulat în cursul verificărilor prealabile iniţiale cu privire la sesizarea formulată de petentul Mihăilescu Alexandru, domnul procuror Nanu Vladimir din cadrul DIICOT-ST Piteşti a precizat că, fiind desemnat să efectueze acte de urmărire penală în dosarul penal nr. 55/24/P/2025/d1, a audiat 6 martori în această cauză la data de 04.09.2025.

Din datele comunicate de DIICOT-ST Piteşti rezultă că ședința privind arestarea preventivă a inculpatului Mihăilescu Alexandru s-a desfăşurat, conform prevederilor legale, în camera de consiliu, aspecte consemnate şi în încheierea pronunţată.

Cu privire la cele afirmate de către petent în sesizarea formulată, în sensul că în timp ce se afla în sala de şedinţă a Tribunalului Argeş, domnul procuror Nanu Vladimir ar fi scandat şi aplaudat, aceste aspecte nu au fost confirmate de verificări. Astfel, deşi prezenţa în sala de judecată a domnului procuror este confirmată chiar de către acesta, pretinsele manifestări au fost negate atât de domnul procuror, cât şi de procurorul de şedinţă, doamna Diaconu Antonia. De asemenea, aceste pretinse manifestări nu sunt confirmate nici de menţiunile din încheierea de şedinţă nr. 139/04.09.2025, pronunţată la data de 04.09.2025, ora 19.30, în şedinţa Camerei de Consiliu, în dosarul nr. 2748/109/2025 al Tribunalului Argeş-Secţia penală.

De asemenea, referitor la cele susținute de către petent cu privire la faptul că domnul procuror Nanu Vladimir că i-ar fi reproşat că „din cauza ta un om nevinovat se află în detenţie", nici aceste alegații nu au fost confirmate în urma verificărilor efectuate.

10) Cu privire la aspectele menționate la pct. 10 din considerentele rezoluției de infirmare nr. 25-2719 din 10.03.2026:

Raționamentul logico-juridic al procurorului care a emis rechizitoriul, însuşit şi de procurorul ierarhic superior care a procedat la verificarea sa sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei, conform art. 328 alin. (1) C.proc.pen., pe baza căruia a concluzionat că „fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal", s-a bazat pe interpretarea pe care a dat-o probatoriului administrat în cauză, comentat pe larg în actul de sesizare a instanţei, constând, în principal, în referatele de constatare tehnico-științifică din care rezulta că substanțele procurate în mod autorizat în cursul urmăririi penale, prin intermediul colaboratorului, erau droguri de mare risc (4, 80 grame Cocaină şi 50 comprimate MDMA cu logo-ul Mitsubishi -primul act material; 46 comprimate MDMA cu logo-ul Mitsubishi al doilea act material), procese-verbale de redare a convorbirilor înregistrate şi procese-verbale de supraveghere operativă şi cele declarate de colaboratorul autorizat.

Interpretarea dată de către instanța de apel probelor administrate în cursul urmăririi penale în dosarul nr. 63/24/P/2024 al DIICOT-ST Piteşti, precum şi, ulterior, în cursul judecăţii în fond şi în apel, a fost prezentată pe larg mai sus, motiv pentru care nu vor mai fi reluate în această secţiune.

În conformitate cu art. 103 C.proc.pen.,,, (1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2)În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi."

Este adevărat că, în motivarea soluției de achitare, instanţa de apel a concluzionat, pe scurt, că acuzaţia adusă inculpatului este susținută doar de declaraţia colaboratorului, însă prin aceasta nu a constatat că în cauză nu au fost administrate alte probe acestea fiind prezentate și comentate pe larg atât în rechizitoriu, cât și în hotărârile instanţelor de judecată, ci doar că, în urma analizării probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi în timpul judecăţii în prima instanţă şi în apel, a apreciat, spre deosebire de procurorul de caz, de procurorul şef secţie din cadrul DIICOT-Structura centrală care a verificat rechizitoriul şi de judecătorul fondului (în ceea ce îl priveşte pe acesta doar referitor la actul material din data de 07.03.2024) că probele administrate în cauză, în toate aceste faze procesuale (constând în interceptări şi înregistrări autorizate, cumpărări autorizate de droguri, înregistrări ale camerelor video de supraveghere, procese-verbale de supraveghere, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, declarațiile colaboratorului autorizat etc.) nu au aptitudinea de a dovedi, dincolo de orice dubiu, săvârşirea de către inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Cu alte cuvinte, din cele de mai sus nu rezultă că procurorul de caz, cu ocazia emiterii rechizitoriului, ori procurorul şef secție, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei sale, ar fi nesocotit dispozițiile art. 103 alin. (3) C.proc.pen., conform cărora „Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi", ci doar că au dat o altă interpretare şi valoare probatorie celorlalte probe administrate, mai sus amintite, conform propriului raționament logico-juridic, în conformitate cu principiul liberei aprecieri a probelor, consacrat de alin. (1) al aceluiaşi text legal. De altfel, aşa cum am arătat, prima instanţă l-a condamnat pe inculpat, pentru unul dintre cele două acte materiale ale infracţiunii reținute în sarcina sa (cel din data de 07.03.2024), în baza aceloraşi probe.

Conform jurisprudenţei constante a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie în materie disciplinară, „În analiza abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua raportat la art. 99¹ alin. (2) din Legea nr. 303/200413, nu este examinat raționamentul logico-juridic al magistratului privind interpretarea şi aplicarea normelor de drept, întrucât acesta nu poate forma obiectul unei verificări disciplinare, putând fi cenzurat numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege." (ÎCCJ, Completul de 5 judecători, Decizia nr. 25 din 31 ianuarie 2022, Buletinul jurisprudenţei disciplinare, 2022).

Referitor la distincţia dintre standardele probatorii prevăzute de lege pentru emiterea rechizitoriului, respectiv pentru pronunţarea hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, pe de o parte, reglementate de dispozițiile art. 327 şi art. 346 C.proc.pen., enunţate mai sus, şi cele impuse de legiuitor în cazul luării măsurii arestării preventive, aceasta este cât se poate de clară, cele două situații fiind inconfundabile.

Astfel, potrivit art. 202 C.proc.pen., „(1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni."

Diferenţele care rezultă din compararea celor 3 texte legale sunt evidente, fiind indiscutabil că standardul probator în materia măsurilor preventive este inferior celui care trebuie atins în cazul emiterii rechizitoriului ori în cel al pronunțării unei sentinţe de condamnare (cum s-a întâmplat în cazul de faţă în prima instanţă).

Însă, împrejurarea că în cauza analizată inculpatul a fost cercetat şi judecat timp de aproximativ 1 an şi 6 luni în stare de arest preventiv, cea mai severă dintre măsurile preventive, aceasta fiind examinată periodic de mai mulți magistrați judecători, din cadrul unor instanţe diferite, inclusiv prin prisma probelor administrate, fără a se limita la cele relatate de colaborator, după cum se arată în detaliu în considerentele hotărârilor pronunțate cu aceste ocazii, este un element care contribuie și el, într-o anumită măsură, la clarificarea situației de fapt analizate, şi care se coroborează cu cele prezentate mai sus, dovedind că materialul probator a fost permanent supus evaluării mai multor magistrați, independenţi unii faţă de alţii, chiar dacă după un standard mai redus decât cele prev. de art. 327 şi art. 346 C.proc.pen.

Din cele prezentate mai sus rezultă, astfel, că în dosarul nr. 63/24/P/2024 al DIICOT-Serviciul Teritorial Piteşti au fost administrate mai multe probe, din categorii diferite, pe care o parte dintre magistrații care le-au examinat, începând cu procurorul care a emis rechizitoriul, le-au apreciat în mod diferit, trăgând concluzii diferite cu privire la aptitudinea lor de a dovedi săvârşirea de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa. Această analiză ţine de domeniul raționamentului logico-juridic al magistratului în soluţionarea cauzei și excedează competenţei Inspecţiei Judiciare.

Faţă de toate considerentele prezentate constat că, în prezenta lucrare, nu există indicii cu privire la săvârşirea vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 271 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sau cu privire la încălcarea normelor Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor”.

 

Citiți principalul pasaj din plângerea în instanță împotriva clasărilor IJ:

 

„Solicit:

• admiterea prezentei cereri;

• anularea Rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C26-345 din 07.05.2026, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva soluției de clasare;

• anularea, în măsura necesară și ca efect al admiterii prezentei cereri, a Rezoluției de clasare nr. 25-2719 din 07.04.2026;

• obligarea Inspecției Judiciare la reanalizarea efectivă a sesizării, cu completarea reală a verificărilor prealabile, în limitele și cu privire la împrejurările concrete indicate în prezenta cerere și în plângerea administrativă;

• obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prezenta cerere nu urmărește ca instanța de contencios administrativ să se substituie Inspecției Judiciare și să pronunțe o soluție disciplinară și nici să realizeze o reevaluare a probelor din dosarele penale. Solicităm un control de legalitate asupra modului în care autoritatea publică a soluționat plângerea, respectiv verificarea caracterului real, efectiv și motivat al analizei administrative.

În opinia noastră, actul atacat este nelegal, deoarece confirmă o clasare întemeiată pe verificări formale, selective și incomplete, deși chiar Inspectorul-șef dispusese anterior infirmarea primei clasări pentru deficiențe concrete, detaliate și esențiale.

Potrivit art. 46 alin. (3) din Legea nr. 305/2022, rezoluția inspectorului-șef prin care se respinge plângerea împotriva rezoluției de clasare poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare.

Rezoluția nr. C26-345 a fost emisă la data de 07.05.2026 și comunicată reclamantului prin adresa Inspecției Judiciare nr. ieșire 6088/07.05.2026 prin email la data de 03.06.2026.

Constatați prezenta cerere ca fiind formulată în termenul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește natura juridică a demersului, nu ne aflăm în fața unei acțiuni ordinare prin care contestăm o soluție de oportunitate a Inspecției Judiciare, ci în fața unui control jurisdicțional expres prevăzut de legiuitor asupra unei rezoluții administrative finale a Inspectorului-șef. Instanța este chemată să verifice dacă autoritatea a respectat obligația de motivare, obligația de examinare efectivă a criticilor, obligația de a administra verificările necesare și obligația de a da o soluție coerentă cu propriile constatări anterioare.

 

Situația de fapt relevantă

 

La data de 05.12.2025 a fost înregistrată la Inspecția Judiciară sesizarea formulată de reclamant, prin avocat ales, cu privire la modul în care au fost instrumentate dosarele nr. 63/24/P/2024 și nr. 55/24/P/2025/d1, ale DIICOT – Serviciul Teritorial Pitești.

Sesizarea nu a vizat o simplă nemulțumire față de soluțiile procesuale adoptate în aceste dosare, ci a reclamat un ansamblu de împrejurări convergente care, privite cumulativ, puteau contura indicii de exercitare a funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, atitudini nedemne, verificări probatorii insuficiente, certificarea unor transcrieri eronate, încălcarea confidențialității comunicărilor avocat-client, lipsa de imparțialitate și utilizarea unor probe provenite de la un colaborator, ulterior inculpat pentru inducerea în eroare a organelor judiciare.

Prin Rezoluția nr. 25-2719 din 04.03.2026 s-a dispus inițial clasarea sesizării. Această primă soluție a fost infirmată prin rezoluția Inspectorului-șef nr. 25-2719 din 10.03.2026, care a dispus completarea verificărilor prealabile. Relevanța acestei împrejurări este majoră: infirmarea nu a fost una pur formală, ci a indicat expres omisiuni de analiză, lipsa unei cronologii reale, lipsa verificării motivelor recuzării, insuficiența verificărilor referitoare la comunicările avocat-client, lipsa unei verificări reale cu privire la conduita procurorului Nanu Vladimir, lipsa datelor statistice privind denunțătorul / colaboratorul, precum și lipsa raționamentului privind efectele juridice ale certificării transcrierilor pentru autenticitate.

Cu toate acestea, după așa-zisa completare a verificărilor, Inspecția Judiciară a emis o nouă rezoluție de clasare, nr. 25-2719 din 07.04.2026, iar ulterior Inspectorul-șef a respins plângerea reclamantului prin Rezoluția nr. C26-345 din 07.05.2026.

Actul final atacat menține, în esență, aceeași logică a clasării: transformă toate criticile reclamantului în nemulțumiri față de raționamentul logico-juridic al procurorului și refuză să examineze efectiv faptele extrinseci actelor procesuale, deși tocmai aceste fapte formau nucleul sesizării disciplinare.

Pentru a înțelege nelegalitatea rezoluției atacate, este necesară reconstituirea succintă a cronologiei pe care Inspecția Judiciară a fragmentat-o artificial:

 

Data – Eveniment – Relevanță pentru controlul de legalitate

 

- 12.02.2024: Denunțul lui Raiciu Sorin, care a stat la baza dosarului nr. 63/24/P/2024 – Inspecția a verificat formal depunerea denunțului, dar nu a analizat suficient susținerea că denunțătorul nu cunoștea faptele, iar mecanismul probator real a fost generat de colaborator;

- 08.03.2024: Reținerea și punerea în mișcare a acțiunii penale în dosarul nr. 63/24/P/2024 – Măsuri severe întemeiate pe probe ulterior constatate contradictorii sau necoroborate determinant;

- 29.04.2024: Emiterea rechizitoriului în dosarul nr. 63/24/P/2024 – Acuzația s-a sprijinit esențial pe activitatea colaboratorului, ulterior compromis judiciar;

- 04.06.2024: Curtea de Apel Pitești constată erori de transcriere: „șobolanii / șofer” și „plicuri / prieteni” – Termenii eronați aveau potențial incriminator într-un dosar de trafic de droguri și au fost tratați de Inspecție ca simple erori scuzabile. (Nota bene: Procurorul Șef nu a făcut niciun demers pentru a remedia aceste nereguli; din contră: la fiecare termen de judecată, a susținut că transcrierile redau fidel înregistrarea.);

- 21.08.2025: Colaboratorul din dosarul nr. 63/24/P/2024 este arestat în dosarul nr. 6228/19/P/2024 pentru inducere în eroare a organelor judiciare și trafic de droguri de mare risc – Nu simpla arestare era esențială, ci degradarea radicală a sursei probatorii principale, fără ca Procurorul-șef să reanalizeze materialul probator și să-și reconsidere poziția.

Dimpotrivă, la ultimul termen de judecată în apel, Procurorul-șef Diaconu Antonia depune în ședință publică, în susținerea motivelor de apel, un Proces-verbal, întocmit ulterior terminării urmăririi penale și emiterii Rechizitoriului, prin care justifică folosirea unor fonduri ale MAI cu privire la pretinsa vânzare de droguri de către reclamant, încercând să modifice modul în care s-a probat pretinsa activitate infracţională;

- 02.09.2025: Înlocuirea arestului preventiv cu control judiciar în dosarul nr. 63/24/P/2024; în aceeași zi, se dispune disjungerea în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1 – Cronologia impunea verificări efective asupra urgenței disjungerii și asupra caracterului real al motivelor invocate;

- 03-04.09.2025: Reținerea și arestarea preventivă a reclamantului în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1 – Rearestarea imediată după punerea în libertate trebuia analizată în contextul recuzării admise și al afirmațiilor atribuite procurorului Nanu Vladimir;

- 04.11.2025: Admiterea cererii de recuzare a procurorului Diaconu Antonia și transferarea dosarului către o altă structură DIICOT – Recuzarea admisă este un fapt obiectiv cu relevanță disciplinară contextuală, nu un element neutru;

- 11.02.2026: Curtea de Apel Pitești dispune achitarea reclamantului în dosarul nr. 2988/109/2024 – Decizia conține constatări factuale grave privind necoroborarea declarației colaboratorului, contradicții și lipsuri operaționale;

- 06.04.2026: Tribunalul Vâlcea admite în parte cererile și excepțiile în dosarul nr. 3867/109/2025/a1, constată nulități și dispune restituirea dosarului nr. 55/24/P/2025/d1 la DIICOT. Soluția rămâne definitivă prin Încheierea din 02.06.2026 a Curții de Apel Pitești – Acest element judiciar obiectiv a fost menționat de Inspecție, dar nu a fost integrat în analiza conduitei procurorului.

 

Motive de nelegalitate și netemeinicie:

 

1. Rezoluția atacată este nemotivată substanțial și transformă verificarea disciplinară într-o validare formală a soluției de clasare

 

Obligația de motivare nu este îndeplinită prin simpla enumerare a actelor de urmărire penală, a măsurilor preventive confirmate temporar de instanțe sau a punctelor de vedere ale procurorilor vizați. Motivarea trebuia să răspundă la întrebarea centrală: dacă ansamblul împrejurărilor reclamate putea constitui indiciu de abatere disciplinară și dacă era necesară cercetarea disciplinară efectivă.

Inspecția Judiciară a evitat această analiză și a preferat să plaseze aproape toate criticile în zona interzisă a controlului raționamentului logico-juridic. Această abordare este greșită. Reclamantul nu a cerut Inspecției să reevalueze probatoriul ca o instanță penală, ci să verifice dacă procurorul a acționat cu diligența minimă impusă de funcție în administrarea, verificarea, certificarea și valorificarea unor probe cu privire la care existau semnale serioase de neconformitate.

A considera că orice critică referitoare la probe este, prin definiție, o critică la adresa raționamentului logico-juridic înseamnă golirea de conținut a răspunderii disciplinare pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență. În orice cauză penală, conduita procurorului se manifestă prin acte, probe, ordonanțe, referate și concluzii. Faptul că acestea au o componentă procesuală nu le exclude automat din analiza disciplinară atunci când se reclamă rea-credință, gravă neglijență, lipsă de imparțialitate, încălcarea confidențialității avocat-client sau certificarea unor transcrieri eronate.

 

2. Contradicția dintre infirmarea primei clasări și menținerea ulterioară a aceleiași soluții

 

Un alt viciu al actului atacat constă în contradicția dintre rezoluția de infirmare a primei clasări și rezoluția finală de respingere a plângerii. Inspectorul-șef a constatat inițial deficiențe concrete și a dispus completarea verificărilor. Aceste deficiențe priveau exact aspectele esențiale ale sesizării: cronologia rearestării, motivele recuzării, comunicările avocat-client, conduita procurorului Nanu Vladimir, datele privind denunțătorul / colaboratorul, efectele certificării transcrierilor și raportarea la art. 103 alin. (3) C.proc.pen.

După completare, soluția finală nu demonstrează remedierea reală a acestor deficiențe:

- Pentru recuzare se invocă, direct sau indirect, faptul că aspectul ar fi fost deja tratat ori că aparența de imparțialitate nu este suficientă. Pentru comunicările avocat-client se afirmă că nu ar fi fost folosite în acuzație.

- Pentru procurorul Nanu Vladimir se valorifică, în esență, negările persoanelor vizate și lipsa mențiunilor din încheierea de ședință.

- Pentru transcrieri se invocă volumul mare de date și caracterul pretins scuzabil al erorilor.

- Pentru art. 103 alin. (3) se realizează o substituire a problemei calitative a coroborării cu o enumerare formală a mijloacelor de probă.

Prin urmare, rezoluția atacată este nelegală și netemeinică, deoarece confirmă o soluție administrativă care nu execută în mod efectiv dispozițiile anterioare ale inspectorului-șef. În realitate, completarea verificărilor a fost tratată ca un exercițiu de justificare a clasării, nu ca o verificare loială și deschisă a împrejurărilor indicate.

 

3. Recuzarea admisă a procurorului Diaconu Antonia a fost golită de efect

 

 

Prin ordonanța DIICOT – Structura Centrală nr. 171/11-2/2025 din 04.11.2025, a fost admisă cererea de recuzare a procurorului Diaconu Antonia, dosarul nr. 55/24/P/2025/d1 fiind repartizat unei alte structuri DIICOT. Acesta este un fapt obiectiv, cu relevanță directă pentru analiza imparțialității și a conduitei reclamate.

În plângerea administrativă, s-a arătat că însăși motivarea admiterii recuzării era relevantă pentru prezenta cauză, întrucât se crease aparența că inculparea și arestarea reclamantului în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1 s-ar fi întemeiat pe cercetarea colaboratorului Mechea George Nicușor în dosarul nr. 6228/19/P/2024 al DIICOT – Structura Centrală. Chiar dacă recuzarea nu echivalează automat cu o abatere disciplinară, ea constituia un element care trebuia analizat în contextul general al conduitei reclamate.

Inspecția Judiciară a tratat recuzarea ca pe un element izolat, aproape lipsit de relevanță, deși inspectorul-șef indicase anterior necesitatea analizării motivelor recuzării. Această abordare este nelegală. Nu se cerea sancționarea procurorului exclusiv pentru faptul recuzării, ci verificarea efectului pe care recuzarea admisă îl produce asupra ansamblului indiciilor: rearestare imediată, folosirea unui probatoriu provenit dintr-o zonă deja compromisă, conduită pretins ostilă a unui alt procuror, reluarea privării de libertate imediat după punerea în libertate și existența unor nulități ulterioare în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1.

Prin refuzul de a integra recuzarea în analiza cumulativă, pârâta a transformat un fapt procedural obiectiv într-un element neutru, fără a explica de ce aparența de lipsă de imparțialitate, deja recunoscută într-o procedură procesuală, nu justifică nici măcar continuarea verificărilor disciplinare.

 

4. Restituirea dosarului nr. 55/24/P/2025/d1 la DIICOT și constatarea nelegalității ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale au fost ignorate substanțial

 

Un element suplimentar esențial, care întărește caracterul nelegal al rezoluției atacate, îl constituie faptul că, în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1, judecătorul de cameră preliminară a dispus restituirea cauzei la DIICOT și a constatat nelegalitatea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale.

Această împrejurare nu reprezintă o simplă critică subiectivă a reclamantului și nici o nemulțumire față de soluțiile procurorului. Este o constatare jurisdicțională care privește legalitatea unui act fundamental al urmăririi penale: Ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale. Punerea în mișcare a acțiunii penale este actul prin care suspiciunea procesuală se transformă în acuzație penală formală, cu consecințe directe asupra libertății persoanei, asupra dreptului la apărare și asupra poziției procesuale a inculpatului.

Prin urmare, chiar dacă soluția de cameră preliminară era supusă contestației la momentul analizat de Inspecție, ea nu putea fi tratată ca irelevantă. Lipsa unei hotărâri definitive nu echivalează cu inexistența ei și nu permite autorității disciplinare să o menționeze doar descriptiv, pentru ca apoi să concluzioneze că nu există niciun indiciu de încălcare procedurală.

În realitate, constatarea nelegalității ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale trebuia să determine cel puțin următoarele verificări: analiza motivelor concrete pentru care judecătorul de cameră preliminară a constatat nelegalitatea, examinarea legăturii dintre nelegalitatea actului și privarea de libertate dispusă ulterior, precum și verificarea modului în care această nelegalitate se înscrie în cronologia recuzării admise și a rearestării imediate.

Inspecția Judiciară a făcut exact contrariul: a menționat existența unor nulități și restituirea dosarului, dar a golit această împrejurare de orice efect disciplinar, concluzionând formal că nu au rezultat indicii privind încălcarea normelor procedurale sau a atribuțiilor de serviciu. Această concluzie este vădit nemotivată și contradictorie. Nu se poate afirma, fără analiză, că nu există indicii de încălcare procedurală, în condițiile în care un judecător de cameră preliminară tocmai constatase nelegalitatea unui act central al urmăririi penale și dispusese restituirea cauzei la parchet.

Această omisiune are o greutate proprie în prezenta cauză: ea demonstrează că Inspecția Judiciară a refuzat să examineze indiciile de nelegalitate chiar atunci când acestea proveneau nu din afirmațiile reclamantului, ci dintr-o hotărâre judecătorească. Rezoluția atacată este, sub acest aspect, afectată de exces de putere administrativă, prin exercitarea dreptului de apreciere cu ignorarea unor fapte obiective, relevante și decisive.

 

4. Comunicările avocat-client au fost analizate printr-un criteriu greșit

 

Reclamantul a indicat existența unor comunicări avocat-client și avocat- familie redate în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1. Critica nu era aceea că procurorul ar fi întemeiat în mod determinant acuzația pe aceste comunicări, ci că simpla interceptare, redare și includere a lor în dosarul de urmărire penală, în măsura în care priveau relația de apărare, putea constitui o încălcare a confidențialității avocat-client.

Inspecția Judiciară a mutat centrul de greutate al analizei către întrebarea dacă aceste comunicări au fost folosite ca probe pentru fundamentarea acuzației. Această abordare este restrictivă și nelegală. Protecția confidențialității avocat-client nu intervine numai în etapa valorificării ca probă, ci încă din momentul identificării, redării, conservării și includerii în materialul cauzei a unor comunicări protejate.

Dacă organul de urmărire penală interceptează accidental o comunicare avocat-client, obligația sa nu este să o introducă în circuitul probator și apoi să susțină că nu s-a folosit de ea. Obligația minimă de diligență impune izolarea, excluderea de la valorificare, consemnarea corespunzătoare și protejarea confidențialității. Inspecția Judiciară trebuia să verifice existența acestor convorbiri în întreg dosarul și în suporturile tehnice, nu doar să confrunte mecanic numărul filelor indicat de petent sau să preia punctul de vedere al procurorului cercetat.

În plus, chiar inspectorul-șef observase anterior că formularea inițială părea preluată de la procurorul vizat, și nu rezultatul unor verificări proprii. Această observație nu a fost remediată efectiv. Autoritatea nu a demonstrat că a verificat integral suporturile, procesele-verbale de redare, anexele tehnice și dosarul transmis apărării, pentru a stabili dacă au existat sau nu asemenea comunicări protejate.

În plus, am depus în copie înscrisul la care am făcut referire, iar faptul că Inspecția judiciară susține că nu a fost identificat în dosarul instanței poate pune și alte semne de întrebare cu privire la securitatea actelor juridice din cadrul dosarelor penale.

 

5. Conduita procurorului Nanu Vladimir a fost verificată formal

 

Sesizarea a reclamat participarea procurorului Nanu Vladimir la acte de urmărire penală în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1, în baza unui pretins ordin verbal, precum și afirmații și manifestări neconforme: reproșul că, din cauza reclamantului, un om nevinovat se află în detenție, respectiv comportamente de satisfacție sau manifestări nepotrivite în contextul arestării.

Inspecția Judiciară a respins aceste critici în esență pe baza punctelor de vedere ale procurorilor vizați și pe împrejurarea că asemenea aspecte nu ar rezulta din încheierea de ședință. Această verificare este vădit insuficientă.

În primul rând, negarea de către persoana vizată nu reprezintă verificare efectivă.

În al doilea rând, lipsa mențiunii într-o încheiere de ședință nu exclude conduite extraprocedurale, manifestări petrecute în sediul parchetului, pe holurile instanței sau după închiderea dezbaterilor.

În al treilea rând, reclamantul indicase persoane care puteau fi audiate.

În al patrulea rând, trebuia verificat temeiul legal al participării procurorului Nanu Vladimir la actele de urmărire penală, inclusiv dacă un ordin verbal poate suplini exigențele legale ale delegării ori repartizării activităților de urmărire penală.

Prin urmare, actul atacat este nelegal pentru că validează o verificare unilaterală, bazată pe explicațiile celor vizați, fără audierea persoanelor indicate de petent și fără examinarea efectivă a cadrului legal în care procurorul Nanu Vladimir a participat la activități de urmărire penală.

 

6. Erorile de transcriere au fost minimalizate, deși aveau potențial incriminator, au fost certificate pentru autenticitate și au produs efecte devastatoare asupra reclamantului, în chiar Încheierea de admitere a propunerii de luare a măsurii arestului preventiv față de reclamat fiind reținute de către judecătorul de drepturi și libertăți ca fiind indicii cu privire la efectuarea unor tranzacții de droguri

 

În dosarul nr. 63/24/P/2024, Curtea de Apel Pitești a constatat existența unor erori de transcriere: „șobolanii” în loc de „șofer”, respectiv „plicuri” în loc de „prieteni”. Într-un dosar de trafic de droguri, asemenea termeni nu sunt neutri. Ei au potențialul de a induce aparența unor discuții codificate, conspirate sau specifice traficului de droguri.

Inspecția Judiciară a tratat aceste erori ca scuzabile, invocând volumul mare al materialului probator și faptul că procurorul nu ar putea verifica fiecare cuvânt din fiecare înregistrare. Argumentul este fals în raport cu obiectul sesizării. Reclamantul nu a susținut că procurorul trebuia să verifice abstract fiecare cuvânt din întregul dosar. Critica a fost că procurorul trebuia să verifice riguros exact pasajele folosite pentru măsuri privative de libertate, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată.

Certificarea pentru autenticitate nu este un gest decorativ. Ea conferă procesului-verbal aparența de fidelitate față de suportul tehnic și îl introduce în circuitul probator cu o anumită garanție oficială. Când termeni cu potențial incriminator sunt redați greșit și ulterior sunt utilizați în argumentarea acuzației, Inspecția nu poate închide analiza cu formula „eroare scuzabilă”, fără să verifice dacă acele pasaje au fost invocate în ordonanțe, referate de arestare, rechizitoriu ori concluzii de ședință.

Netemeinicia actului atacat constă în lipsa verificării impactului concret al transcrierilor eronate asupra actelor procesuale și asupra măsurilor privative de libertate. Inspecția a analizat eroarea în abstract, nu în contextul în care ea a fost produsă, certificată și valorificată.

 

7. Achitarea din dosarul nr. 2988/109/2024 a fost redusă netemeinic la o simplă aplicare a principiului „in dubio pro reo”

 

Rezoluțiile Inspecției Judiciare prezintă achitarea reclamantului ca pe o simplă diferență de apreciere probatorie sau ca pe o aplicare obișnuită a principiului „in dubio pro reo”. Această reducere este nelegală prin omisiune.

Decizia Curții de Apel Pitești nu s-a limitat la a constata o îndoială generică. Instanța de apel a reținut contradicții ale colaboratorului, lipsa coroborării declarației acestuia cu elemente materiale obiective, neobservarea nemijlocită a momentelor esențiale de către investigator sau ofițerul de caz, lipsa dovezii percheziționării autoturismului colaboratorului, neconfirmarea unor împrejurări esențiale și existența unor secvențe audio neclare sau inexplicabile.

Acest ansamblu de constatări nu presupune automat existența unei abateri disciplinare, dar constituia în mod evident un indiciu care impunea verificarea diligenței procurorului în administrarea și valorificarea probatoriului. Inspecția Judiciară trebuia să stabilească dacă procurorul putea și trebuia, cu mijloacele profesionale disponibile, să observe vulnerabilitățile probatoriului înainte de a dispune măsuri atât de severe.

Prin urmare, actul atacat este netemeinic deoarece substituie analiza calitativă a deficiențelor probatorii cu ideea generică potrivit căreia achitarea nu atrage automat răspunderea disciplinară. Reclamantul nu a susținut niciodată automatismul răspunderii disciplinare, ci a cerut verificarea efectivă a unui ansamblu de indicii.

 

8. Problema art. 103 alin. (3) C.proc.pen. a fost tratată formal

 

Art. 103 alin. (3) C.proc.pen. stabilește că hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.

Inspecția Judiciară a răspuns acestei probleme printr-o enumerare a mijloacelor de probă existente în dosar. Aceasta reprezintă o eroare de metodă. Problema nu era dacă în dosar existau formal mai multe mijloace de probă, ci dacă acele mijloace coroborau în mod real, obiectiv și determinant susținerile colaboratorului.

Decizia de achitare a reținut că acuzația se baza, în esență, pe declarația colaboratorului, necoroborată cu celelalte mijloace de probă și nici cu elemente materiale obiective. În aceste condiții, Inspecția nu putea să înlocuiască analiza calitativă a coroborării cu o listă cantitativă de probe. O probă nu coroborează prin simpla ei existență în dosar, ci prin conținutul ei concret și prin capacitatea de a confirma elementele esențiale ale acuzației.

Prin această substituire, rezoluția atacată pierde contactul cu obiectul real al sesizării și devine nelegală prin motivare aparentă.

O simplă audiere a înregistrărilor integrale din dosarul de urmărire penală ar fi fost suficientă pentru Procurorul-șef pentru a realiza faptul că susținerile colaboratorului cu privire la implicarea reclamantului în traficul de droguri sunt nereale și că acesta (colaboratorul) malversează conținutul materialului probator.

Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. Procurorul-șef nu a depus diligențele necesare în vederea instrumentării profesioniste a dosarului de urmărire penală.

 

9. Rearestarea imediată după punerea în libertate / control judiciar nu a fost verificată adversarial

 

Un element central al sesizării îl constituia cronologia dosarului nr. 55/24/P/2025/d1: reclamantul a fost pus în libertate, prin înlocuirea arestului preventiv cu controlul judiciar, iar imediat după aceea a fost reținut și apoi arestat preventiv într-un alt dosar. Această cronologie nu dovedește automat o conduită abuzivă, dar impunea verificări serioase.

Inspecția Judiciară a acceptat explicația potrivit căreia disjungerea și acțiunea procesuală imediată erau justificate de riscul de sustragere și de faptul că reclamantul era în atenția DIICOT – ST Pitești din aprilie 2025.

Tocmai această explicație impunea întrebarea pe care autoritatea nu a lămurit-o: dacă reclamantul era în atenția organelor judiciare de mai mult timp, de ce disjungerea, punerea în mișcare și reținerea au fost activate exact în intervalul imediat ulterior punerii în libertate?

O verificare efectivă presupunea solicitarea actelor premergătoare, a referatelor, a momentului cunoașterii fiecărui presupus act material, a motivelor concrete ale disjungerii, a raportului dintre denunțurile depuse și măsurile dispuse, precum și a legăturii dintre aceste elemente și recuzarea ulterior admisă. Inspecția nu a realizat o asemenea analiză, ci a preluat explicația procurorului fără o minimă verificare adversarială.

 

10. Problema colaboratorului Mechea George Nicușor a fost tratată fragmentar

 

Sesizarea a indicat faptul că probatoriul din dosarul nr. 63/24/P/2024 a fost construit în mod determinant în jurul colaboratorului cu identitate atribuită, ulterior inculpat pentru inducerea în eroare a organelor judiciare și trafic de droguri de mare risc. Acest element nu putea fi neutralizat prin formula că vinovăția colaboratorului urma să fie stabilită de instanța penală.

Nu se cerea Inspecției Judiciare să stabilească vinovăția penală a colaboratorului, ci să verifice dacă, în raport cu informațiile existente ulterior și cu constatările instanțelor, procurorul care a instrumentat cauza a acționat cu diligență în utilizarea unei surse probatorii vulnerabile. Diferența este esențială.

Răspunderea disciplinară nu presupune ca Inspecția să pronunțe verdicte penale asupra colaboratorului, ci să verifice conduita magistratului în raport cu semnalele de risc.

În plus, răspunsul Inspecției referitor la „denunțătorul de serviciu” a fost orientat greșit. Plângerea viza în realitate rolul colaboratorului Mechea George Nicușor și frecvența utilizării sale în cauze DIICOT – ST Pitești, nu doar numărul de denunțuri ale lui Raiciu Sorin. Prin raportarea exclusivă la Raiciu Sorin, Inspecția a răspuns unei alte probleme decât cea reclamată.

 

11. Lipsa identificării inspectorului care a emis rezoluția de clasare

 

În plângerea administrativă am invocat lipsa identificării nominale a inspectorului judiciar care a dispus soluția de clasare. Această critică a fost respinsă de inspectorul-șef prin raportare la Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, susținându-se că rezoluția conține funcția și semnătura inspectorului judiciar, iar modalitatea de repartizare ar putea fi verificată intern.

Această motivare nu este suficientă. Identificarea emitentului unui act administrativ individual nu este o formalitate lipsită de relevanță. Ea permite verificarea competenței funcționale, a repartizării lucrării, a eventualelor incompatibilități, a existenței unui conflict de interese și a asumării personale a actului. Faptul că Inspecția Judiciară poate verifica intern identitatea inspectorului nu înlocuiește dreptul petentului de a cunoaște emitentul actului care îi respinge sesizarea.

Vătămarea este concretă: reclamantul nu a putut evalua în mod efectiv dacă inspectorul avea sau nu o situație de incompatibilitate, dacă a respectat regulile de repartizare și dacă existau împrejurări care puteau afecta imparțialitatea verificării.

Într-o procedură disciplinară în care se reclamă tocmai lipsa de imparțialitate a unor procurori, transparența privind identitatea inspectorului nu este un element secundar.

 

12. Actul atacat exercită dreptul de apreciere cu exces de putere

 

Potrivit Legii nr. 554/2004, excesul de putere constă în exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei.

În prezenta cauză, excesul de putere se manifestă prin refuzul autorității de a da eficiență propriilor constatări anterioare și prin transformarea obligației de verificare într-un exercițiu formal de confirmare a clasării.

Inspecția Judiciară avea, desigur, competența de a constata inexistența unor indicii disciplinare atunci când verificările reale conduceau la o asemenea concluzie.

Nu avea însă competența de a evita verificările relevante, de a fragmenta artificial contextul, de a ignora hotărâri judiciare obiective, de a schimba obiectul criticilor și de a acoperi prin formule generale probleme concrete de legalitate, imparțialitate și confidențialitate.

 

Verificările concrete care se impuneau și care trebuie dispuse la reanalizare, în opinia reclamantului:

 

Pentru ca reanalizarea să nu fie din nou una pur formală, solicităm ca instanța să observe că verificările efective trebuiau să includă cel puțin următoarele:

• solicitarea și analizarea integrală a ordonanței DIICOT – Structura Centrală nr. 171/11-2/2025 privind admiterea recuzării, cu indicarea motivelor concrete ale admiterii și a relevanței acestora pentru conduita reclamată;

• solicitarea încheierii Tribunalului Vâlcea nr. 82/2026 din 06.04.2026 și a actelor subsecvente, cu identificarea exactă a actelor declarate nelegale / nule, inclusiv a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1;

• identificarea procurorului care a emis ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale constatată nelegală și analiza legăturii dintre această nelegalitate și măsurile privative de libertate dispuse ulterior;

• solicitarea tuturor actelor în care au fost valorificate transcrierile eronate, inclusiv ordonanțe de reținere, referate de arestare, referate de prelungire, rechizitoriu și concluzii de ședință;

• verificarea integrală a existenței comunicărilor avocat-client și avocat-familie în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1, inclusiv pe suporturile tehnice și în copia electronică transmisă apărării;

• audierea persoanelor indicate ca martori la conduita procurorului Nanu Vladimir, inclusiv reclamantul, concubina acestuia, avocatul și alte persoane prezente;

• verificarea temeiului legal al participării procurorului Nanu Vladimir la activități de urmărire penală în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1;

• solicitarea dosarului nr. 6228/19/P/2024 sau cel puțin a rechizitoriului și a referatelor relevante privind colaboratorul Mechea George Nicușor, pentru a verifica în ce măsură activitatea acestuia compromitea probele folosite în dosarul nr. 63/24/P/2024;

• verificarea cronologiei exacte a dosarului nr. 55/24/P/2025/d1: momentul cunoașterii fiecărui presupus act material, momentul disjungerii, motivarea urgenței, raportul cu denunțurile și relația temporală cu punerea în libertate / control judiciar;

• verificarea numărului de cauze în care Mechea George Nicușor a fost utilizat ca denunțător, colaborator sau martor cu identitate protejată în cauze instrumentate de DIICOT-ST Pitești, în măsura permisă de lege, cu anonimizarea datelor necesare. (...)

Conchizând, Rezoluția inspectorului-șef nr. C26-345 din 07.05.2026 nu este doar nefavorabilă reclamantului, fiind nelegală și netemeinică.

Ea menține o soluție de clasare care nu răspunde substanțial obiectului real al sesizării și transformă un ansamblu de indicii convergente în simple nemulțumiri față de soluții procesuale.

Caracterul cumulativ al indiciilor este esențial: colaborator compromis, contradicții constatate judiciar, erori de transcriere certificate, rearestare imediată după punerea în libertate, recuzare admisă, constatarea nelegalității ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale în dosarul nr. 55/24/P/2025/d1, restituirea dosarului la DIICOT, verificări formale privind conduita procurorului Nanu Vladimir și tratarea restrictivă a comunicărilor avocat-client.

Aceste elemente nu impun automat sancționarea disciplinară a vreunui procuror. Dar ele impuneau, în mod evident, o verificare disciplinară reală, completă și motivată. Clasarea prin formule generale despre libera apreciere a probelor și limitele competenței Inspecției Judiciare nu respectă standardul legal al motivării și al verificării efective.

În finalul plângerii subliniem faptul că reclamantul a executat un an și 10 luni de arest preventiv, ca urmare a unor erori inimaginabile ale Procurorului șef. În analiza actelor dosarului și a probelor deținute în cauză (dacă se poate vorbi de analiză) a dat dovadă cel puțin de superficialitate, cauzând în acest mod prejudicii fizice și psihice de neimaginat prin lipsirea de libertate a reclamantului.

A acoperi această lipsă de profesionalism prin aprecierea formală că actele de procedură ale procurorului au fost confirmate de către mai multe instanțe de judecată, fără a da eficiență actelor de verificare care au dus la recuzarea acestuia, la achitarea reclamantului, la restituirea celui de-al doilea dosar la parchet, la trimiterea în judecată a colaboratorului, echivalează cu validarea unor acțiuni discreționare, superficiale și, evident, lipsite de standardele impuse în exercitarea profesiei de procuror”.

 

* Citiți aici toate rezoluțiile Inspecției Judiciare

* Citiți aici plângerea la CAB a avocatului Nelu Tașcă

* Citiți aici cum a fost Antonia Diaconu recuzată dintr-unul dintre cele două dosare

* Citiți aici soluția de achitare definitivă încasată de șefa DIICOT Pitești în cealaltă cauză