Judecătorul CSM Claudiu Drăgușin (foto) a arătat vinovații pentru situația disperată în care a ajuns magistratura română. 

Este vorba atât despre politicieni (deopotrivă din Guvern și din Parlament), cât și de o parte a presei care a preluat pe nemestecate propaganda puterii politice împotriva judecătorilor și procurorilor, a scris Drăgușin pe Facebook miercuri, 27 mai 2026.

În acest context, este vital ca magistratura să dea dovadă de o unitate în fața abuzurilor puterii politice cel puțin la fel de puternică precum cea din 2009. Altminteri, politicienii vor întinde coarda până într-acolo, încât vor ajunge să le ordone judecătorilor și procurorilor ce soluții să dea, a avertizat membrul CSM.

Redăm întreaga postare a judecătorului Claudiu Drăgușin:

„‘Întâi sunt pensiile, apoi vor urma salariile, adică slăbirea statutului, iar în final vor urma indicațiile pe soluții!’

Această ‘profeție’ (nu e chiar o profeție; ține mai degrabă de logică și de istorie – s-au mai văzut astfel de lucruri) a fost făcută de o doamnă judecător acum 6 luni în fața unui auditoriu tânăr, neîncrezător.

Clasa politică și o parte de presă propagandistă au găsit consens în ideea de a distruge magistratura.

Există vreun stat în Europa care să permită desființarea puterii judecătorești în numai un an, printr-un asalt nemaivăzut nicăieri în lume din partea puterilor executivă și legislativă, prin lipsă de dialog, prin forță, prin mijloace de presă și propagandă, prin asumări de răspundere, prin desființarea statutului – pensii si salarizare – și prin demonizarea celor din funcțiile de conducere aleși democratic sau numiți legal de profesie?

Mai există undeva în vreun colț al Europei un stat ale cărui structuri specializate să nu vadă o problemă în asta?

Nu mai există.

Pe de altă parte, ceea ce mă îngrijorează și mai mult însă e uciderea spiritului european în interiorul magistraturii. Sub pretextul corectării unor erori punctuale, magistratura a devenit țapul ispășitor al societății. Odată cu asta și în lipsa unor reacții la nivel european față de enormitățile de mai sus (poate așa arată viitorul magistraturilor europene???), se va diminua (și asta este o reală problemă) sentimentul european între magistrați.

Ce rămâne magistraturii? Rămâne să folosească toate mijloacele de care dispune, mai drastice, mai dramatice sau mai elegante, pentru apărarea statutului și pentru apărarea propriei existențe democratice.

Dacă va reuși sau nu, fiind efectiv singură împotriva unui stat afirmat sărac, dar aparent cu resurse nelimitate pentru război (clasic sau figurat), asta urmează să vedem.

Sper ca magistratura să rămână unită în această perioadă și să se inspire de la colegii noștri mult mai activi în 2009 într-o situație comparabilă.

Urmează o luptă pentru existență”.