Avocata Ana-Roxana Tudose (foto) – fostă judecătoare ICCJ – a comentat marți, 26 mai 2026, cel mai recent atac al puterii politice împotriva sistemului judiciar, concretizat în proiectul Legii salarizării unitare – un proiect criticat atât de către judecători, cât și de procurori și grefieri, după cum Lumea Justiției a relatat în detaliu. 

Concret, fosta magistrată de la Înalta Curte a scris pe Facebook că, pentru a face față atacurilor din ce în ce mai dese ale puterii politice, justiția trebuie să devină puternică. Iar acest lucru se poate întâmpla doar dacă justiția va fi unită și dacă își va face un serios examen de conștiință: atât prin analizarea abuzurilor care au avut loc în instanțe și parchete, cât și prin stoparea lor.

Nu sunt ocolite de criticile Roxanei Tudose nici Inspecția Judiciară, nici completurile de 5 ale instanței supreme, pe care le acuză de „iertare excesivă” a magistraților judecați disciplinar.

Iată postarea fostei judecătoare:

„Sistemul de justiție este din nou atacat, prin încercarea puterii de diminuare a veniturilor salariale. Același scenariu, aceleași metode: ostracizarea, declanșarea și cultivarea urii generale împotriva ‘chiaburilor’ din justiție, principala cauză a crizei economice...

Evident, urmează reacții de la cel mai înalt nivel. Amenințări cu proteste, comunicate oficiale...

O scurtă observație care, după un timp, va fi ștearsă. Nu va fi, dar mă amuză precizarea asta, aflată cândva în ‘pixul’ unui fost ministru al Justiției (n.r. Tudorel Toader)... Era haios. Și chiar ștergea.

Observația mea este aceea că orice formă de reacție publică din partea sistemului judiciar validează actele nelegale ale unui guvern demis. Care nu mai are competența legală de a iniția proiecte de legi.

Dar nu asta voiam să spun...

Am citit, deseori, în postări și poziții oficiale sau nu, ale unor foști sau actuali magistrați, despre ‘afectarea independenței justiției’ prin derularea unor astfel de politici publice: tăierea salariilor, a pensiilor, subfinanțarea sistemului judiciar... le știm.

Pentru a nu fi ‘slăbită’ cu ușurință, justiția trebuie să devină din ce în ce mai puternică. Și mă refer aici atât la procurori, cât și la judecători... Puternică nu doar prin proteste care vor afecta, în cele din urmă, tot bunul mers al sistemului. Nu prin declarații ‘în valuri’ și nici prin ‘dialoguri’ în diagonală, în spațiul public.

Justiția va deveni puternică atunci când va deveni unită (probabil, niciodată). Unită în jurul ideii de a înlătura derapajele, abuzurile, ‘băgatul sub preș’ al mizeriei inerente, iertarea excesivă la completurile de 5 și când va îndrepta inutilitatea devenită clasică a Inspecției Judiciare.

Justiția va deveni puternică atunci când procurorii (mânați deseori de ambiții personale, orgolii sau ordine) nu vor mai instrumenta, preferențial, dosare cu impact public puternic, doar dintr-o anumită ‘zonă’ a registrului politic, nu din toate. Când nu vor mai tăcea mâlc atunci când în spațiul public apar afirmații sau chiar dovezi clare ale unor fapte de corupție. Când nu vor mai lăsa în nelucrare zecile de dosare care au oripilat opinia publică în perioada pandemiei și nu numai și au căpușat bugetul țării. Când nu vor mai sfida o întreagă țară cu chemări la audieri a unor personaje politice, fix în prag de scrutin...

Justiția va deveni puternică atunci când își va asuma – întru totul și de fiecare dată (nu izolat) – soluții incomode (dar legale) pentru puterea executivă, soluții prin care va îndrepta abuzurile și va restabili legalitatea. În toate cazurile, nu doar în cele în care este vorba despre drepturile și privilegiile justiției...

Justiția va deveni puternică atunci când își va asuma public și cu toată puterea greșelile, derapajele, abuzurile. Și le va îndrepta nu prin ‘aruncarea unui os’ către victime, sume insignifiante... Ci prin rejectarea din sistem a celor vinovați de abuzuri și incompetență...

Despre justiție voi scrie mereu cu dragoste. Inclusiv atunci când voi povesti despre distrugerea unor destine. Despre abuzuri, despre aserviți, despre nelegalități și derapaje ale unora care, din păcate, sunt înca parte a acestui sistem.

Din respect și iubire pentru cei mulți și buni – anonimi sau nu – care trudesc din greu într-un sistem defect de care nu ii pasă nimănui...”