Defilat in catuse, tinut 111 zile in arest preventiv si alte 3 luni in arest la domiciliu, judecat pentru constituirea unui grup infractional organizat, favorizarea faptuitorului si folosirea influentei in scopul obtinerii pentru altul de foloase necuvenite, pentru ca doi ani mai tarziu sa fie achitat, la fond, de Curtea de Apel Bucuresti in baza art. 16 alin. (1) lit. a) CPP - "fapta nu exista" si in baza art. 16 alin. (1) lit. b) CPP - "fapta nu este prevazuta de legea penala", fostul sef al Autoritatii de Supraveghere Financiara, Dan Radu Rusanu (foto), vorbeste pentru prima data, pe larg, despre clipele traite in cei peste doi ani de anchete si procese. Nu o face oricum insa, ci in scris. Mai exact, in prima carte scrisa de Dan Radu Rusanu, "Mai sunt judecatori la BERLIN".

Dan Radu Rusanu: "Mai sunt judecatori la Berlin!", sugerand ca, in fata fortei si arbitrajului, judecatorii de la Berlin sunt intangibili si nepartinitori"

"Nu am avut niciodata veleitati de scriitor, in afara unui curs de finante publice, scris in urma cu multi ani impreuna cu o colega. Nu am scris nicio alta carte, nici macar un articol de ziar. Dar viata de invata multe. (...)

Despre ce poti sa scrii fara a risca sa fii acuzat de plagiat?" m-am intrebat, acuzatia aceasta fiind la moda in ultima perioada. (...) Si totusi, frica de puscarie, mai ales cand te stii nevinovat, iti da idei si-ti ascute mintea. Si atunci, mi-am zis: Daca scriu despre toate intamplarile traite si cu care m-am confruntat in 20 de ani de politica, in general, si in PNL, in special, chiar ca nimeni nu ma mai poate acuza de plagiat.

Pe de alta parte, e riscant si sa scrii despre toate astea, pe care le stii sau le-ai trait in politica, pentru ca DNA se poate autosesiza cand vrea si pentru fapte petrecute cu 10 ani in urma; si totusi, scriind macar despre o parte dintre ele, devoaland fata nevazuta a unor adevaruri atat de evidente, in mass-media as putea publica o carte, care mi-ar aduce reducere de 30 de zile de inchisoare. Doamne-ajuta! Am conchis.

Si asa, desi la ultimul termen – spre cinstea judecatorului ! - am fost achitat, mi-am continuat gandul de-a scrie aceasta carte...".

Pasajele de mai sus se regasesc in primele paginii sale cartii "Mai sunt judecatori la BERLIN", din care Lumeajustitiei.ro va prezenta, incepand de astazi, scurte pasaje, pana la momentul la care Editura RAO va distribui la nivel national aceasta carte.

Din cele 19 capitole ale cartii "Mai sunt judecatori la BERLIN", astazi prezentam pasaje din capitolul "Arestarea":

"V-am semnat mandatul de retinere pentru 24 de ore – ma anunta sec procurorul Marian Gherman, enumerandu-mi niste articole din Codul Penal, in baza carora a luat aceasta decizie.

Ma uit la el mirat, de-a dreptul perplex, neintelegand prea bine ce spune. Imi ocoleste privirea – ceea ce-mi da mult de gandit cu privire la sinceritatea actiunilor sale, indiferent cate articole din Codul Penal mi-ar fi enumerat –, se scoala in picioare, isi aprinde o tigara, mimand stapanirea de sine si mandria lucrului bine facut, apoi, impunandu-si un pas hotarat, paraseste incaperea.

– O sa contestam imediat masura retinerii in instanta – incearca sa ma incurajeze avocatul care ma insoteste. Haideti sa mergem. (...)

Abia atunci realizez situatia in care ma aflu: sunt arestat!

Formez numarul de telefon al sotiei, iar cand imi raspunde, o anunt scurt:

– Vezi ca m-au arestat. (...)

Scoate o pereche de catuse si-mi face semn sa intind mainile. Dupa ce imi pune catusele, imi spune cu un glas binevoitor:

– Puteti sa va scoateti paltonul si sa vi-l puneti peste catuse, sa nu se vada la televizor.

– Iesim tot prin fata? il intreb eu dupa ce maschez catusele cu paltonul.

– De ce, vreti sa mai dati o declaratie la presa? ma intreaba civilul ranjind. (...)

Pe drum, unul dintre civili ma intreaba daca sufar de vreo boala. Putin mirat, ii raspund un „NU“ categoric.

– Luati ceva medicamente? insista civilul.

– Iau pastile pentru inima de vreo patru-cinci ani, raspund eu.

– Trebuie sa-l ducem la policlinica pentru control, isi da cu parerea celalalt civil.

– La ora asta nu mai gasim pe nimeni la policlinica.

– Nu conteaza. Este cardiac si are peste 60 de ani. Vrei sa dam de belea? Sa-i scrie doctorul in fisa ca i-a facut controlul si gata; il depunem la Arestul Central si plecam linistiti acasa.

La Policlinica MAI, fiind deja tarziu, nu mai este decat medicul de garda, care este ortoped. (...)

– Sunteti in dosar cu Carabulea? ma intreaba primul politist.

– Cred ca da – raspund eu destul de nesigur.

– Grup infractional organizat, citeste politistul dintr-o hartie.

– Nu putem sa-l ducem la 3, ca acolo e Carabulea, spune celalalt.

– Mai e un loc liber la 17; du-l acolo – hotaraste primul. (...)

Miercuri la pranz, in calitate de presedinte, condusesem sedinta Consiliului Autoritatii de Supraveghere Financiara, care hotarase in unanimitate „administrarea speciala“ a Societatii de Asigurari Astra, patronata de Dan Adamescu.

Joi seara, de la tribuna Cotrocenilor, presedintele Traian Basescu declarase in conferinta de presa de la ora 18.00 ca: „ASF este o cloaca, unde sunt toate nevestele politicienilor“, solicitand parlamentului schimbarea imediata a conducerii ASF. „Cucul de la ora 18“, cum i-a ramas numele acestei iesiri pe post.

De asemenea, cerea parlamentului „sa-si ia rolul in serios si sa curete ASF de incompetenti“, nominalizandu-i pe Dan Radu Rusanu si Daniel Daianu. (...)

Vineri sunt convocat la DNA, in calitate de „suspect“, prin extinderea urmaririi penale in dosarul Carpatica Asig., pentru a da explicatii in legatura cu Ordonanta de Urgenta a Guvernului Ponta privind reorganizarea ASF si situatia de la SC Carpatica Asigurari SRR. (...)

Sunt scos din celula, mi se pun catusele si, impreuna cu escorta, plec la tribunal. Ajung acolo pe la ora doua noaptea. Astept aproape o ora impreuna cu politistii de escorta, dupa care intru in sala de judecata.

Aici, procurori, avocati si, in cele din urma, judecatorul.

Urmeaza expuneri scurte ale acuzarii si ale apararii. Sunt intrebat de judecator daca am ceva de spus in apararea mea. In ultimele 24 de ore, nu dormisem decat doua ore in celula. Reusesc sa spun doar ca sunt nevinovat si ma prabusesc in banca.

Judecatorul ne cere sa asteptam in sala de sedinta si se retrage. Se intoarce dupa circa 30 de minute.

– Fata de probele existente la dosar, conform articolului... – si urmeaza o insiruire de articole si paragrafe, din care nu inteleg nimic –, se respinge ca nefondata solicitarea DNA de retinere (n.red. - de arestare) a inculpatului Dan Rusanu.

Obosit si ravasit de toata atmosfera, nu inteleg nimic. Vad cum avocatii vin spre mine si ma felicita:

– Ati scapat! Bravo! Ati avut noroc!

In masina, in drum spre Arestul Central, un politist din escorta imi spune:

– S-au grabit si v-au judecat acum noaptea si nu au avut timp sa intervina. Daca va judecau maine, pe ziua, nu cred ca scapati. (...)

Dupa motivarea hotararii de catre judecator, DNA face recurs, fara sa prezinte probe noi. (...)

Dupa aproximativ patruzeci de minute, judecatorul Mihai Oprescu de la Curtea de Apel Bucuresti rosteste cu glas monoton:

– In baza noilor probe, admite recursul DNA si hotaraste arestarea inculpatului Dan Radu Rusanu pentru treizeci de zile.

In incaperea Arestului Central, unde mi se fac formele de incarcerare, politistul de escorta ma recunoaste si mormaie filosofic:

– Intr-o saptamana, au avut timp sa intervina de sapte ori. Oricum, nu aveati nicio sansa sa scapati.

Apoi, cu voce tare:

– Duceti-l in celula 23, unde este un loc liber."