Se misca lucrurile in sensul restabilirii normalitatii, dupa ce Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat cu de la sine putere sa nu respecte legea privind desemnarea aleatorie a membrilor Completurilor de 5 judecatori. Mai exact, colegiul de conducere al Inaltei Curti, cu votul a 11 judecatori, a decis sa nu respecte noua Lege 304/2004 privind organizarea judiciara, potrit careia Completurile de 5 judecatori sunt conduse de presedintele si vicepresedintii instantei supreme doar daca acestia sunt trasi la sorti. In prezent, in pofida legii, pentru Completurile de 5 judecatori sunt trasi la sorti doar 4 membri, presedintii si vicepresedintii fiind membri de drept (click aici pentru a citi). Avocatul Adrian Toni Neacsu (foto 1), din Baroul Bucuresti, a trimis in nume personal joi, 11 octombrie 2018, o serie de note scrise – sub forma de amicus curiae – catre Curtea Constitutionala a Romaniei, in legatura cu sesizarea prim-ministrului Viorica Dancila privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Parlament si ICCJ. (Gasiti la finalul articolului documentul integral semnat de Toni Neacsu.)

Amintim ca demersul premierului Dancila vine dupa ce ICCJ a refuzat in mod flagrant sa organizeze alegeri pentru noile completuri de 5 judecatori, care sa respecte noua forma a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, potrivit careia presedintele si vicepresedintii instantei supreme fac parte si prezideaza aceste completuri doar daca sunt trasi la sorti (click aici pentru a citi).

In sesizarea amicus curiae, fostul judecator si membru CSM Toni Neacsu sustine cererea Vioricai Dancila, argumentand ca Inalta Curte – condusa de Cristina Tarcea (foto 2) – si-a arogat o competenta constitutionala apartinand in exclusivitate Parlamentului, ca functionarea completurilor de 5 alcatuite nealeatoriu incalca articolul 126, alineatul 5 din Constitutie (care interzice infiintarea de instante extraordinare) si ca aceleasi completuri de la ICCJ „aveau posibilitatea si obligatia de a refuza sa functioneze intr-o compunere neprevazuta de legea adoptata de Parlament, ci doar prin acte administrative de vointa proprie a autoritatii publice”.

Iata cele mai importante pasaje din sesizarea lui Adrian Toni Neacsu:

„11. Apreciem ca si aceste actiuni constituie cauza a conflictului juridic pentru urmatoarele motive:

In primul rand, ele sunt expresia arogarii unei competente constitutionale care apartine in exclusivitate Parlamentului Romaniei. Astfel, potrivit art. 126 alin. 2 teza a II-a din Constitutie procedura de judecata este prevazuta numai prin lege, iar potrivit art. 126 alin. 4 teza a II-a regulile de functionare a ICCJ se stabilesc prin lege organica.

Compunerea completelor de judecata este o problema atat de organizare judecatoreasca cat si de procedura penala, potrivit art. 354 Cod procedura penala instanta judecand in complet de judecata, a carui compunere este cea prevazuta de lege.

12. In al doilea rand, judecarea cauzelor in complete de judecata cu o compunere neprevazuta de lege ci stabilita arbitrar si unilateral atat prin decizii administrative ale Colegiului de Conducere a ICCJ, cat si prin decizii jurisdictionale ale ICCJ echivaleaza din punct de vedere constitutional cu functionarea completelor de 5 judecatori drept instante extraordinare, adica in afara regulilor de organizare edictate de legiuitor. Din economia art. 126 din Constitutie, prin raportare la art. 73 alin. 3 lit. l) si art. 1 alin. 4 din Constitutie rezulta ca, din punct de vedere constitutional, justitia se infaptuieste doar de instantele judecatoresti care sunt organizate si functioneaza potrivit legii organice adoptata de Parlament. Completele de 5 judecatori in materie penala sunt complete specializate, cu o competenta dupa calitatea persoanei precis delimitata si cu existenta juridica de sine statatoare.

13. In al treilea rand, chiar daca Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Colegiul de conducere, a aprobat functionarea in cadrul instantei a unor complete de judecata in compunerea neprevazuta de legea adoptata de Parlament, aceste complete aveau posibilitatea si obligatia de a refuza sa functioneze intr-o compunere neprevazuta de legea adoptata de Parlament, ci doar prin acte administrative de vointa proprie a autoritatii publice.

14. Astfel fiind, faptelor si actiunilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca autoritate publica administrativa, prin Presedintele instantei sau Colegiul de conducere, s-au adaugat faptele, actiunile si omisiunile Completelor de 5 judecatori in materie penala care au functionat incepand de la 1.02.2014 si pana in prezent in afara cadrului legal oferit de legea organizarii judiciare, astfel cum aceasta a fost emisa de legiuitor.

15. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a stabilit deja, cu putere obligatorie, ca activitatea jurisdictionala a autoritatii judecatoresti poate determina nasterea unui conflict juridic de natura constitutionala cu o alta autoritate publica. (...)

Exista un conflict juridic

18. Cererea formulata de prim-ministru vizeaza o situatie litigioasa, intrucat priveste un diferend intre Parlamentul Romaniei si Inalta Curte de Casatie si Justitie, in activitatea sa administrativa de organizare a completelor de judecata, respectiv de judecata.

19. Litigiul are un caracter juridic, intrucat refuzul Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a organiza completele de 5 judecatori in materie penala conform legii organice de organizare judiciara este in legatura cu intinderea si valorizarea competentelor autoritatilor publice aflate in conflict.

Astfel, rezulta, in mod evident, ca cele doua autoritati publice au realizat acte cu semnificatie juridica, Parlamentul adoptand Legea nr. 255/2013 care a modificat Legea nr. 304/2004, iar ulterior Legea nr. 207/2018, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie emitand acte administrative normative si individuale in regim de putere publica prin care a refuzat aplicarea legii respectiv a creat norme legislative tranzitorii, dar si hotarari judecatoresti ca acte jurisdictionale, ceea ce inseamna ca intre acestea s-a stabilit un raport juridic, apt in sine sa genereze un conflict de natura juridica.

Prin urmare, instanta constitutionala este chemata sa solutioneze diferendul ivit pe fondul neintelegerilor dintre Parlamentul Romaniei si Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la intinderea atributiilor/competentelor lor in domeniul reglementarii Completelor de 5 judecatori in materie penala.

Conflictul are natura constitutionala

20. Curtea Constitutionala urmeaza sa stabileasca daca aceasta situatie juridica litigioasa are natura constitutionala.

Din acest punct de vedere conflictul juridic de natura constitutionala creat este in forma lui cea mai pura, originara, conflictul pozitiv de competente constitutionale.

Prin chiar Decizia nr. 148 din 161 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 12.05.2003, prin care a analizat constitutionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei din 2003, Curtea Constitutionala a stabilit ca prin conflict juridic de natura constitutionala intre puterile publice trebuie sa se inteleaga conflicte de autoritate (sau litigii organice), respectiv conflicte pozitive sau negative de competenta intre autoritatile publice.

In Avizul Comisiei Europene pentru Democratie prin Drept de la Venetia asupra proiectului de revizuire a Constitutiei din 2003 s-a aratat ca aceasta atributie vizeaza in primul rand conflictele pozitive sau negative de competenta (evident privind atributii constitutionale) intr-un caz concret.

21. Aceasta solutie a fost preluata ulterior de catre Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa. (...)

22. Astfel, in primul rand, Curtea Constitutionala urmeaza sa retina ca ambele autoritati publice au consacrare constitutionala, astfel incat raporturile litigioase dintre acestea determinate de un conflict pozitiv de competenta au o natura constitutionala. Cele doua autoritati publice de rang constitutional aflate in divergenta nu exercita doar competente legale, ci si constitutionale exprese, nicio competenta legala neputand exista, din punct de vedere normativ, fara un reazem constitutional general sau special.

23. In al doilea rand, conflictul pozitiv de competente constitutionale a aparut in exercitarea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a atributiei constitutionale prevazuta de art. 126 alin. 1 din Constitutie, realizarea justitiei.

24. In al treilea rand, conflictul consta in uzurparea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a atributiilor constitutionale ale Parlamentului aratate in art. 61 alin. 1 si art. 73 alin. 3 lit. l) din Constitutie.

ICCJ nu numai ca a refuzat aplicarea dispozitiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, asa cum acestea reflectau vointa autoritatii legislative, ci a creat norme noi de organizare judecatoreasca referitoare la constituirea si functionarea completelor de 5 judecatori in materie penala, norme dupa care aceste complete au si functionat efectiv incepand cu 1.02.2014, si, in acelasi timp, a creat norme juridice tranzitorii privind aplicarea in timp a prevederilor Legii nr. 207/2018.

25. Textele constitutionale antereferite (art. 61 alin. 1, art. 73 alin. 3 lit. l), art. 126 alin. 1 respectiv alin. 4 din Constitutie) vizeaza esentialmente organizarea puterii publice. Puterea publica in mod axiomatic are caracter unic si organizat, iar, in sistemul de drept continental, instrumentul juridic primar care ordoneaza puterea publica este actul fundamental al statului, respectiv Constitutia sau Legea fundamentala, dupa caz. Acesta, prin natura sa, implica, pe de o parte, o dimensiune constitutiva, care vizeaza stabilirea/instituirea puterilor statului si a autoritatilor publice fundamentale, si, pe de alta parte, o dimensiune atributiva, care vizeaza conferirea si definirea atributiilor/competentelor autoritatilor publice antereferite. Asadar, puterea publica nu exclude, ci, dimpotriva, presupune diviziunea functiilor intre diferitele autoritati publice, iar in privinta celor de rang constitutional aceasta isi are, in mod evident, temeiul direct si originar in Constitutie. Prin urmare, Constitutia, de principiu, trebuie sa realizeze o diviziune coerenta si complementara a functiilor puterii publice intre autoritatile publice de rang constitutional, revenind Curtii Constitutionale competenta ca, in ipoteza unor conflicte aparute in interpretarea normelor constitutionale, sa transeze problema de drept constitutional.

26. In consecinta, in prezenta cauza, instanta constitutionala este chemata, din perspectiva dimensiunii atributive a Constitutiei, sa stabileasca daca actiunile concrete, atat administrative cat si jurisdictionale, ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie de nerespectare a legislatiei emise de Parlamentul Romaniei respectiv de amanare unilaterala a aplicarii acesteia pana la 1.01.2019 se circumscriu unui simplu conflict juridic de competenta instantelor de contencios administrativ, sau dimpotriva creaza un conflict juridic de competente constitutionale, apt sa produca un blocaj institutional.

27. Or, stabilirea si delimitarea atributiilor/competentelor constitutionale intre doua autoritati publice de natura constitutionala reflecta un raport de drept constitutional pur, in sensul ca ele formeaza obiectul de reglementare al Constitutiei, neputand fi reglementate prin norme juridice apartinand altor ramuri de drept. Prin urmare, raporturile care se stabilesc intre Parlamentul Romaniei si Inalta Curte de Casatie si Justitie in legatura cu exercitarea puterii publice, respectiv a atributiilor si competentelor conferite de art. 61 alin. 1, art. 73 alin. 3 lit. l), art. 126 alin. 1 respectiv alin. 4 din Constitutie, constituie, in mod evident, raporturi de drept constitutional pur. (...)

Exista un blocaj institutional

30. Blocajul institutional creat este concret si efectiv, iar nu virtual. Prin actiunile ICCJ de refuz manifest si continuu de aplicare a normelor de organizare judecatoreasca edictate potrivit atributiei constitutionale de catre Parlament s-a creat un blocaj constand in neaplicarea unei legi a statului roman intre data de 1.02.2014 si, cel putin, pana la 1.01.2019. Desi statul roman este fundamentat pe respectarea legii de catre toate subiectele de drept, publice sau private, timp de aproape 5 ani, in acest segment limitat, organizarea judiciara a completelor de 5 judecatori in materie penala a avut loc in afara legii si in baza unor norme edictate ad-hoc cu depasirea limitelor constitutionale de catre ICCJ.

31. De asemenea, blocajul consta si in pronuntarea in aceasta perioada a nenumarate hotarari judecatoresti de catre ICCJ in compunerea completului de judecata neprevazuta de lege, hotarari judecatoresti care potrivit legislatiei in vigoare nu pot fi reexaminate, in vederea punerii lor de acord cu normele de ordine publica.

Astfel, compunerea nelegala a completului de judecata constituie cazul de contestatie in anulare prevazut la art. 426 lit. d) Cod procedura penala, dar exercitarea acestei cai extraordinare de atac poate fi facuta de persoanele interesate, iar nicidecum de Parlamentul Romaniei, doar in termen de 30 de zile de la comunicarea hotararii.

Cum acest termen este depasit pentru majoritatea hotararilor pronuntate de Completele de 5 judecatori organizate potrivit vointei proprii si fara reazam in normele constitutionale ale ICCJ, exista o imposibilitate absoluta de reasezare a activitatii judiciare trecute in cadrul constitutional.

32. Mai mult, ICCJ edictandu-si propriile norme de organizare judecatoreasca, cu nesocotirea legislatiei adoptata legitim de Parlament, Completele de 5 judecatori au functionat si functioneaza in continuare ca veritabile instante extraordinare, interzise de Constitutie prin dispozitiile art. 126 alin. 5 teza I.

Blocajul institutional consta si in anularea efectelor obligatorii ale legislatiei adoptate de autoritatea legiuitoare care dau si punerea in imposibilitate a Parlamentului Romaniei de a-si exercita competentele constitutionale.

Caile de solutionare a conflictului

33. In ce priveste “caile de solutionare a conflictului” (art. 35 alin. 1 din Legea nr. 47/1992), apreciem ca dand eficienta jurisprudentei in materie, Curtea va trebui sa observe, mai intai, ca, fiind vorba despre un conflict juridic de natura constitutionala inca in plina desfasurare si de un blocaj institutional prezent, decizia sa trebuie sa stabileasca concret conduita imediata de urmat a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Apreciem in acest sens ca, avand in vedere prevederile art. 1 alin. 3, 4 si 5 din Constitutie, in conformitate cu care Romania este stat de drept, organizat potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor — legislativa, executiva si judecatoreasca, stat in care respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie si ca ca una dintre conditiile realizarii obiectivelor fundamentale ale statului roman, definite in textul citat, o constituie buna functionare a autoritatilor publice, cu respectarea principiilor separatiei si echilibrului puterilor, fara blocaje institutionale (Decizia nr. 68 din din 27 februarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 181 din 14.03.2017), Curtea Constitutionala poate sa solicite Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa aplice in activitatea sa cu caracter administrativ exercitata prin Presedintele instantei si Colegiul de conducere legislatia in vigoare cu privire la organizarea Completelor de 5 judecatori in materie penala, respectiv dispozitiile art. 32 din Legea nr. 304/2014, astfel cum aceasta a fost modificata prin Legea nr. 207/2018.

Conflictul juridic se poate stinge ex nunc iar blocajul poate fi inlaturat doar prin respectarea imediata a prevederilor art 32 din Legea nr. 304/2004, cu privire la desemnarea tuturor judecatorilor membri in completele de 5 doar prin tragere la sorti.

34. In al doilea rand, Curtea va trebui sa observe ca existenta conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlament si Inalta Curte de Casatie si Justitie a produs incepand din 1.02.2014 si pana in prezent nenumarate efecte juridice, inclusiv solutionarea definitiva a unor cauze conform unor reguli de organizare judecatoreasca adoptate ad-hoc prin uzurparea competentelor constitutionale unice ale autoritatii legiuitoare.

Intrucat existenta juridica a acestor hotarari judecatoresti prelungeste in timp efectele conflictului juridic de natura constitutionala, nefiind vorba de facta praeterita, iar efectele deciziei Curtii nu pot viza decat actele, actiunile, inactiunile sau operatiunile ce urmeaza a se infaptui in viitor de catre autoritatile publice implicate in conflictul juridic de natura constitutionala, Curtea Constitutionala poate sa indice ca solutie de stingere a conflictului sub acest aspect solicitarea ca autoritatea legiuitoare primara sau delegata (Parlamentul sau Guvernul), in limitele comptentelor lor constitutionale, sa identifice solutia legislativa prin care partile sa fie repuse in termenul de introducere a contestatiei in anulare (art. 426 lit. d) Cod procedura penala) intemeiat pe compunerea nelegala a completului de judecata”.

* Gasiti aici textul integral al sesizarii amicus curiae formulate de Adrian Toni Neacsu.

* Cititi aici demersul premierului Viorica Dancila la CCR.

* Vedeti aici cum a actionat conducerea ICCJ in privinta Completurilor de 5 judecatori.