Francisc din… Dealul Arsenalului
Scris de: av. Marian NAZAT | 
| 
E aproape ceasul amurgului… În Dealul Arsenalului, peste drum de hotelul Marriott, un om al străzii a strâns în juru-i o droaie de porumbei și le dă de mâncare.
Bărbatul dezmoștenit de soarta bună, cu părul slinos și hainele înnegrite de murdărie, șade pe bordură și le aruncă păsărilor aproape domesticite pufuleți dintr-o pungă. Micile vietăți îi ciugulesc până și tălpile desculțe și nespălate, gânguresc șăgalnic, iar el zâmbește fericit. Pare un Francisc din Assisi dâmbovițean, fără credința italianului.
Rămân în loc și privesc cu nesaț scena ce mi se înfățișează în splendoarea ei nudă, ignorată de trecătorii grăbiți și cu ochii în telefonul mobil. I-aș opri pe toți și le-aș striga să mă țină minte: „Uitați-vă la omul acesta cât este de fericit, nefericiților! Fiți sinceri și spuneți-mi: când ați mai văzut atâta fericire pe chipul unui semen de-al vostru?”
Dar n-o fac. Îi las în grijile lor cotidiene și o iau agale spre casă, invidiindu-l cum nu vă închipuiți pe sărmanul acela radiind de fericire…
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Pariul pierdut al Lui Dumnezeu 
Comentarii
# Gică
31 August 2026 17:39
+9