Asta e tare! Unealta folosita in dosarele Binomului SRI-DNA, care a condamnat la zeci de ani de inchisoare oameni care nu erau pe placul Sistemului, a ajuns sa conteste protocoalele secrete dintre SRI si diverse institutii din Justitie. Judecatoarea Camelia Bogdan (foto) de la Curtea de Apel Bucuresti a formulat joi, 26 iulie 2018, plangere prealabila impotriva Consiliului Superior al Magistraturii, Inspectiei Judiciare si Serviciului Roman de Informatii, carora le cere sa declasifice si sa comunice Protocolul incheiat intre SRI si Inspectia Judiciara, in 2016, dar si sa se constatate nulitatea Protocolului CSM-SRI, incheiat in anul 2012. Plangerea prealabila este facuta dupa ce, potrivit Cameliei Bogdan, cele trei institutii au refuzat sa declasifice Protocolul IJ-SRI, si sa constate nulitatea absoluta a protocolului CSM-SRI.

Potrivit Cameliei Bogdan, inspectorul sef al Inspectiei Judiciare, judecatorul Lucian Netejoru, „actionand sub imperiul Protocolului incheiat cu SRI, controleaza implementarea Protocoalelor incheiate intre SRI si instante si parchete”.

De fapt, judecatoarea Camelia Bogdan reclama ca existenta protocoalelor permite ingerinta in viata privata a magistratilor si da posibilitatea Sectiilor disciplinare ale CSM sa pronunte „alte solutii decat cele fundamentate pe probele din dosar, abdicand de la dispozitiile Codului de procedura civila”.

Protocolul despre Camelia Bogdan vorbeste aduce atingere si dreptului la un proces echitabil, privind egalitatea armelor, intrucat Sectia pentru judecatori in materie disciplinara a CSM „apreciaza in mod discretionar ca judecarea unui magistrat trimis in fata sectiilor nu se desfasoara conform CPC” oferind in argumentarea solutiilor „considerente ce exced obiectul sesizarii, iar Inspectia Judiciara face abstractie de necesitatea respectarii Codului de procedura civila in cercetarile disciplinare ale magistratilor”.

Pe cale de consecinta, apreciaza judecatoarea Camelia Bogdan, Consiliul Superior al Magistraturii si Inspectia Judiciara „infaptuiesc o justitie secreta in materie disciplinara”, motiv pentru care revine obligatia "Statului/SRI/IJ/CSM/I.C.C.J de a proba dincolo de orice dubiu inexistenta unor astfel de date secrete utilizate in luarea deciziei in procedurile disciplinare care s-a derulat impotriva mea".

Evident, Camelia Bogdan se refera la cele doua decizii ale CSM de excludere a sa din magistratura.

Prezentam in continuare pasaje din plangerea prealabila a Cameliei Bogdan:

„Va solicit obligarea intimatilor la declasificarea si comunicarea Protocolului incheiat intre SRI si Inspectia Judiciara, dar si constatarea nulitatii Protocolului CSM-SRI, incheiat in anul 2012 si, pe cale de consecinta, anularea acestuia pentru urmatoarele considerente:

La data de 04.04.2018 am aflat din accesarea surselor deschise de incheierea in anul 2016 de catre inspectorul-sef Lucian Netejoru Protocolului Inspectiei Judiciare cu Serviciul Roman de Informatii.

Din accesarea altor surse deschise, domnul inspector-sef al Inspectiei Judiciare, Lucian Netejoru actionand sub imperiul Protocolului incheiat cu SRI, controleaza implementarea Protocoalelor incheiate intre SRI si instante si parchete.

Cu titlu primordial, justific interesul demersului.

Ab initio, apreciez ca sarcina probei in demersul de constatare a nulitatii absolute a acestui Protocol este rasturnata, Statului/SRI/IJ/CSM/I.C.C.J revenindu-i sarcina de a proba dincolo de orice dubiu inexistenta unor astfel de date secrete utilizate in luarea deciziei in procedurile disciplinare care s-a derulat impotriva mea.

Apreciez ca pot furniza indicii a caror coroborare rezulta interesul unor reprezentanti din structuri de a fi neutralizata, evidentiind toate elemente care ne conduc la o asemenea concluzie in procedura de revizuire impotriva hotararii nr.1/j/din 8.02.2017 pronuntate de CSM in dosarul nr.14/ij/2016 irevocabila conform deciziei nr.336/13.12.2017 pronuntata de Completul de 5 Judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in care am detaliat utilizarea in procedurile disciplinare derulate impotriva subsemnatei a unor date/informatii la care nu am avut acces dar care au fundamentat solutia excluderii din magistratura, la analiza nulitatii absolute a Protocolului urmand a fi avuta in vedere si hotararea CSM dar si a deciziei nr.9j din 2.04.2017 pronuntate de CSM prin care am fost a doua oara exclusa din magistratura.

Veti retine de aici interesul meu procesual, urmand sa cenzurati vreo eventuala tendinta de respingere a cererii ca introduse de o persoana lipsita de interes procesual si sa analizati pe fond ilegalitatea incheierii acestui Protocol.

Mentionam ca existenta acestui protocol reprezinta o ingerinta in dreptul la viata privata al magistratilor, consacrat de art.8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si de art.26 din Constitutie.

Dispozitiile Protocolului sunt nelegale, in masura in care permit ingerinte in viata privata a magistratilor, dar si posibilitatea Sectiilor de disciplina din cadrul CSM ca atunci cand functioneaza ca instante de judecata sa pronunte alte solutii decat cele fundamentate pe probele din dosar, abdicand de la dispozitiile Codului de procedura civila, cu motivarea ca respectarea cadrului procesual prev.de art.49 alin.7 din Legea nr.317/2004 nu obliga Sectiile atunci cand functioneaza ca instante de judecata sa respecte in integrum Legea pe baza unor probe culese de Inspectia Judiciara cu incalcarea drepturilor procesuale ale magistratilor, sub pretextul ca Regulamentul de ordine interioara al Inspectiei Judiciare nu prevede aplicarea Codului de procedura civila. Pe cale de consecinta, avand in vedere ca ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, cu atat mai putin, in ipoteza in care adaugarea la lege ar surveni printr-un act administrativ cu forta inferioara, fiind incalcat argumentul de interpretare LEX SUPERIOR DEROGAT INFERIOR si standardele de argumentare juridica care trebuie sa guverneze solutionarea conflictelor de legi, solicit Onoratului CSM/IJ/SRI sa constate ca se impune constatarea nulitatii absolute a Protocoalelor de mai sus, deoarece au fost incheiate si aplicate de reprezentantii lor in exercitarea unui exces de putere, definit in art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a conchide astfel, veti observa ca supravegherea unui magistrat trebuie sa se realizeze intr-un cadru normativ clar, precis si previzibil, atat pentru persoana supusa acestei masuri, cat si pentru instantele de judecata. in caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea incalcarii intr-un mod aleatoriu/abuziv a unora dintre drepturile fundamentale esentiale intr-un stat de drept: viata intima, familiala si privata si secretul corespondentei. Este indeobste admis ca drepturile prevazute la art.26 si art.28 din Constitutie nu sunt absolute, insa limitarea lor trebuie sa se faca cu respectarea dispozitiilor art.1 alin.(5) din Legea fundamentala, iar gradul de precizie a termenilor si notiunilor folosite trebuie sa fie unul ridicat, data fiind natura drepturilor fundamentale limitate. Asadar, standardul constitutional de protectie a vietii intime, familiale si private si a secretului corespondentei impune ca limitarea acestora sa se realizeze intr-un cadru normativ care sa stabileasca expres, intr-un mod clar, precis si previzibil care sunt organele abilitate sa efectueze operatiunile care constituie ingerinte in sfera protejata a drepturilor.

Dispozitiile Protocolului aduc atingere si dreptului la un proces echitabil, consfintit in art 6 C.pr.civ, interpretat in lumina prevederilor constitutionale ale art.21 alin.(3) privind dreptul la un proces echitabil, in componenta sa privind egalitatea armelor, precum si celor ale art.6 din Convenita pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin prisma art.20 din Constitutie.

Cu privire la principiul egalitatii armelor, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, in Hotararea din 27 octombrie 1993, pronuntata in Cauza Dombo Beheer BV impotriva Olandei, in sensul ca fiecare parte la un proces trebuie sa beneficieze de o posibilitate rezonabila de a-si expune cauza in fata instantei, inclusiv in ceea ce priveste probele, in conditii care sa nu o dezavantajeze in mod semnificativ in raport cu partea adversa. Principiul egalitatii armelor - unul din elementele notiunii mai largi de proces echitabil si componenta importanta a unei aparari efective intr-un proces cu caracter judiciar - impune fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu „adversarul” ei. Asadar, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata in raport cu cealalta parte din proces (Hotararea din 23 octombrie 1996, pronuntata in Cauza Ankerl impotriva Elvetiei, paragraful 38).

Or, de lege lata, Sectia de judecatori in materie disciplinara apreciaza in mod discretionar ca judecarea unui magistrat trimis in fata sectiilor nu se desfasoara conform Codului de procedura civila, ignorand in mod deliberat art.49 alin.7 din Legea nr.317/2004 si oferind in argumentarea solutiilor considerente ce exced obiectul sesizarii, iar Inspectia Judiciara face abstractie de necesitatea respectarii Codului de procedura civila in cercetarile disciplinare ale magistratilor.

Veti retine ca in lumina jurisprudentei forului de contencios al drepturilor omului s-a statuat in repetate randuri ca dreptul la un proces in contradictoriu inseamna, ca si intr-un caz disciplinar ca atat inspectorilor de caz, cat si judecatorului anchetat, trebuie sa li se ofere posibilitatea de a avea cunostinta si de a putea aduce observatii referitoare la toate probele prezentate sau la observatiile depuse de catre cealalta parte in vederea influentarii deciziei instantei (Hotararea din 16 februarie 2000 pronuntata in Cauza Rowe si Davis impotriva Regatului Unit, paragraful 60). Legislatia nationala poate indeplini aceasta exigenta in diverse maniere, dar metoda adoptata de catre aceasta trebuie sa garanteze ca partea adversa sa fie la curent cu depunerea observatiilor si sa aiba posibilitatea veritabila de a le comenta (Hotararea din 28 august 1991, pronuntata in Cauza Brandstetter impotriva Austriei).

Or, judecatorii cercetati disicplinar se afla intr-o imposibilitate obiectiva de a contesta in mod efectiv legalitatea probatoriilor produse in faza „instructiei” (cercetarii disciplinare si exercitarii acesteia in fata Sectiilor), aspecte care presupun, in concret, posibilitatea partilor de a utiliza toate mijloacele prevazute de lege pentru a invoca in apararea lor fapte sau imprejurari, inclusiv administrarea oricaror mijloace de proba ce ar demonstra nelegalitatea probatoriilor produse de serviciile romane de informatii.

Mutatis mutandis, principii fundamentale de drept, dar si reguli de bun simt-juridic, obliga garantul independentei justitiei sa garanteze lipsa oricaror imixtiuni in activitatea de infaptuire a justitiei.

In ceea ce priveste incheierea acestor Protocoale de catre SRI, apreciem de asemenea ca obiectivele asumate exced obiectului de activitate al semnatarului, o autoritate publica cu atributii de supraveghere, prevenire si control intr-un anumit domeniu de activitate, avand in vedere pozitia dominata pe care o ocupa in virtutea prerogativelor de putere publica pe care legea i le pune la dispozitie pentru realizarea interesului public, avand obligatia, rezultata din exigentele bunei administrari, sa emita, pentru organizarea activitatii sale, norme administrative clare, care sa excluda interpretarea in sensul deturnarii scopului prevederilor legale in aplicarea carora au fost emise.

Pe cale de consecinta, conchidem ca Protocolul incheiat intre SRI si CSM incalca art 21 alin 3 Constitutie coroborat cu 6 CEDO rap. la art 20 alin 2 Constituie, dar si art.8 C.E.D.O. Concluzia noastra rezulta si din interpretarile forului nostru de contencios constitutional sintagmei de securitate nationala, in care lumina carora este interzisa utilizarea unor astfel de informatii avand ca justificare protectia drepturilor fundamentale ale cetateanului in proceduri extrajudiciare, ce nu sunt circumscrise in continutul sintagmei securitatea nationala, Curtea reamintind ca obiectul de reglementare al Legii nr.51/1991 este acela al cunoasterii, prevenirii si inlaturarii amenintarilor interne sau externe ce pot aduce atingere securitatii nationale. Mutatis mutandis, dispozitiile legii privind securitatea nationala nu confera calitatea de proba/mijloc de proba datelor si informatiilor rezultate din activitati specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr.51/1991 si care sunt utilizate impotriva magistratilor in actiuni disciplinare, fara a lasa urme.

Pentru aceste considerente, avand in vedere ca in baza acestui Protocol, CSM si IJ infaptuiesc o justitie secreta in materie disciplinara, care nu poate fi validata pentru realizarea securitatii nationale calcand in picioare cele mai elementare principii de drept procesual civil, va solicitam sa imi comunicati de indata Protocolul incheiat intre SRI si INSPECTIA JUDICIARA, in vederea solicitarii in instanta a constatarii nulitatii absolute a Protocolului incheiat intre SRI si IJ, pe care va solicit sa il publicati de indata si pe cale de consecinta, a anularii acestuia.”

Iata plangerea prealabila formulata de judecatoarea Camelia Bogdan:

Sursa foto 1: Ziarul de Iasi.ro