MAGISTRATURA SUB CIZMA DNA (I) – Cititi uluitorul raport de control al Inspectiei Judiciare pe modul abuziv in care structurile DNA au anchetat si monitorizat aproape 3000 de procurori si judecatori. Delegarile pe ascultari erau emise in alb. Au existat magistrati interceptati concomitent sub doua mandate. Revoltator, s-a constatat ca mandatele pentru magistrati erau aprobate “in proportie covarsitoare” de catre anumiti judecatori. Vedeti de unde sunt magistratii vizati de DNA (Document)

Joi, 16 mai 2019 18:32 | Scris de George TARATA | pdf | print | email

Lumea Justitiei incepe publicarea unui serial devastator despre practicile abuzive de la structura centrala a DNA, precum si de la structurile teritoriale ale parchetului anticoruptie, raport intocmit de inspectorii Directiei de Inspectie pentru procurori a Inspectiei Judiciare asupra modului in care in perioada 1 ianuarie 2014-30 iulie 2018 (deci pana la plecarea Laurei Kovesi) au fost urmariti si pusi sub filaj si interceptare aproape 3000 procurori si judecatori. Mai exact, 2807 magistrati, fata de care s-au deschis 2902 de dosare, o buna parte dintre cauze constituindu-se ca urmare a sesizarii din oificiu a procurorilor DNA.

Practic, circa jumatate dintre magistratii tarii au fost tinuti sub control atent de catre procurorii DNA, care nu in putine randuri se urmareau unul pe celalalt ca intr-o adevarata vanatoare de vrajitoare. In editia de astazi vom prezenta concluziile raportului de control efectuat de inspectoarele Mihaela Hitruc, Andreea Cristina Mina si Adriana Liliana Dobrica (vezi facsimil 1) si cifrele concrete cu modul de repartizare in DNA a dosarelor cu magistrati si la ce parhete si instante activau cei aflati sub monitorizarea DNA (vezi facsimil 2), urmand ca in zilele urmatoare sa prezentam pe larg neregulile depistate la fiecare structura centrala si teritoriala in parte. Va asiguram ca aveti ce citi!


Veti afla lucruri cutremuratoare:

-despre abuzurile unor procurori DNA;

-despre cum puneau presiune pe judecatori in anumite dosare solicitand atat cauze civile, cat si penale in timp ce acestea se aflau in solutionare;

-despre cum se desfasurau interceptarile pe ani de zile, uneori in lipsa mandatelor si prin delegari in alb;

-despre cum in unele situatii solutiile nu se comunicau magistratilor vizati;

-despre cum judecatorii si procurorii erau supravegheat in baza a doua masuri de supraveghere tehnica a caror durata curgea in paralel vizand aceleasi acuzatii;

-dar mai ales despre cum se emiteau autorizatii de interceptare pentru anumiti procurori si judecatori fara ca sa existe in dosare vreo ordonanta de incepere a urmaririi penale.

Nu in ultimul rand, va iesi la iveala cum numeroase cazuri de natura economica inspectorii fiscali detasati la parchete de catre ANAF efectuau practic acte de urmarire penala, fara sa aiba delegare din partea procurorilor, adica din proprie initiativa, iar lucrarile erau folosite drept probe in acuzare.

Poate cel mai grav lucru care reiese din raport este faptul ca, asa cum retin inspectorii procurori, intr-o proportie covarsitoare judecatori abilitati cu emiterea de mandate de interceptare si filaj a unor magistrati aprobau cererile, ignorand lipsa unor cerinte elementare, fapt ce denota o incalcare brutala a drepturilor omului de catre judecatorii care au emis autorizatiile respective. Daca pentru magistrati se intampla asa ceva, va dati seama cum s-au incalcat drepturile omului in cazul mandatelor de interceptare emise pentru muritorii de rand. Acest lucru releva primitivismul si colaborarea cu DNA-SRI a unor judecatori care au emis mandate de interceptare.

Iata cateva concluzii devastatorului raport, acestea regasindu-se integral mai jos:

“S-au stabilit existenta unor situatii, in care cauze finalizate prin solutii de netrimitere in judecata au fost solutionate dupa perioade mari de timp de la data inregistrarii sesizarii la DNA fara a fi identificate cauze obiective care sa justifice aceste intarzieri.

In referire la acelasi tip de cauze, precum si la unele cauze aflate in curs de solutionare, verificarile efectuate au relevat in general lipsa de ritmicitate in efectuarea urmaririi penale, corelata cu perioade de inactivitate.

Analiza dosarelor a evidentiat ca aceste situatii se justifica pe de o parte prin prisma unor motive obiective, volum mare de activitate, fluctuatie de personal, iar pe de alta parte a unor cauze subiective, precum lipsa rolului activ al procurorului in instrumentarea cauzelor.

De asemenea, s-a constatat ca in lucrari inregistrate la indicativul 'VIII/1' din Nomenclatorul lucrarilor si dosarelor penale, desi sesizarile (ale persoanelor fizice/din oficiu) vizau comiterea unor infractiuni, inregistrarea nu s-a facut in registrul penal (R4), iar verificarile aspectelor sesizate s-au efectuat prin mijloace specifice procedurii penale, cu toate ca nu era stabilit caracterul penal al lucrarii. S-a constatat si faptul ca au existat situatii in care dosarele penale s-au inregistrat dupa 2 ani de la inregistrarea sesizarii la indicativul VIII/1.

In legatura cu activitatea de delegare a ofiterilor de politie judiciara cu efectuarea de activitati in conditiile art. 324 alin. 3 Cod procedura penala sau de efectuare a unei constatari tehnico-stiintifice, s-au intalnit situatii in care ofiterii de politie judiciara au efectuat activitati, fara ca procurorii de caz sa dispuna delegarea acestora sau in care inspectorii antifrauda au efectuat in realitate constatari tehnico-stiintifice, indiferent de cum le-au denumit, in absenta actului procedural de dispozitie (ordonanta procurorului).

In acelasi context s-a constatat existenta unor ordonante de delegare 'in alb', adica fara mentionarea activitatilor concrete delegate organelor de urmarire penala, cu precizarea generala si neaplicata a oricaror tipuri de activitati, desi la momentul dispunerii delegarii si al stadiului anchetei, activitatile indicate nu puteau fi efectuate (de ex. delegarea activitatilor de punere in executare a unui mandat de supraveghere tehnica sau a unui sechestru asigurator, care nu existau) – 'audierea martorilor, persoaneloe vatamate, ridicarea/preluarea unor documente, analizarea documentelor, informatiilor rezultate in urma efectuarii unor perchezitii (domiciliare si informatice), analizarea documentelor obtinute de la diverse institutii (inclusiv unitati bancare), punerea in aplicare a metodelor speciale de supraveghere si masurilor asiguratorii, intocmirea proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor, comunicarilor telefonice si discutiilor ambientale, efectuarea oricaror acte procesuale sau procedurale in cauza, a caror necesitate rezulta din ansamblul materialului probator, precum si orice alte activitati, ce prezinta interes pentru cauza'.

(…)

S-a constatat existenta unei practici neunitare, atat in cadrul aceluiasi serviciu, cat si intre servicii diferite privind comunicarea solutiilor de clasare magistratilor vizati – se constata fie ca solutiile de clasare nu au fost comunicate magistratilor vizati, chiar in situatia in care au fost audiati in cauza ca martori, avand cunostinta de aspectele cercetate, fie au fost comunicate magistratilor vizati, chiar daca nu au fost audiati in respectivele cauze, neidentificandu-se un motiv obiectiv pentru necomunicarea solutiilor in celalalte cauze penale.

Au fost evidentiate situatii de solicitare de la instantele de judecata a dosarelor civile/penale ce se aflau pe rolul instantelor de judecata, indiferent de stadiul de solutionare, in vederea efectuarii urmaririi penale in cauzele privind magistratii, ce se poate constitui intr-un potential factor de presiune asupra judecatorilor investiti cu solutionarea respectivelor dosare.

Totodata s-a constatat nerespectarea conditiilor legale de solicitare a emiterii mandatelor de supraveghere tehnica, in sensul ca au existat situatii in care a fost sesizat judecatorul de drepturi si libertati de la o instanta necompetenta material, in conditiile in care nu era inceputa urmarirea penala in rem pentru fapte care sa atraga competenta acestei instante.

In aceeasi materie au fost identificate situatii de nerespectare a conditiilor legale privind autorizare provizorie de catre procuror a unor masuri de supraveghere tehnica, respectiv incalcarea termenului imperativ de 24 de ore prevazut de art. 141 alin. (3) Cod procedura penala, prin prezentarea judecatorului de drepturi si libertati a ordonantelor la 3 ani si 6 luni de la emitere, nedistrugerea proceselor verbale de redare interceptari efectuate in baza ordonantelor de autorizare cu titlu provizoriu.

Totodata au fost identificate situatii de nerespectare a conditiilor legale in materia masurilor de supraveghere tehnica din perspectiva elementelor care justifica solicitarea emiterii mandatelor de supraveghere tehnica de catre instanta de judecata, precum si deficiente in efectuarea urmaririi penale, in sensul ca nu exista o motivare in fapt a procurorilor care sa justifice fie emiterea, fie prelungirea masurilor de supraveghere tehinica, precum si lipsa mentiunilor faptice esentiale in ordonantele de incepere in rem a urmaririi penale. Se impune a se mentiona faptul ca, in mahjoritate covarsitoare, instanta de judecata a solutionat favorabil toate solicitarile de emitere si prelungire a masurilor de supraveghere tehnica.

S-au constatat situatii in care prin constituirea unor dosare noi vizand, in esenta, aceleasi fapte cercetate intr-un dosar anterior, s-a solicitat de catre procuror si s-au obtinut mandate de supraveghere tehnica vizand magistrati, cu depasirea duratei legale in materia masurilor de supraveghere tehnica.

S-au creat astfel situatii in care, pentru aceleasi fapte, un magistrat a fost supravegheat in baza a doua masuri de supraveghere tehnica a caror durata curgea in paralel vizand aceleasi acuzatii sau, pentru aceleasi fapte, un magistrat a fost supravegheat, consecutiv, pe o durata totala ce depaseste perioada prevazuta de art. 144 alin. (3) Cod procedura penala.

De asemenea, in unele cauze s-a constatat neinformarea persoanei supravegheate despre existenta masurii de supraveghere tehnica si inexistenta ordonantelor de amanare a informarii magistratilor vizati de masuri de supraveghere tehnica si inexistenta dovezilor de transmitere a suportilor optici catre organele judiciare competente in arhivarea acestora.

In unele din dosarele de urmarire penala analizate a rezultat inexistenta ordonantei de incepere a urmaririi penale in rem.

(…)

Informatiile obtinute din exploatarea masurilor de supraveghere tehnica in cauzele cu magistrati au fost transmise in calitate de beneficiari principali, dupa caz beneficiari secundari si unor unitati militare din cadrul Serviciului Roman de Informatii”.

 

In ceea ce priveste dosarele cu procurori, defalcat pe structurile si serviciile DNA, situatia arata in felul urmator:



In ceea ce priveste dosarele cu judecatori, defalcat pe structurile si serviciile DNA, situatia arata in felul urmator:


Accesari:9809